Divort. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/R/2009
Ședința publică din 6 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina judecător JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 86/A din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent, personal, pârâta intimată, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat.
La data de 2 martie 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat părții prezente.
Reclamantul recurent depune la dosar un memoriu însoțit de înscrisuri, la care a anexat și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferente recursului.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art. I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000, invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin memoriul de recurs și pentru motivele invocate prin înscrisurile depuse la dosar.
Reclamanta intimată solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține și verbal. Solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4550 din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s- respins ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de reclamantul împotriva pârâtei, pentru desfacerea căsătoriei prin divorț.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 29.12.1963, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 251 la fostul S Popular al comunei, iar din relația lor au rezultat doi copii, în prezent majori.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamantul a plecat la muncă în Germania în urmă cu mai mulți ani, iar pârâta l-a urmat ulterior, părțile stând împreună în Germania până în urmă cu aproximativ 4 ani. După ce reclamantul s-a pensionat, s-a întors în țară împreună cu o altă femeie, cu care intrase într-o relație extraconjugală încă din Germania. Reclamantul s-a mutat cu această femeie în apartamentul părților din B, pârâta continuând să locuiască și să muncească în Germania.
Martorii au confirmat susținerile pârâtei și în sensul că aceasta nu a avut nici o relație extraconjugală de-a lungul căsătoriei și că aproape permanent a fost pusă în situația de a suporta diferitele relații extraconjugale ale reclamantului. Mai mult, pârâta a fost cea care l-a întreținut pe reclamant în perioada în care acesta nu a realizat venituri din muncă.
Martorii audiați în cauză, chiar și rudele reclamantului, au arătat că pârâta nu are nici o culpă în destrămarea relațiilor de căsătorie, singurul vinovat fiind reclamantul pentru motivele arătate mai sus, aceștia precizând că pârâta a fost părăsită în Germania fără nici un, că reclamantul și-a bătut joc de ea toată viața și că a avut nenumărate relații extraconjugale.
Întrucât culpa pentru destrămarea raporturilor de familie îi aparține în exclusivitate reclamantului, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 38.fam. a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că fundamentul stabilității căsătoriei îl constituie afecțiunea reciprocă a soților, completată cu sentimentul datoriei morale față de familie și cu comunitatea spirituală dintre aceștia. Încă din momentul încheierii căsătoriei, soții își confruntă profunzimea sentimentelor lor reciproce de afecțiune și prietenie cu sentimentul răspunderii față de îndatorirea pe care și-o asumă prin întemeierea unei familii, cu toate implicațiile pe care aceasta le comportă.
În sensul stabilității familiei, un rol însemnat revine reglementării legale privind divorțul, reglementare ce constituie un puternic mijloc de luptă împotriva atitudinilor ușuratice față de familie și societate.
Într-adevăr, dacă divorțul s-ar obține cu ușurință, acest fapt ar putea avea o influență defavorabilă asupra relațiilor de familie, chiar în momentul întemeierii acestora prin căsătorie, în sensul că încheierea căsătoriei s-ar putea face fără prea mult spirit de răspundere.
Instanța a reținut că divorțul nu se poate pronunța dacă s-a stabilit numai culpa exclusivă a soțului reclamant, iar pârâta nu a formulat cerere reconvențională, deoarece, într-o asemenea situație nu este îndeplinită cerința imposibilității continuării căsătoriei pentru motive temeinice, în sensul art. 38 din Codul familiei, întrucât faptele nelegale și cele contrare regulilor moralei nu pot constitui motive temeinice pentru cel ce le săvârșește.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 86/A din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, acesta fiind obligat la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea de divorț a reclamantului, reținând că acesta este singurul vinovat de destrămarea relațiilor de familie, el întreținând relații extraconjugale cu o altă femeie, cu care a intrat în relații de concubinaj ce au dus la despărțirea în fapt a soților. Nici un martor audiat, nici la fond, nici în fața instanței de apel (chiar dintre cei propuși de reclamant) nu au arătat fapte și împrejurări care să ducă la concluzia că pârâta are vreo vină în destrămarea căsătoriei. Toți martorii au relatat despre intrarea reclamantului în relații de concubinaj cu o altă femeie, relație ce a cauzat despărțirea în fapt a soților, aspect ce duce la concluzia corectă a instanței de fond că reclamantul este singurul vinovat de neînțelegerile dintre soți. Faptul că în vara anului 2007, la locuința în care reclamantul conviețuiește cu altă persoană, a avut loc un scandal în care a fost implicată pârâta, fiul său, fiica și nora sa nu a fost apreciat ca motiv ce să conducă la concluzia că și pârâta se face vinovată de destrămarea căsniciei, deoarece este situat după introducerea acțiunii de divorț.
Nu s-a dovedit în cauză nici unul dintre motivele invocate de reclamant în acțiunea sa ca fiind cele ce au cauzat destrămarea relațiilor de căsnicie, astfel că probele conturând numai culpa reclamantului în acest sens, este evident că, în mod corect s-a apreciat că nu există motive temeinice în sensul art. 38 Codul familiei pentru a desface căsătoria părților. Simpla despărțire în fapt de cca. 1-2 ani nu poate constitui prin ea însăși un motiv temeinic pentru admiterea cererii de divorț, atât timp cât din aceleași probe rezultă că între părți există posibilități de împăcare.
Având în vedere considerentele expuse potrivit art. 296.pr.civ, s-a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului arată că în anul 2004 s-a pensionat în Germania, unde a lucrat ca constructor din anul 1987 și a venit acasă pentru a renova casa.
Arată că a ajutat-o pe fiica lui să supraetajeze casa, i-a cumpărat camion, iar cu ocazia unui transport de materiale fiica și ginerele l-au văzut cu o femeie, vecină, despre care au spus că este concubina lui.
Consideră că de atunci au început scandalurile în familia lui, ajungându-se la bătăi și înjurături și din partea copiilor lui care sunt instigați de soția lui, fiind chiar bătut de fiul lui.
Solicită admiterea recursului, deoarece această căsătorie nu mai poate continua sub nici o formă, reclamantul fiind șantajat de copiii respectiv soția lui.
Intimata, prin întâmpinarea de la 6, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Este de observat că prin cererea de recurs reclamantul a criticat decizia în legătură cu modul în care instanța de apel a interpretat probele cauzei, și solicită o reapreciere a stării de fapt.
Este întemeiată excepția inadmisibilității motivelor de recurs, invocată de către curte din oficiu, avându-se în vedere că prin conținutul acestora, reclamantul învederează că prin decizie s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt.
Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Cum toate motivele de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, Curtea va admite excepția inadmisibilității motivelor de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Curtea reține că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
Pentru motivele expuse Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 86/A/ din 07.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 11.03.2009
Judecător fond - B - Judecătoria Bistrița
Judecători apel -, - Tribunalul Bistrița -
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
| ← Divort. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Plasament. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
