Divort. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 53/FM
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- județ C - împotriva deciziei civile nr.59/27.01.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, B-dul - nr.21 județ C și ,- C,-.-.2...1..42 având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr.27 din 30.03.2009 depusă la dosar și intimata-reclamantă personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale nr.23 din 14.05.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen,motivat și timbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului-pârât depune mai multe înscrisuri la dosar pe care le comunică și apărătorului intimatei-reclamante.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-pârât își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304pct.7 și 9 Cod pr.civilă. Consideră decizia tribunalului nelegală socotind că instanța a dat o decizie care nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Apreciază că nu au fost analizate suficient probele existente la dosar,astfel că și raportat la noile probe va demonstra culpa comună a părților în destrămarea relațiilor de familie.Arată că reclamanta nu s-a ocupat de menajul casei, de creșterea copiilor, a împrumutat bani excesiv de la diferite persoane și a destabilizat bugetul familiei.Precizează că martora (fila 25) arată că a în anul 2006 cu ocazia reintegrării în spațiu a fost cu reclamanta pentru a face curățenie și arată că pârâtul le-a găsit în locuință și le-a adresat cuvinte jignitoare.La fila 26 există depoziția martorei care arată că a asistat la un incident când copilul a venit la serviciul reclamantei pentru a cere bani.Important în această depoziție este precizarea martorei că reclamanta are o casă de la tatăl ei unde ar putea să locuiască.Depoziția martorului (fila 32) este lipsită de relevanță întrucât acesta precizează că de la reclamantă cunoaște că pârâtul era agresiv.Aceeași notă are și depoziția martorei (fila 35) care arată că nu a asistat la nici un incident între părți doar că a văzut-o cu urme de lovituri pe reclamantă, dar nu precizează când au avut loc aceste violențe și dacă pârâtul este autorul lor. Privitor la fiica majoră aceasta nu mai locuiește încasă întrucât s-a căsătorit cu un coleg, după care s-a întors la părinți.Se arată în continuare că intimata este o fire cheltuitoare.La fila 22 este o adresă prin care se arată că intimata are datorii la asociație, precum și somația de la BRD fila 25 - notificarea de la (fila 27).
În ceea ce privește încredințarea copilului minor arată că s-a demonstrat cu probele existente la dosar cine se poate ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia.Minorul este un copil sensibil, și-a exprimat dorința să rămână cu tatăl lui întrucât din anul 2005 locuit numai cu tatăl lui.
În concluzie,solicită admiterea recursului, pe fond modificarea soluției instanței de apel în sensul desfacerii căsătoriei din culpa comună și încredințarea spre creștere și educare a minorului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. În mod corect s-a reținut culpa exclusivă a recurentului, care este o fire extrem de nervoasă, chiar bolnav de nervi,provoacă scandaluri de mare amploare, care degenerau cu loviri grave, injurii și amenințări cu moartea și alungarea din casă a soției, crea în permanență o stare tensionată în familie, insinua că se spânzura, punând substanțe inflamabile pe toată suprafața corpului. C mai grav a fost că a atentat la pudoarea fiicei sale.Separarea părtilor de mai bine de 2 ani este imputabilă în exclusivitate apelantului care a dat-o afară din casă pe soția sa,amenințând-o cu moartea. De asemenea nu i se poate imputa intimatei lipsa interesului față de copilul minor deoarece se întâlneste cu el și îi dă sume de bani pentru ca acesta să își poată cumpăra lucrurile necesare.
În concluzie solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.59 din 27 ianuarie 2009 prin care a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.9897 din 6 iunie 2008 Judecătoriei Constanța în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta ca inadmisibilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că fiica părților fiind majoră nu se pune în discuție încredințarea unuia dintre părinți, nefiind aplicabile în speță dispozițiile art.144/1 Cod pr.civilă rap.la art.42 Codul familiei, care prevăd obligativitatea audierii în camera de consiliu,în lipsa părților, a copiilor, cu prilejul încredințării spre creștere și educare.
