Divort. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/R/2010
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
--- -
- - -președinte al Secției civile
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul -, și respectiv, de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 475/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul-recurent -, asistat de avocat și pârâta-recurentă -, asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 ianuarie 2010, pârâta-recurentă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. La data de 11 ianuarie 2010, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către pârâta -, la care a fost anexat un set de acte în copie. Se comunică un exemplar din întâmpinare și actele anexă, reprezentantei pârâtei-recurente.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar o caracterizare de la locul de muncă.
Reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar întâmpinare, la care au fost anexate în copie: o informare de la Grădinița "", un certificat medical din data de 11 decembrie 2009 eliberat de d-na psiholog, un bon de casă prin care se face dovada achiziționării unui săpun special și a unei creme necesare pentru îngrijirea minorei, o fotografie, un cupoane de mandate poștale, o notificare prin care pârâta-recurentă îl somează pe reclamantul-recurent să plătească pensia de întreținere aferentă lunii noiembrie 2009. Se depune de asemenea și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei. Un exemplar din întâmpinare și actele anexe se comunică reprezentantei reclamantului-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține propriul recurs așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte deciziei recurate în sensul de a admite ca programul de vizitare a minorei - stabilit de tribunal, să fie în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, începând cu ziua de vineri de la ora 14 și până duminica ora 16, așa cum a fost stabilit de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței aflat în copie la dosar (fila 46).
Reprezentanta pârâtei-recurente pune concluzii în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamant, pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită admiterea propriului recurs, pe care îl susține așa cum a fost formulat în scris, cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și modificarea programului de vizitare stabilit de instanță, întrucât atunci când minora este la el, reclamantul-recurent nu respectă regulile de igienă stricte impuse de starea precară de sănătate a acesteia, și o scoate din localitate fără să ceară acordul medicului de familie care este necesar întrucât fetița este alergică. Ba mai mult, refuză să îi dea jucăriile pe care le are la el și aparatul pentru masarea picioarelor, de care copilul are mare nevoie întrucât poartă o proteză ortopedică. Arată de asemenea că reclamantul-recurent are un comportament violent atât față de pârâtă cât și față de, iar după incidentul din 24 noiembrie 2009, fetița este speriată atunci când știe că trebuie să meargă la tatăl său. Raportat la această situație, reprezentanta pârâtei-recurente solicită instanței să modifice programul de vizită în sensul ca reclamantul-recurent să poată vizita fetița doar la domiciliul mamei și în prezența acesteia. Solicită obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei potrivit chitanței depuse la dosar.
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtei-recurente arată că nu au apelat sentința judecătoriei întrucât mama a considerat că minora trebuie să păstreze legătura cu tatăl său, însă după incidentul din 24 noiembrie 2009, când minora a fost adusă acasă cu o echimoză la, consideră că este în interesul acesteia să fie vizitată doar la domiciliul mamei. Reprezentanta pârâtei-recurente arată de asemenea că fetița nu a fost dusă la consiliere întrucât a sunat personal pentru a afla ce demersuri trebuie făcute în acest sens, și i s-a spus că abia după finalizarea procesului poate fi dusă fetița la consiliere.
La întreabarea instanței, reclamantul-recurent arată că aparatul pentru masarea picioarelor este foarte ieftin și pârâta îl poate cumpăra. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia nu-i dă minorei jucăriile pe care le are la el, arată că la el este doar bicicleta, trotineta și un cărucior, este de acord să le restituie, însă copilul are nevoie de jucării și atunci când vine la el.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâtă întrucât întemeiat fiind pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în motivarea acestuia nu se arată de ce decizia recurată fost lipsită de temei legal și nici de ce a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, pe de o parte și nu arată care dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit, pe de altă parte. Arată de asemenea că din certificatul medico-legal rezultă faptul că minora a suferit o lovitură cu un corp contondent, nu că a fost lovită de tatăl său. În ceea ce privește obținerea acordului medicului pentru a scoate minora din localitate, acesta trebuie solicitat numai în perioada vacanțelor.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită instanței să întrebe reclamantul-recurent dacă de la incidentul din noiembrie și-a respectat programul de vizită și a vizitat minora întrucât în luna decembrie a fost ziua de naștere a acesteia.
