Divort. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 162 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta și cu autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, în acțiune civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal, intimata-reclamantă personal și asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; netimbrat; nu s-a depus întâmpinare la dosar și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimatei-reclamantedepune la dosar întâmpinare, un exemplar fiind înmânat recurentului-pârât.
Recurentul-pârâtdepune la dosar chitanța seria -/520 din 02.02.2010 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru; nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Recurentul-pârâtsusține oral motivele scrise de recurs, motive ce vizează capătul de cerere privind încredințarea pre creștere și educare a minorilor rezultați din căsătorie. Precizează că minorii locuiesc la sora intimatei care nu are condiții bune pentru creșterea acestora. Precizează că el a fost crescut la casa de copii iar domiciliul actual, unde a fost dus de către poliție, este domiciliul său stabil.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei-reclamantesolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior.
Solicită a se observa că niciunul din motivele invocate de recurent nu se pot încadra în motive de modificare a hotărârilor pronunțate anterior.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3924 din 19 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-,s-a admis acțiunea civilă având ca obiect divorț formulată de reclamanta - -, contradictoriu cu pârâtul - și în consecință a declarat desfăcută din vina pârâtului căsătoria încheiată de părți la data de 02.12.2000, înregistrată în registrele de stare civilă ale Primăriei mun. B, sub nr. 1368/2000, din vina pârâtului a dispus ca reclamanta să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei acela de "", iar pârâtul să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei acela de ""; a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorii -, născută la data de 30.12.2000 și -, născut la data de 02.03.2004, și a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere de 180 lei lunar, câte 90 lei pentru fiecare minor, în parte, începând de la data de 09.02.2009 și până la majoratul minorilor; în baza art. 19, alin 1 din OUG 51/2008, a obligat pe pârât să plătească suma de 400 lei RON cu titlu de onorariu apărător, în fondurile Ministerului d e Justiție.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța a constatat că raporturile de familie ale părților sânt vătămate grav, motiv pentru care părțile nu mai pot conviețui.
În baza art. 38, alin. 1 cod familiei, instanța a admis acțiunea și a declarat desfăcută căsătoria părților din vina pârâtului.
Potrivit art. 40, alin. 3 din codul familiei dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, instanța a dispus ca fiecare dintre foștii soți să poarte numele avut înainte de căsătorie.
În baza art. 40, alin. 3 din codul familiei a dispus ca reclamanta să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei, acela de, iar pârâtul să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei acela de.
Din referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Municipiului B, reiese că din căsătoria părților au rezultat minorii -, născută la data de 30.12.2000 și -, născut la data de 02.03.2004, care în prezent locuiesc cu reclamanta la domiciliul părinților acesteia, în imobilul situat în-, cu trei camere, având toate utilitățile și încălzire cu centrala termică.
Prin același referat de anchetă socială s-a reținut că pârâtul locuiește în-, și fără forme legale la fostul domiciliu comun situat în B-, -.3,.1,.10, având o singură cameră, modest mobilată, toate utilitățile, încălzirea făcându-se cu centrala de bloc.
Din contractul de închiriere nr.20.079 /04.09.2008, depus în copie la dosar rezultă că pârâtul este titular de contract dar nu a achitat chiria pentru perioada 01.02.2008-31.01.2009, așa cum rezultă din acțiunea formulată de Direcția serviciilor publice B, prin care se solicita rezilierea contractului și evacuarea întregii familii din acest apartament.
Deci pârâtul, fiind titular de contract, nu locuiește fără forme legale în acest apartament, dar pentru că nu a plătit chiria acest contract de închiriere ar putea fi reziliat, iar apartamentul ar fi repartizat altei familii.
Având în vedere că pârâtul nu are venituri și nu poate plăti chiria, precum și faptul că acest contract a fost încheiat avându-se în vedere și cei doi minori, instanța apreciază că este în interesul minorilor ca apartamentul să fie atribuit aceluia dintre soți căruia i se vor atribui și minorii rezultați din căsătorie.
În ceea ce privește încredințarea celor doi minori, instanța având în vedere comportamentul pârâtului atât față de reclamantă cât și față de minori, vârsta fragedă a minorilor, faptul că reclamanta are un venit sigur (este angajată la SC B), din care le poate asigura minorilor cele necesare, apreciază că este în interesul minorilor să fie încredințați spre creștere și educare reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare.
Pentru stabilirea acestei pensii instanța a avut în vedere dispozițiile art. 86 și 94 cod familie, faptul că pârâtul nu are un venit stabil, urmând ca pensie să fie stabilită în funcție de venitul minim pe economie.
În baza art. 42 din cod familiei, având în vedere motivele expuse mai sus, instanța a apreciat că este în interesul minorilor să fie încredințați reclamantei, și a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere de 180 lei lunar, câte 90 lei pentru fiecare minor, în parte, începând de la data de 09.02.2009 și până la majoratul minorilor.
Referitor la capătul de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr.20.079 /04.09.2008, depus în copie la dosar rezultă că pârâtul este titular de contract dar nu a achitat chiria pentru perioada 01.02.2008 - 31.01.2009, iar reclamanta și cei doi minori figurează în fișa apartamentului ca membri de familie.