Neexistând nicio dispoziție legală care să impună audierea fiicei majore în camera de consiliu,în modalitatea impusă de către instanța de fond, singura calitate în care aceasta ar fi putut fi audiată ar fi fost aceea de martor, dar legea interzice audierea la divorț în calitate de martor a descendenților.
În această situație cererea de intervenție formulată de către este inadmisibilă. Chiar și în lipsa declarației lui materialul probator administrat în cauză nu putea fundamenta o altă soluție decât cea pronunțată de către instanța de fond.
În ceea ce-l privește pe minorul, instanța de fond ținând cont de interesul acestuia și de probele administrate în cauză cu privire la acest aspect le-a încredințat spre creștere și educare mamei reclamante.
În termen legal împotriva deciziei civile nr.59 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs pârâtul ca fiind nelegală,întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
1.Motivează recursul arătând că la pronunțarea divorțului, nu au fost analizate suficient probele administrate în cauză,întrucât acestea conduc la culpa comună a părților la destrămarea relațiilor de familie.
Acest aspect rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, care demonstrează culpa exclusivă a pârâtului la desfacerea căsătoriei nu așa cum susține acesta.
2.În ceea ce privește încredințarea minorului spre creștere și educare deși acesta și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl, împotriva voinței sale a fost încredințat mamei reclamante.
De altfel,probele administrate în cauză-martori, caracterizări de la școală, demonstrează faptul că tatăl se ocupa de creșterea și educarea sa.
În această situație se impunea încredințarea minorului, tatălui și nu mamei reclamante, astfel cum au procedat cele două instanțe, fond și apel.
Pentru cele menționate mai sus, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate,în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței apelate,în sensul desfacerii căsătoriei din culpa comună și încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 2 ianuarie 1992, tatălui recurent.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta-intimată în contradictoriu cu recurentul-pârât a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă,în baza căreia a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului pârât,încredințarea spre creștere și educare a minorului,mamei reclamante, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, reclamanta-intimată să poarte numele avut anterior căsătoriei.
Potrivit art.38 Codul familiei și art.37 Codul familiei,"căsătoria se poate desface în cazuri excepționale prin divorț când raporturile dintre soți sunt atât de grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei".
Din probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a pârâtului la desfacerea căsătoriei,culpă concretizată prin comportamentul său violent, fizic și verbal manifestat față de soția pârâtă și cei doi copii rezultați din căsătoria lor.
În această situație în mod corect instanța de fond a desfăcut căsătoria părților din vina exclusivă a soțului pârât, soluție care a fost menținută și în apel.
Nu i se putea imputa nimic în destrămarea relațiilor de familiei,soției reclamante, care manifesta interes pentru viața în comun, se ocupa de gospodărie, de creșterea și educarea celor doi copii rezultati din căsătoria lor. În privința încredințării spre creștere și educare a minorului,în mod corect instanța de apel,ținând cont de interesul acestuia, de comportamentul violent al tatălui față de aceasta și că mama prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea copilului,a menținut măsura luată de către instanța de fond ca minorul să-i fie încredințat mamei.
Este adevărat că minorul fiind audiat în cameră de consiliu, și-a exprimat dorința că vrea să locuiască cu tatăl, iar această dorință și-a exprimat-o "datorită influenței și fricii imprimată de către acesta"(fapt dovedit cu martorii audiați în cauză).
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
Conform art.274 Cod pr.civilă va obliga recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-pârât - C,- județ C - împotriva deciziei civile nr.59/27.01.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, B-dul - nr.21 județ C și ,- C,-.-.2...1..42.
Obligă recurentul-pârât la plata, către intimata-reclamantă, la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 01.06.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond.
Jud.apel:;
Red.dec.jud./30.06.2009
Tehnored.gref./02.07.2009
2ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Răzvan Anghel
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2009. Curtea... | Divort. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