Reclamantul-recurent arată că nu a mai văzut fetița din data de 24 noiembrie 2009, întrucât nu i se permite, însă a vorbit cu ea la telefon de două ori.
Pârâta-recurentă arată că minora i-a fost adusă acasă cu o echimoză la și când l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta a spus că nu știe.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4978 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta - și în consecință, s-a desfăcut prin divorț din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la data de 14.02.2004, înregistrată sub nr.121/2004 în registrul stării civile al municipiului C-
S-a încuviințat ca pârâta să poarte pe viitor numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
I-a fost încredințată pârâtei, minora - născută la data de 13.12.2004, spre creștere și educare.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtei pe seama minorei o pensie de întreținere în cotă de parte din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii 4.02.2009 și până la majorat sau la noi dispoziții.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora -, după următorul program:
- în prima și a patra săptămână din lună, de sâmbătă de la orele 10.00 și până duminică la orele 16.00;
- în vacanța de vară, o săptămână;
- lunea a doua zi de Paști de la orele 10.00 la orele 16.00;
- din data de 26 decembrie orele 10.00 până în data de 27 decembrie orele 16.00 și ziua de 2 ianuarie între orele 10.00 - 16.00.
Pentru buna realizare a programului de vizitare, s-a stabilit că reclamantul are dreptul să ia minora de la domiciliu, cu obligația de aor eaduce la domiciliu la sfârșitul programului, reclamantul având obligația să solicite acordul medicului minorei în cazul în care părăsește împreună cu minora localitatea, pe timpul programului de vizitare.
Au fost obligate părțile să prezinte minora la consiliere psihologică în cadrul DGASPC C, pentru o perioadă de 3 luni.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14.02.2004, căsătoria fiind înregistrată sub nr.121/14.02.2004 în registrul stării civile al municipiului C-
Din căsătoria părților a rezultat minora -, născută la data de 16.12.2004.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că ambii soți sunt vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie.
În ceea ce o privește pe minora rezultată din căsătorie, martorii audiați au declarat că ambii părinți se ocupă de ea, cu precădere pârâta, dată fiind vârsta ei fragedă, dar care este afectată de neînțelegerile dintre părinți, fiind o fire sesibilă, retrasă, iar starea sănătății ei alterată.
Ținând cont de probele administrate în cauză, inclusiv de concluziile anchetei sociale, minora i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare, dar s-a stabilit un program de vizitare a minorei de către pârât, care a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cotă de parte din venitul minim pe economie.
Prin decizia civilă nr.475/A din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.4978 din 2.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a schimbat programul de vizitare a minorei - de către reclamant, astfel:
- în vacanța de vară două săptămâni;
- în vacanța de iarnă o săptămână alternativ, în sensul că într-un an să cuprindă sărbătoarea Crăciunului, iar în celălalt sărbătoarea Revelionului;
- în vacanța de vară alternativ, în sensul că de sărbătoarea de Paște un an este la tată și în celălalt la mamă.
A fost obligat reclamantul să solicite acordul medicului de familie al minorei, atunci când părăsește localitatea, doar în perioada vacanțelor anterior menționate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelante.
