Divort. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 662/R-MF
Ședința publică din 02 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.32/A/ din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 1,00 leu și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea recurentului-reclamant și întâmpinare din partea intimatei-pârâte.
Instanța comunică recurentului-reclamant întâmpinarea formulată de intimată și un înscris atașat la aceasta, respectiv copia unei plângeri prealabile.
Recurentul-reclamant depune la dosar 3 înscrisuri, instanța reținând doar nota scrisă și restituindu-le pe celelalte pentru a fi depuse cu borderou.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în vedere recurentului să precizeze motivele de nelegalitate a deciziei tribunalului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că în declarația sa, martorul Gas pus că a auzit că intimata a avut relații cu unchiul său. Sunt lucruri care s-au discutat și care nu s-au specificat în decizia tribunalului. Solicită admiterea recursului și dacă se poate să probeze infidelitatea intimatei cu un martor.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă apreciază că suplimentarea probei cu un martor nu mai este posibilă în recurs. La fond și apel reclamantul a propus aceste probe, instanța le-a admis și administrat și a dat hotărârea în baza acestora. Instanța nu poate primi în această fază procesuală susținerea că nu este justificată decizia tribunalului.
În temeiul dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea formulată de recurent prin care solicită admiterea probei cu un martor și acordă cuvântul intimatei-pârâte asupra recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței de la dosar. Precizează că prin întâmpinare a invocat faptul că niciunul din motivele de recurs nu vizează nelegalitatea deciziei, ci netemeinicia. Instanța urmează că aprecieze cu privire la acest aspect. Dacă totuși instanța ar aprecia că vreunul dintre motivele de recurs s-ar încadra în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează să se vadă că nici motive de divorț nu există, așa cum a reținut și instanța de apel. Faptul că martorul a declarat ceva, trebuie văzut că acesta a spus că așa ar fi auzit.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 15 septembrie 1982 la Primăria, județul V, căsătorie din care au rezultat doi copii, în prezent majori.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 15 septembrie 1982, căsătorie din care au rezultat doi copii, în prezent majori și că relațiile de căsătorie dintre el și pârâtă sunt grav și iremediabil vătămate datorită pârâtei care întreține relații intime cu diferiți bărbați.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a susținut că nu există motive pentru desfacerea căsătoriei, susținerile reclamantului nefiind fondate.
Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr.2230 din 11 septembrie 2008 respins cererea reclamantului, reținând că susținerile acestuia, în sensul că relațiile de căsătorie cu pârâta sunt vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea de divorț promovată.
În realitate, pârâta este o persoană violentă, întreține relații cu mai mulți bărbați, deci are un comportament imoral. amenințări asupra reclamantului și asupra celor doi copii majori rezultați din căsătorie.
Chiar dacă reclamantul fost internat o singură dată la Spitalul de Psihiatrie, aceasta datorându-se tot comportamentului pârâtei, nu înseamnă că acțiunea trebuia respinsă, având în vedere că relațiile dintre cei doi soți au devenit imposibil de continuat.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.32/A/ din 6 februarie 2009, a respins apelul, reținând, în esență, că nici una dintre probele administrate atât la instanța de fond cât și în apel nu confirmă temeinicia motivelor de divorț invocate de către reclamant.
Potrivit art.38 Codul familiei, divorțul nu se poate pronunța decât pe temeiul îndeplinirii cumulative a condițiilor privind: existența unor motive temeinice; vătămarea gravă a relațiilor de căsătorie, consecință a temeiniciei motivelor de divorț; continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă.
S-a constatat de către tribunal că aceste cerințe nu sunt dovedite de către reclamant.
În cauză nu s-a probat vreo culpă a pârâtei în derularea căsătoriei dintre părți, încheiată cu mulți ani în urmă, din relațiile de căsătorie rezultând doi copii, în prezent majori.
Instanța de apel a reținut că o eventuală dezbinare este percepută și întreținută psihologic doar de către reclamant, care a părăsit domiciliul conjugal, fără a face dovada certă și concludentă a unei cauze, a unui motiv ce ar fi determinat această atitudine a sa și care să aibă legătură cu comportamentul soției sale.
Prin urmare, s-a constatat că în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea de divorț a reclamantului, apelul fiind considerat ca neîntemeiat și respins în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă.
S-a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Pârâta a avut un comportament imoral, violent, atât fizic cât și moral față de recurent, cât și cei doi copii majori, aceste abateri fiind foarte grave într-o căsnicie. Există și o nepotrivire de caracter peste care a trecut de foarte multe ori cu că poate se vor ameliora relațiile de familie, dar dimpotrivă, s-au agravat, recurentul părăsind domiciliul conjugal și refuzând să mai locuiască împreună cu pârâta pentru a evita consecințele provocărilor pe care le putea comite și la care putea fi supus.
Se arată că martorii nu cunosc ce a fost în interiorul familiei și chiar dacă au știut pârâta i-a amenințat și i-a influențat înainte de a veni în fața instanței, mai ales că recurentul-reclamant a ascuns comportările pârâtei.
Prin cele expuse mai sus, recurentul consideră că relațiile de familie sunt grav vătămate, iar reluarea căsniciei este imposibilă, fiind suficiente motive temeinice de desfacere a căsătoriei.
Se solicită admiterea recursului, iar pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recurentul nu și-a întemeiat criticile in drept, insă din dezvoltarea acestora rezultă că nemulțumirile sale vizează greșita aplicare de către instanță a dispozițiilor art. 37alin. 2 și 38 din Codul Familiei, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Potrivit art.38 din acest cod, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
Întrucât pârâta nu a înțeles sa ceară desfacerea căsătoriei iar instanțele au constatat culpa exclusivă a soțului reclamant, se constată incidența in cauză a deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem 10/1969 modificată prin decizia de îndrumare 10/1974, pct. 5 lit. a, ce statuează că divorțul nu se poate pronunța decât dacă se constata că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă soțului reclamant.
motivare dată căii de atac, vizează de fapt netemeinicia soluției adoptate de instanța de apel, cu privire la interpretarea și analizarea materialului probator administrat in cauză, și excede analizei de față urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale. art. 304 din codul d e procedură civilă, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul instanțelor de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatei prevederile art. 274 cod procedură civilă și constatând că reclamantul a căzut in pretenții, va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.32/A/ din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta .
Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.04.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
| ← Divort. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Constanta | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
