Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/
Ședința publică din 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Judecător - - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 228 din 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul și autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA, în acțiunea civilă având ca obiect reîncredințare minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.02.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezentat când, Curtea pentru a se depune concluzii scrise de către recurenta-pârâtă a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.02.2010 când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta, să i se reîncredințeze minora născută la data de 16.05.2003, spre creștere și educare, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea copilului și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În subsidiar, în caz de respingere a cererii de reîncredințare, a solicitat să i se acorde un drept de vizită în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună, o lună în perioada vacanței de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă, precum și reducerea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorei.
Prin sentința civilă nr.971/23.12.2008, Judecătoria Tg. B admis acțiunea și a reîncredințat reclamantului spre creștere și educare pe minora ns. la 16.05.2003. A obligat pârâta să achite reclamantului o pensie de 140 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii acțiunii și până la majorat. A obligat pârâta la plata sumei de 809,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conform art.44 fam. în cazul schimbării împrejurărilor la cererea oricăruia dintre părinți se vor putea modifica măsurile dispuse cu privire la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În cauză împrejurările avute în vedere la încredințarea minorei spre creștere și educare pârâtei s-au modificat.
Astfel, reclamantul a dovedit cu depozițiile martorilor audiați la propunerea sa că pârâta nu se ocupă de minoră. Aceasta lipsește din domiciliu perioade îndelungate și lasă copila în grija bunicului matern care într-un moment de furie a dat foc casei. Aceste relatări au fost confirmate în parte de răspunsurile pârâtei date la interogatoriu, prin care a recunoscut că a fost plecată din țară, că a lăsat fetița în grija bunicului matern și că acesta a dat foc casei.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei a rezultat că aceasta locuiește cu părinții în două camere construite din paiantă, celelalte două fiind nelocuibile deoarece au ars în anul 2008. Pârâta beneficiază de ajutor minim garantat și încasează alocația minorei.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului, rezultă că acesta are condiții mult mai bune decât pârâta. Acesta locuiește cu soția sa într-un imobil cu 6 camere, bine întreținut, iluminat, iar familia deține animale care le asigură hrana zilnică.
Probele administrate în cauză au evidențiat că reclamantul are condiții mai bune decât pârâta. Față de dreptul minorei de a crește într-o familie organizată și capabilă să-i ofere o bună educație, ținând cont că fetița a fost expusă unui real pericol prin faptul că a fost lăsată în grija bunicului matern, Instanța a apreciat că este în interesul minorei să fie reîncredințată tatălui spre creștere și educare.
Față de măsura dispusă, potrivit art. 86 și 94 pârâta a fost obligată la o pensie lunară de întreținere în favoarea minorei în sumă de 140 lei, pensie raportată la venitul minim pe economia națională.
În conformitate cu art.274 proc.civ. cheltuielile de judecată efectuate de reclamant au fost stabilite în sarcina pârâtei.
Împotriva sentinței civile nr. 971/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Bad eclarat apel pârâta.
S-a declarat nemulțumită de modul de soluționare al capătului de cerere referitor la încredințarea minorei. A recunoscut că a plecat din țară dar a lăsat copilul în grija bunicului matern și a surorii sale, deci copila a beneficiat de supraveghere și nu se poate susține că a fost abandonată.
A cerut să se rețină că minora a locuit în permanență cu mama, iar absența mamei din viața sa are efecte traumatizante. A solicitat să se constate că fetița are 6 ani și este atașată fiziologic de mamă, iar reclamantul nu a vizitat-o decât o singură dată și nu a contribuit decât parțial la întreținerea acesteia. A cerut să se aibă în vedere caracterizările depuse în faza apelului din care rezultă că s-a implicat în mod pozitiv în educația fiicei sale. În condițiile în care are posibilități materiale și morale să se ocupe de minoră solicită să se mențină încredințarea copilului spre creștere și educare astfel cum a fost dispusă prin sentința de divorț, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit că are condiții materiale mai bune.
Prin decizia civilă nr. 228 din 06.10.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de pârâta, reținând următoarele:
Încredințarea spre creștere și educare către mamă implică exercitarea efectivă a drepturilor și mai ales a obligațiilor părintești.
Pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător aceste obligații, deoarece a plecat din țară și a lăsat copilul în grija bunicului matern care într-un moment de furie a dat foc casei de locuit. Este evident că minora a fost în pericol datorită mamei, care nu s-a aflat lângă minoră, aspect pe care Tribunalul nu-l poate ignora.
Pe de altă parte, cu depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului s-a dovedit că pârâta împreună cu mama sa pleacă deseori din domiciliu și lasă copila în grija bunicului matern care fie nu dorește fie nu poate să suplinească lipsa supravegherii părintești. Și această conduită constituie un motiv de care Tribunalul trebuie să țină seama,deoarece nu există garanții că pe viitor pârâta nu va proceda la fel, situație în care minora s-ar afla într-un real pericol.
Este adevărat că minora a locuit cu mama și se prezumă că este atașată de aceasta, dar o măsură care să o prevină un pericol și să o protejeze este preferabilă chiar dacă ar avea drept consecințe eventuale traume emoționale.
Din referatele de anchetă socială efectuate la domiciliile celor doi părinți rezultă că reclamantul are condiții mai bune decât pârâta(locuiește cu părinții, soția și minorul într-o casă cu 6 camere, iluminată, încălzită) în timp ce pârâta locuiește cu părinții și minora într-o casă modestă cu două camere.
