Divort. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 534
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile 32/A/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av., lipsă pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei și admiterii apelului reclamantului, în sensul de a i se permite a avea legături personale cu minora în conformitate cu programul stabilit de prima instanță, la domiciliul reclamantului, cu obligarea pârâtei de aoa duce și aod uce pe minoră la domiciliul reclamantului, pe cheltuiala acestuia, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 16,5% din veniturile realizate, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă 32/A din 4 februarie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile 6827 din 07.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care a modificat-o în parte în sensul că, a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pe seama minorei o pensie lunară de întreținere de 20% din veniturile realizate lunar din 4.02.2009 și până la majoratul acesteia; a reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora numai la domiciliul pârâtei în Italia și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere faptul că, prin sentința civilă 6827 din 7.10. 2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional pentru desfacerea căsătoriei, desfăcând căsătoria încheiată între părți din vina ambilor soți.
A dispus ca pârâta - reclamantă reconvențională să reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "", urmând ca Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului A să efectueze cuvenitele mențiuni.
A încredințat pârâtei - reclamantă reconvențională spre creștere și educare pe minora născută în data de 17.09.2002 în municipiul A obligând reclamantul - pârât reconvențional la plata către pârâta - reclamantă reconvențională a 1/4 din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei, începând cu data de 07.10.2008 și până la majoratul minorei.
A reglementat dreptul reclamantului - pârât reconvențional de a avea legături personale cu minora, născută în data de 17.09.2002 în municipiul A, în conformitate cu următorul program:
- o săptămână în timpul vacanței de primăvară la domiciliul pârâtei - reclamantă reconvențională;
- o lună în timpul vacanței de vară, la domiciliul reclamantului - pârât reconvențional cu obligarea acestuia de aod uce și de aoa duce pe minoră de la și la domiciliul pârâtei - reclamantă reconvențional;
- o săptămână în timpul vacanței de iarnă, la domiciliul reclamantului - pârât reconvențional, alternativ de la an la an astfel încât în anii pari minora să petreacă sărbătorile de C în compania reclamantului - pârât reconvențional, cu obligarea acestuia de aod uce și de aoa duce pe minoră de la și la domiciliul pârâtei - reclamantă reconvenționale.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut din ansamblul probelor administrate că neînțelegerile dintre părți au apărut după ce părțile au plecat în Italia, în luna ianuarie 2005 reclamantul a fost dat afară de la ferma la care lucra iar pârâta a rămas să lucreze în continuare.
Părțile s-au separat în fapt, reclamantul revenind în România iar din ianuarie 2005 părțile nu au mai reluat conviețuirea, ambii soți făcându-se vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie, astfel că potrivit art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1 codul familiei a fost desfăcută căsătoria din vina ambilor.
Pentru încredințarea minorei s-a reținut că aceasta a rămas în Italia cu mama sa fiind elevă în clasa I-a, secția A, a, Materna Statale" (Școala ) din, fiind integrată bine și vorbind limba italiană. Că pârâta oferă toate cele necesare pentru o bună creștere și educare astfel că potrivit art. 42 codul familiei a fost încredințată mamei cu obligarea reclamantului conform art. art. 94 alin. 1 și 3 codul familiei la plata unei pensii de din veniturile reclamantului.
Cu respectarea dispozițiilor art. alin. 3 și art. 97 alin. 1 codul familiei ale art. 2 din legea 272/2004 s-a reglementat dreptul reclamantul de a avea relații personale cu minora prin luarea de către aceasta din Italia și aducerea înapoi în Italia de sărbătorile de C de la an la an și o lună în vacanță de vară.
În termen împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.
În motivarea apelului reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să o aducă și să o ducă pe minoră la domiciliul tatălui pe cheltuiala acesteia și reducerea pensiei de întreținere la 16,50% deoarece în 7 noiembrie 2008 s-a născut un al doilea copil în România.
În motivarea apelului pârâta a solicitat reglementarea vizitării minorei în modalitatea prezentată în întâmpinare la acțiunea de divorț a reclamantului, apreciind că nu este în interesul superior al copilului să fie luat din Italia și adus în România la domiciliul reclamantului câtă vreme acesta nu a mai păstrat legătura cu minora de 5 ani.
Examinând sentința civilă 6827/2008 a Judecătoriei Arad, tribunalul a reținut că după pronunțarea sentinței apelate la data de 7 noiembrie 2008 s-a născut în România al doilea copil al reclamantului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.94 al. 3 teza II codul familiei, când întreținerea la care va fi obligat recurentul reclamant, s-a stabilit pentru doi copii la o treime din câștigul său din muncă, iar potrivit alin. 1 întreținerea la care va fi obligat recurentul reclamant, a fost stabilită de către instanța de judecată potrivit cu nevoile celor doi minori.
