Reintegrare spațiu locativ. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 61/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul în comuna, județul G împotriva deciziei civile nr.414/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2008, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23 ianuarie 2008, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta reintegrarea lor în locuința proprietate personală, situată în comuna, județul
La termenul din 20.10.2006 și-au întregit acțiunea și cu un alt capăt de cerere privind constatarea dreptului de superficie asupra terenului pe care se află construcția și stabilirea unei servituți de trecere.
Judecătoria Tecuci prin sentința civilă nr. 573 / 30.03.2007 a admis în parte acțiunea în sensul că a dispus reintegrarea reclamanților în locuința lor din comuna, județul G, constatându-le acestora și dreptul de superficie terenului aferent construcției, în suprafața de 272 mp. conform documentației tehnice cadastrale.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind stabilirea unei servituți de trecere.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:
Pârâta este proprietară a unei suprafețe de teren de 4954 mp. teren, curți, construcții situată în intravilanul com., jud.G, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 29104-53 din 25.04.1995.
Printr-un concurs de împrejurări, în anul 1990 reclamanții au edificat un imobil pe această suprafață de teren, așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor și din conținutul procesului-verbal din 1994.
Potrivit art.492 Cod civil: "Orice lucru făcut asupra pământului" se consideră a fi făcut de proprietarul acelui pământ. Acest text instituie o prezumție de accesiune imobiliară care, în speța de față, instanța a apreciat că a fost răsturnată de către reclamanți. au edificat construcția fără a fi tulburați de pârâtă (de altfel, la momentul acela aveau înscrisuri care justificau atitudinea lor), declarațiile martorilor și fiind foarte clare în acest sens.
Pârâta nu a solicitat nici o probă în acest sens, având posibilitatea de a dovedi calitatea reclamanților de constructori de rea-credință, putând astfel să rețină lucrările și să-i despăgubească pe aceștia.
În lipsa unui astfel de probatoriu și a unei cereri reconvenționale, instanța a constatat că reclamanții sunt proprietari ai construcției edificate pe terenul proprietatea pârâtei.
În ceea ce privește terenul de sub construcție și aferent construcției, conform documentației cadastrale efectuate, acesta este în suprafață de 272 mp.
La fața locului, instanța a constatat că această suprafață de teren este absolut necesară pentru utilitatea imobilului-construcție, astfel că a instituit și un drept de superficie pe această suprafață, adică dreptul de folosință asupra acesteia, fără de care reclamanții nu ar putea să-și folosească locuința.
Față de împrejurarea recunoașterii unui drept de superficie s-a apreciat că stabilirea unei servituți de trecere nu se mai impune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului s-a arătat că dreptul de superficie se poate naște fie în baza legii, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor.
În speță, reclamanții care au edificat construcția pe terenul proprietatea sa, nu se pot prevala de nici o prevedere legală din care să rezulte că au dreptul legal de superficie asupra terenului și nici nu pot face dovada că ar exista o convenție între părți privitoare la ridicarea construcției pe terenul proprietatea apelantei-pârâte.
Având în vedere cele invocate, hotărârea primei instanțe prin care s-a instituit în favoarea reclamanților un drept de superficie este netemeinică și nelegală, apelanta solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Prin decizia civilă nr.414/2007 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de pârâtă, s-a schimbat în tot sentința civilă nr.573/2007 a Judecătoriei Tecuci și-n rejudecare s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Dreptul de superficie - ca dezmembrământ al dreptului de proprietate - poate fi dobândit numai prin lege, prin prescripția achizitivă sau prin convenția părților.
Simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, nu este de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul care nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire a acestui drept.
În cauza de față, nici unul din aceste moduri de dobândire nu poate fi opus pârâtei care este proprietara terenului.
În condițiile în care între părți au existat mai multe litigii cu privire la teren, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar, nu se poate reține nici buna-credință a constructorilor care să dea efecte juridice aparenței de drept, nici existența vreunei convenții în baza căreia reclamanții să fi edificat construcția.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond care recunoaște reclamanților un drept de superficie asupra terenului proprietatea pârâtei îi încalcă acestuia dreptul său, fiind sancționată și de prevederile art. 1 din primul protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Impotriva deciziei civile nr.414/2007 a Tribunalului Galați au declarat recurs reclamanții considerând că-n speță s-a dat o soluție nelegală pentru că a avut loc o aplicare greșită a legii atâta vreme cât prin sentința civilă nr.4/2004 a Judecătoriei Tecucis -a stabilit în mod irevocabil că sunt constructori de bună credință. Această calitate le dă dreptul de a locui în acea casă și de avea un drept de superficie asupra terenului.