A fost obligată pârâta-intimată -, să îi plătească apelantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a decide astfel, instanța superioară de fond a reținut că având în vedere principiul interesului superior al copilului, consacrat de Legea nr.272/2004, precum și probele testimoniale administrate în cauză, din care a rezultat că până la separarea celor doi soți, de creșterea și educarea minorei s-au ocupat ambii părinți, dar cu precădere reclamantul în perioada în care nu a avut un loc de muncă, iar faptul că într-o zi acesta nu i-a dat de mâncare minorei până la o anumită oră, a fost un incident izolat, dar nici minora nu a cerut să i se dea mâncare până la acea oră.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
În recursul declarat de reclamantul -, s-a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, privind programul de vizitare al minorei -, în sensul ca programul de vizitare a copilului să fie și în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, începând cu ziua de vineri ora 14 și până duminică la ora 16, iar nu în prima și a patra săptămână din lună de sâmbătă orele 10 până duminică orele 16, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii apelantului de modificare a programului la sfârșit de săptămână.
Tribunalul nu a motivat de ce a respins cererea apelantului de stabilire a unui program de vizitare în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, începând cu ziua de vineri ora 14 și până duminică la ora 16.
Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 și 16 din Legea nr.272/2004.
Instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamantul nu este încadrat în muncă, or el este angajat la SC HYPERN. ROMÂNIA SRL ca agent de pază, pe durată nedeterminată.
Programul de vizitare a minorei de sâmbătă ora 10 și până duminică ora 16, nu este suficient pentru a stabili relații personale între minoră și tatăl acesteia, precum și cu bunicii paterni.
Chiar dacă programul de vizitare a minorei ar rămâne stabilit în prima și a patra săptămână, totuși se impune ca el să fie mai.
În recursul declarat de pârâta -, s-a solicitat modificarea "sentinței recurate" și rejudecând cauza, respingerea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prin aceea că a reținut că reclamantul ar fi respectat hotărârile judecătorești privind obligația de a solicita acordul medicului de familie atunci când a dus fetița la domiciliul bunicilor paterni situat în, unde nu ar exista condiții corespunzătoare de trai pentru nevoile speciale ale minorei. Pârâta i-a permis totuși reclamantului să ia fetița și să o ducă cu el și atunci când nu avea reglementată vizita, crezând că îi vrea binele, dar comportamentul acestuia din ultima perioadă a determinat-o să solicite stabilirea unui program de vizitare care să nu implice lăsarea minorei în timpul nopții la tatăl său. Astfel, în data de 23.11.2009, reclamantul a lovit-o pe cu un obiect dur, producându-i o echimoză pe ploapa inferioară a ochiului, așa cum rezultă din certificatul medico-legal din 24.11.2009.
Reclamantul este o persoană violentă atât verbal cât și fizic, chiar și pârâta fiind agresată fizic de mai multe ori, ca de exemplu în data de 25.10.2005. Din data de 24.11.2009, fetița refuză să mai plece la tatăl său, spunându-i mamei printre lacrimi că nu mai vrea să plece de lângă ea. Minora este foarte stresată, o ține pe mamă de mână, se trezește noaptea și o roagă să nu plece la serviciu. Este urmarea faptului că reclamantul când era la el și fetița vorbea la telefon cu pârâta, a lovit-o ca să nu mai vorbească și a fost lăsată singură în casă după ce a înserat, unde i s-a făcut frică, deoarece nu a putut aprinde lumina până când a venit tatăl ei.
Pârâta-recurentă nu s-a opus ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, dar acesta nu este în stare să respecte nevoile speciale ale copilului său și să aibă grijă de ea ca un bun părinte. Nu ar trebui ca reclamantul să o ducă întotdeauna pe minoră la părinții lui, unde nu o lasă să vorbească la telefon și nu își îndeplinește obligația de a solicita acordul medicului de familie. Fetița i-a relatat mamei că tatăl ei o silește să mănânce ceea ce nu îi place, iar bunicii paterni o jignesc.
După ce în luna septembrie reclamantul a vizitat-o pe minoră la grădiniță, această refuză să mai meargă la grădiniță. Reclamantul este influențat de părinții lui să solicite un program cât mai amplu de vizitare a minorei.