Criteriul material nu este suficient pentru a dispune cu privire la încredințare, dar la soluționarea prezentului apel se va avea în vedere conduita mamei pe perioada cât minora s-a aflat la aceasta, precum și posibilitatea exercitării unei supravegheri părintești reale și efective.
Apărarea apelantei potrivit cu care minora nu a fost vizitată de tată, iar acesta nu a contribuit material la întreținerea fetiței nu poate fi reținută deoarece nu constituie motive care să înlăture drepturile reclamantului în calitate de tată.
Ca urmare, există motive pentru instanță să creadă că minora aflată sub supravegherea mamei, este în pericol sau nu va fi crescută în mod corespunzător.
Reîncredințarea minorei către tată îi va da posibilitatea să-și cunoască fratele, să crească într-un mediu sigur și stabil.
Reținând că toate criteriile de încredințare sunt în favoarea intimatului, se constată că soluția dată de instanța de fond nu se justifică a fi schimbată.
Împotriva acestei deciziei civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, atât instanțele de fond cât și cea de apel apreciind greșit că " în interesul minorului" reclamă încredințarea spre creștere și educare către tatăl-reclamant.
În argumentarea acestei critici, susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că au fost ignorate criteriile vizând vârsta și sexul minorei, atașamentul acesteia față de mamă și familia acesteia - în care a crescut de la naștere, lipsa de afecțiune și preocupare din partea tatălui - reclamant, stabilitatea climatului afectiv oferit de mamă.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe.
Solicită recurenta respingerea capătului de cerere privind reîncredințarea minorei și admiterea capătului de cerere subsidiar, respectiv stabilirea unui program de vizitare minori, așa cum a solicitat însuși tatăl-reclamant.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente;
Potrivit art. 42 Codul familiei, încredințarea minorului unuia dintre părinți se face în exclusivitate în interesul acestuia. În respectarea textului de lege menționat și a principiului coroborării probelor administrate în cauză, trebuie reținut că vârsta minorului constituie unul dintre criteriile care sunt avute în vedere la aprecierea interesului copilului și că acesta trebuie analizat în contextul celorlalte criterii și anume: posibilitățile fiecărui părinte de a acorda îngrijiri și supraveghere copilului, conduita morală a părinților, preocuparea manifestată de fiecare părinte pentru creșterea copilului până la momentul divorțului și gradul de atașament al copilului față de părinți.
În speță, deși tribunalul reține că nu este suficient criteriul material ( reclamantul având condiții materiale mult mai bune decât pârâta ), apreciază în final că, față de conduita mamei pe perioada cât minora s-a aflat la aceasta, criteriile de încredințare sunt în favoarea intimatului. Instanța de control judiciar a ignorat cu desăvârșire totala lipsă de preocupare manifestată de tatăl minorei în perioada în care aceasta fusese lăsată la mamă în grija familiei sale, și aceasta justificat tocmai din necesitatea plecării mamei la muncă, în străinătate.
Interpretarea dată de tribunal indiferenței tatălui față de soarta copilului într-o situație critică, în sensul că nu poate constitui un motiv care să " înlăture drepturile reclamantului în calitate de tată", dincolo de sofismul raționamentului, ar fi putut argumenta cel mult soluția de admitere a acțiunii în subsidiar, în sensul stabilirii unui program de vizitare minori, deși reclamantului nu i s-a interzis vreodată să aibă legături personale cu minorii în cauză.
Trecând peste climatul afectiv stabilit asigurat de mama copilului, peste atașamentul dintre cele două, precum și peste preocuparea constantă a mamei față de integrarea fetiței în colectivul grădiniței și ulterior al clasei a I - a din școala comunală respectivă, Tribunalul concluzionează total greșit ( prin exagerarea unei întâmplări singuratice - bunicul matern ar fi autorul unui incendiu) că interesulintimatului( și nu al minorului cum era firesc) impun ca minora să-i fie încredințată. Că în această modalitate, minora ar avea posibilitatea să-și cunoască fratele și să crească într-un mediu sigur și stabil, știut fiind faptul că apariția unui nou membru în familie necesită o atenție deosebită tocmai pentru ca primul născut să nu se simtă neglijat.
În situația de față, climatul " afectiv stabil" pretins în noua familie a tatălui este mai mult decât fragil, o de 6 (șase) ani putând cu greu accepta nu numai un frate, cât mai ales o " nouă" mamă.
Ținând seama de toate acestea, constatând că instanța de apel nu a apreciat corect " interesul minorului" cu atât mai mult cu cât o de 6-7 ani reclamă mai mult prezența mamei, Curtea va admite recursul și, în rejudecare, va respinge cererea de reîncredințare minori, admițând însă cererea subsidiară de stabilire program vizitare minori, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei, declarat împotriva deciziei civile nr. 228 din 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă nr. 228/6.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul că admite apelul pârâtei și schimbă în tot sentința civilă nr. 971/23.XII.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind reîncredințarea minorei.
Admite în parte capătul de cerere privind vizitarea minorei obligând pârâta să permită reclamantului să o viziteze pe minoră în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună între orele 10,00 - 13,00.
Obligă pârâta să permită reclamantului să o ia pe minoră la domiciliul său două săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă.
Admite capătul de cerere privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere pentru minoră stabilindu-l la 16 % în loc de 25 % cât a fost stabilit inițial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./04.03.2010
Tehnored. / 6 exp./04.03.2010
Com. 4 exp./05.03.2010
Fond: Judecătoria Tg. B - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Valentina Gabriela Baciu
| ← Divort. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