Instanța de apel printr-o apreciere greșită a probelor a ajuns la concluzia contrară, deși doar o singură concluzie s-ar fi putut trage din întreg materialul probator: la data ridicării construcției între părți a existat o convenție tacită în baza căreia reclamanților li s-a permis ridicarea casei, convenție care le conferă și un drept de superficie asupra terenului.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prezentul recurs este fondat.
Așa cum au precizat și recurenții prin sentința civilă nr.4/2004 a Judecătoriei Tecuci (irevocabilă) s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că recurenții-reclamanți sunt constructori de bună credință ai imobilului în cauză. Ca urmare a puterii de lucru judecat a celor statuate de sentința civilă susmenționată orice discuție pe marginea acestei teme (dacă sunt sau nu constructori de bună credință) nu poate să mai aibă loc.
Această calitate de constructor de bună credință dă naștere la un singur drept în patrimoniul celui ce a construit și anume dreptul la despăgubiri pentru valoarea muncii și a materialelor de construcție sau a sporului de valoare a fondului (a terenului) produsă prin lucrare (construirea casei). Temeiul legal îl regăsim în art.494 Cod civil. Dreptul de opțiune între cele două sume aparține proprietarului fondului care devine și proprietarul casei în virtutea accesiunii imobiliare iar până la achitarea sumei respective recurenții-reclamanți au un drept de retenție a bunului în cauză.
Transpunerea-n fapt a acestei teorii juridice este următoarea: recurenții-reclamanți au dreptul de a locui în casa din cauză până ce vor fi despăgubiți cu suma menționată mai sus de proprietarul terenului.
Ca atare capătul de cerere privind reintegrarea recurenților-reclamanți în
casă va fi admis.
In ceea ce privește cererea de recunoaștere a unui drept de superficie în mod corect a fost respinsă de instanța de apel pentru că a invoca existența unui astfel de drept este necesar ca reclamanții-recurenți să facă dovada faptului că sunt proprietarii casei.
Ori din actele prezentate: chitanța din 1990 de plată a c/valorii unui loc de casă, procesul verbal de punere-n posesie asupra terenului în 1994 rezultă că ei au construit această casă fiind încredințați că pe acel pământ vor primi ei titlul de proprietate în baza Legii 18/1991. In final nu s-a întâmplat așa ceea ce a determinat situația juridică prezentă: proprietarul terenului este intimata, în virtutea accesiunii imobiliare (art.492 Cod civil) proprietarul terenului este și proprietarul construcției iar recurenții reclamanți au doar calitatea de constructori de bună credință ceea ce le conferă dreptul de creanță mai sus menționat.
Pretinsa convenție tacită cu proprietarul terenului nu a existat pentru a putea discuta de un drept de proprietate al recurenților-reclamanți asupra casei. Din nici o probă nu rezultă așa ceva. Faptul că s-au judecat pentru orice altceva nu conduce la concluzia că a existat un acord tacit al proprietarului terenului la a-și construi casa recurenții. Oricum la dosar nu există vreun act de proprietate precum că această casă este proprietatea recurenților reclamanți - singura probă care ar fi putut genera o discuție pe tema existenței sau nu a unui drept de superficie. Cum recurenții-reclamanți au făcut doar dovada că sunt constructori de bună credință ai casei și nu proprietarii acesteia urmează a se admite recursul, a se modifica decizia civilă nr.414/2007 în sensul admiterii apelului și a schimbării sentinței numai în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea unui drept de superficie (care se va respinge).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulcivil declarat de reclamanțiiși,ambii cu domiciliul în comuna, județul G împotriva deciziei civile nr.414/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Modifică decizia civilă nr.414/2007 a Tribunalului Galați, astfel:
Admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.573/03.03.2007 a Judecătoriei Tecuci.
Schimbă-n parte sentința civilă nr.573/2007 a Judecătoriei Tecuci în sensul respingerii și a capătului de cerere privind constatarea unui drept de superficie în favoarea reclamanților.
Menține soluția privind reintegrarea reclamanților în locuință.
Irevocabi l
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-04.02.2008
Dact.MH-06.02.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Luminita Solea, Anica Ioan
| ← Divort. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Galati → |
|---|