Reclamantul consumă zilnic băuturi alcoolice și fumează în medie 2 pachete de țigări pe zi. La fel și bunicii paterni consumă băuturi alcoolice, ei având un bar în localitatea, iar reclamantul de multe ori se urcă la volan sub influența băuturilor alcoolice. Mai mult, au servit-o și pe cu bere, deși aceasta a fost diagnosticată la naștere cu "encefalopatie toxică", consumul de alcool fiindu-i fatal. Orice poate avea influențe dintre cele mai grave asupra ei. Totodată, bunicii paterni au probleme psihiatrice, motiv pentru care nu respectă nicio indicație pe care le-o dă pârâta în legătură cu minora. Bunicii paterni o învață pe să se comporte urât cu pârâta și cu bunicii materni.
Pe reclamant nu îl interesează soarta fetiței, deoarece în lunile septembrie-octombrie nu a plătit pensia de întreținere și a spus că nu îl interesează că minora are nevoie de papuci ortopedici care costă 200 lei. . de pensia de întreținere în sumă de 190 lei lunar, reclamantul nu contribuie cu nimic la întreținerea copilului.
Reclamantul refuză să le dea bunurile personale din apartamentul ce a constituit domiciliul comun, până și jucăriile fetiței au rămas la acesta și refuză să i le dea fetiței.
Față de admiterea în parte a apelului, pârâta trebuia obligată doar la cheltuieli de judecată parțiale și nu la 500 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul prin întâmpinare depusă la dosar 36-38, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă împotriva deciziei tribunalului.
Pârâta prin întâmpinare depusă la dosar 49-51, a solicitat respingerea recursului declarat de "pârât" și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1.) În ceea ce privește recursul reclamantului -, curtea consideră că prin admiterea în parte a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței, instanța superioară de fond s-a pronunțat implicit și asupra solicitării de modificare a programului de vizitare a minorei de la sfârșitul săptămânii, câtă vreme au fost menținute dispozițiile sentinței în acest sens.
Prin urmare, nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
Referitor la stabilirea programului de vizitare a minorei - născută la data de 16.12.2004 de către reclamant, în prima și a patra săptămână din lună, aceasta constituie o problemă de apreciere a instanțelor de fond, ce vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate, iar nu nelegalitatea lor.
În actuala lui configurație, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pr.civ.
Critica adusă de reclamantul-recurent deciziei tribunalului, nu se încadrează nici în dispozițiile art.312 alin. (5) pr.civ.
Dacă reclamantul va aprecia că luarea minorei la domiciliul său în prima și a patra săptămână din lună i-ar cauza un disconfort, respectiv nu ar fi în avantajul ei, acesta ca un bun părinte, poate renunța la o parte din programul de vizitare, sau poate solicita ulterior modificarea lui, astfel încât să fie respectat principiul interesului superior al copilului consacrat de Legea nr.272/2004.
Este adevărat că minora are dreptul să aibă legături directe cu părinții și cu rudele ei, dar dezvoltarea și întreținerea acestor legături firești, nu trebuie să contravină interesului superior al minorei.
Un program de vizitarea minorei prea încărcat la sfârșitul săptămânii, mai decât cel stabilit de instanțele de fond, respectiv de vineri de la orele 14.00 și până duminică la orele 16.00, s-ar putea dovedi prea împovărător pentru minora aflată la o vârstă fragedă de 5 ani, care frecventează grădinița, dar are și probleme de sănătate care necesită îngrijiri speciale.
Faptul că reclamantul-recurent este încadrat în funcția de agent securitate în cadrul SC ROMÂNIA SRL MAGAZINUL C-N, nu înseamnă că decizia tribunalului este nelegală, deoarece instanța de apel s-a referit la perioada în care reclamantul nu era încadrat în muncă.