Față de vârsta diferită a celor doi minori, instanța a apreciat că nevoile minorei sunt mai mari, astfel că urmare a admiterii apelului reclamantului, a modificat în parte sentința apelată și a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pe seama acestei minore o pensie lunară de întreținere de 20% din venitul realizat lunar începând cu data de 04.02. 2009 și până la majoratul minorei.
Legea 272/2004 stabilește atât dreptul părintelui de a avea relații personale cu copilul cât și contacte directe cu ambii părinți.
Potrivit art. 16 al. 1 și 2 din această lege copilul care a fost separat de unul dintre părinți ca urmare a încredințării spre creștere și educare în cazul desfacerii căsătoriei în condițiile art. 42 codul familiei, are dreptul de a menține relații personale și directe cu ambii părinți indiferent de localitatea sau țara în care aceștia locuiesc, cu excepția în care acest lucru ar contraveni interesului superior al copilului.
Art. 15 al. 1 din legea privind protecția copilului enumeră exemplificativ formele de concretizare a acestor relații personale ca fiind al. 1 lit. b și c vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea minorului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Față de vârsta copilului de 6 ani și J, instanța de apel a apreciat că este în interesul minorei să fie vizitată de tatăl la domiciliul ei din Italia și nu să fie adusă la domiciliul tatălui în România de două ori pe an, în timpul vacanței de vară și în timpul vacanței de iarnă, având în vedere că deplasarea Italia - România se face pe distanțe mari care ar obosi copilul și ar avea costuri mari pentru mamă, care trebuie să însoțească copilul.
Motiv pentru care, Tribunalul ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâtă reclamantă reconvențională, a modificat în parte sentința și a reglementat dreptul reclamantului de a avea relații personale cu minora numai la domiciliul mamei în Italia și a compensat cheltuielile de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei și admiterii apelului reclamantului, în sensul de a i se permite a avea legături personale cu minora în conformitate cu programul stabilit de prima instanță, la domiciliul reclamantului, cu obligarea pârâtei de aoa duce și aod uce pe minoră la domiciliul reclamantului, pe cheltuiala acestuia, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 16,5% din veniturile realizate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că raportat la vârsta minorei și la faptul că minora nu mai locuiește împreună cu pârâta în Italia, aceasta întorcându-se în România, în prezent locuind împreună cu părinții pârâtei, programul de vizitare dispus de instanța de fond este unul normal, iar cu privire la obligarea sa la plata pensiei de întreținere cuantum de 20%, arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, neținând cont de faptul că mai are un copil minor în întreținerea sa.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
În cauză, pârâta intimată nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate și cu aplicarea dispozițiilor art. 299 și urm. pr. civ. raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1. pr. civ. a constatat că este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că potrivit art. 16 al. 1 și 2 din Legea 272/2004, copilul care a fost separat de unul dintre părinți ca urmare a încredințării spre creștere și educare în cazul desfacerii căsătoriei, are dreptul de a menține relații personale și directe cu ambii părinți indiferent de localitatea sau țara în care aceștia locuiesc, cu excepția în care acest lucru ar contraveni interesului superior al copilului.
Art. 15 al. 1 din legea privind protecția copilului enumeră exemplificativ formele de concretizare a acestor relații personale ca fiind alin. 1 lit. b și c vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea minorului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Având în vedere vârsta copilului de 6 ani și J, Curtea apreciază că este în interesul minorei să fie vizitată de reclamant la domiciliul ei din Italia și nu să fie adusă la domiciliul acestuia în România de două ori pe an, în timpul vacanței de vară și în timpul vacanței de iarnă, având în vedere că deplasarea Italia - România se face pe distanțe mari care ar obosi copilul și ar avea costuri mari pentru mamă, care trebuie să însoțească copilul.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că față de vârsta diferită a celor doi minori, nevoile minorei sunt mai mari, astfel că instanța de apel a procedat corect atunci când l-a obligat pe reclamantul pârât reconvențional să plătească pe seama acestei minore o pensie lunară de întreținere de 20% din venitul realizat lunar începând cu data de 04.02. 2009 și până la majoratul acesteia.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile 32/A/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile 32/A/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 28.05.2009
Tehnored. 2 ex./28.05.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Erica Nistor
| ← Divort. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 366/2008. Curtea... → |
|---|