Potrivit Legii nr. 114/1996 fiecare membru de familie are un drept locativ separat, mai puțin minorii care vor locui întotdeauna împreună cu părinții, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
În aceste condiții instanța a apreciat că este în interesul minorilor să fie atribuit beneficiul contractului de închiriere reclamantei împreună cu cei doi minori, cu atât mai mult cu cât din referatul de anchetă socială rezultă că pârâtul are domiciliul stabil în-, susținerile pârâtului că nu ar avea altă locuință nefiind adevărate.
În baza art. 22, alin. 3 din OUG nr. 51/2008, se va plăti din fondurile Ministerului d e Justiție suma de 400 lei cu titlu de onorariu apărător desemnat la cererea pârâtului.
În baza art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, întrucât divorțul s-a pronunțat din vina pârâtului, instanța a obligat pe pârât să plătească suma de 400 lei RON cu titlu de onorariu apărător, către stat în fondurile Ministerului d e Justiție.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - -, numai cu privire la capătul de cerere referitor la atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr-.
Apelanta a motivat că figurează împreună cu cei doi copii minori în fișa locativă a apartamentului ce a constituit domiciliul conjugal.
Potrivit Legii nr. 114/1996, fiecare membru de familie are un drept locativ propriu.
Deși instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că este în interesul minorilor ca beneficiul contractului de închiriere să fie atribuit reclamantei căreia i se vor încredința spre creștere și educare, în dispozitivul sentinței nu se regăsește această mențiune.
Solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul motivelor invocate.
În drept a invocat dispozițiile art. 282 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 162 din 12.11.2009, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de reclamanta - -, a schimbat în parte sentința civilă nr. 3924/19.06.2009 a Judecătoriei Brăila, în sensul că a dispus atribuirea beneficiului contractului de închiriere a apartamentului situat în B, str. - - B, -3,.10, către reclamantă dispunând totodată evacuarea pârâtului din acest spațiu.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Potrivit contractului de închiriere nr. 20079 din 4.09.2009 încheiat de către - cu Direcția Serviciilor Publice B, părțile au beneficiat de un spațiu locativ situat în B,-, -.3,.1,.10, compus dintr-o cameră și dependințe.
Conform fișei locative anexă la contract, titularul este pârâtul și figurează cu drepturi locative proprii, reclamanta și cei doi copii minori.
Referitor la capătul de cerere privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr. 20079 din 4.09.2009 instanța de fond a reținut că pârâtul este titular de contract dar nu a achitat chiria pentru perioada 1.02.2008 - 31.01.2009, iar reclamanta și cei doi minori figurează în fișa apartamentului ca membri de familie.
În conformitate cu Legea nr. 114/1996, fiecare membru de familie are un drept locativ propriu, mai puțin minorii care vor locui întotdeauna împreună cu părinții, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Instanța poate hotărî, în caz de divorț, cu privire la atribuirea beneficiului contractului de închiriere a locuinței, ținând seama de mai multe criterii și anume: încredințarea spre creștere și educare a minorilor și interesul superior al copiilor minori, posibilitatea de a obține un alt spațiu de locuit de către soțul evacuat, precum și alte împrejurări de natură să nu creeze nici unei părți o situație defavorabilă.
În speță, așa cum rezultă din probele dosarului, pârâtul are domiciliul în B,- și fiind singur, își poate găsi mai ușor un spațiu de locuit.
Deși a fost titularul contractului de închiriere nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei pe perioada 1.02.2008 - 31.01.2009, acumulând restanțe, fapt ce ar fi atras rezilierea contractului și pierderea beneficiului locativ.
Reclamanta nu deține alt spațiu de locuit, iar cel în cauză se compune dintr-o singură cameră și nu poate fi împărțit.
Singura modalitate este ca reclamanta împreună cu cei doi copii minori să rămână în locuință iar pârâtul să fie evacuat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma greșitei aplicări a legii în ceea ce privește atribuirea beneficiului contractului de închiriere apartament și evacuarea sa din spațiul - fost domiciliu comun, precum și a greșitei rețineri a culpei exclusive a pârâtului.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Verificând decizia civilă recurată prin prisma criticilor invocate, susceptibile de încadrare în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține că în mod justificat a apreciat instanța de apel, analizând corect situația locativă a titularului contractului de închiriere apartament dar și a membrilor familiei acestuia și aplicând corect în speță dispozițiile Legii nr. 114/1996, că se impune atribuirea beneficiului contractului de închiriere apartament reclamantei și evacuarea pârâtului din spațiul respectiv. În aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 114/1996, instanța a făcut o apreciere pertinentă a unor criterii precum, încredințarea minorilor spre creștere și educare mamei, posibilitatea acesteia de a obține un alt spațiu locativ, imposibilitatea partajării comode a apartamentului în speță.
Cât privește critica reținerii greșite a culpei exclusive a soțului pârât, se impune precizarea că pârâtul invocă acest aspect pentru prima dată în recurs, astfel că această critică nu poate fi supusă analizei.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 162 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pe recurentul-pârât către intimata-reclamantă la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /26.02.2010
decizie VM/26.02.2010
5 ex./26.02.2010
Fond: Judecătoria Brăila - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Com. 3 ex./luni, 01.03.2010
-
-
- Cons. loc.
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Reintegrare spațiu locativ. Decizia 61/2008. Curtea de Apel... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de... → |
|---|