Așa fiind, în temeiul art.304 pct.7 și 9 și art.312 alin. (1) și (5) pr.civ. se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
2.) În privința recursului pârâtei -, prin care aceasta a solicitat modificarea deciziei tribunalului, în sensul respingerii apelului formulat de reclamant în contra sentinței, curtea reține că este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Referitor la programul de vizitare a minorei - la sfârșitul săptămânii, acesta nu a fost modificat prin decizia tribunalului, iar pârâta nu a declarat apel împotriva sentinței, astfel că nu poate declara recursomiso medioși să formuleze critici direct în recurs, sub acest aspect.
Tribunalul a modificat sentința judecătoriei doar în privința programului de vizitare a minorei de către reclamant în perioada vacanțelor de vară și de iarnă, precum și sărbătorilor Crăciunului, Anului și a, stabilind un program rezonabil și echilibrat.
Chiar dacă minora are probleme de sănătate, reclamantul este tatăl ei și are aceleași responsabilități ca și pârâta în privința creșterii și educării minorei.
Potrivit art.43 alin. (3) fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Prin urmare, reclamantul are îndatoriri și obligații, dar are și drepturi conferite de lege, de a avea legături personale cu minora, evident exclusiv în interesul superior al minorei, care nu trebuie lipsită de afecțiunea și îngrijirea tatălui, ca și de dragostea bunicilor paterni.
Neînțelegerile dintre părți, care au culminat cu desfacerea căsătoriei încheiate de aceștia, nu trebuie să se repercuteze negativ asupra minorei.
Instanțele de fond au avut în vedere diagnosticul minorei, precum și faptul că aceasta are nevoie de îngrijiri speciale, motiv pentru care au stabilit în sarcina reclamantului obligația de a solicita acordul medicului de familie al minorei atunci când părăsește localitatea cu ea, în perioada vacanțelor de vară și de iarnă.
Nu s-a dovedit că reclamantul ar fi o persoană iresponsabilă sau lipsită de afecțiune față de fiica lui, pentru a se pune la îndoială bunele sale intenții cu privire la timpul pe care înțelege să îl petreacă în preajma minorei, de aceea curtea apreciază că nu există niciun risc în privința sănătății și integrității minorei în perioada în care se va afla la tatăl ei.
Din certificatul medico-legal, eliberat la data de 24.11.2009, 10, rezultă că minora - a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, dar pârâta nu a dovedit că aceasta ar fi fost lovită de tatăl ei.
Pârâta nu a criticat sentința și respectiv decizia în ceea ce privește desfacerea căsătoriei, astfel că invocarea certificatului medico-legal din 26.10.2005, eliberat accesteia, nu are nicio relevanță în calea de atac a recursului.
Dar întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ. instanța de recurs nu poate reanaliza probele care au fost analizate de instanțele de fond, pentru a le da o altă interpretare, menită să ducă la modificarea hotărârii în sensul solicitat de pârâtă.
Faptul că minora ar fi stresată, jignită nesupravegheată, că i se dă să bea bere, că tatăl și bunicii ei paterni fumează și consumă alcool, vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea ei.
Programul de vizitare a fost stabilit la cererea reclamantului și nu a bunicilor paterni, astfel că nu are importanță faptul că aceștia ar suferi de tulburări depresive, scoase în evidență cu răutate de către pârâtă, aceasta recunoscând că socrii ei dețin un bar în localitatea.
Măsura în care reclamantul plătește pensia de întreținere pentru minoră, este o problemă de executare și nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Chiar dacă apelul reclamantului a fost admis doar în aprte, față de munca depusă de avocatul apelantului, raportat la proporția în care a fost admis apelul acestuia și la cuantumul onorariului de avocat, acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, care să determine modificarea ei.
Având în vedere că nu sunt prezente niciunul dintre motivele invocate de pârâta-recurentă, în baza art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul declarat de - în contra deciziei tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr.475/A din 13.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -- TARȚA
]
Red.DT:15.01.2010
Dact.CA: 20.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1546/2009. Curtea de... | Tagada paternitatii. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
