Divort. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1862/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1192
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.64 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Cauza are ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.23, emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet Individual, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, consemnată cu chitanța nr.- din 28.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și audierea unui martor.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurentul-reclamant, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constatând administrarea sa și respinge ca inadmisibilă proba cu martori. Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2008, pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 31.01.1983, din culpa ambilor soți; pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, anume.
Prin sentința civilă nr. 7978/10.12.2008, Judecătoria Giurgiua respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 31.01.1983, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 5 B, sub nr. 97/31.01.1983, iar în timpul căsătoriei, s-au născut copiii părților, respectiv, la data de 09.02.1985 și, la data de 11.08.1987, ce în prezent sunt majori.
Mai reține instanța de fond că din declarația martorului audiat în cauză, a rezultat că existau discuții între părți, pentru că pârâta refuza să efectueze diverse treburi gospodărești și să-i ajute pe părinții reclamantului, soții fiind despărțiți în fapt, de circa un an.
Instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit de către reclamant, deși îi revenea sarcina probei, că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, conform art. 38 alin. 1 Codul familiei, deoarece s-a apreciat ca nerelevantă declarația martorului, despre care nu se poate afirma că știa despre relațiile dintre soți, având în vedere că acesta a declarat că a asistat la neînțelegeri între părți, când soții mergeau la părinții reclamantului, de circa 1-3 ori pe an.
Împotriva acestei sentințe, la data de 25.03.2009, a declarat apel reclamantul, arătând că a introdus acțiunea de chemare în judecată a pârâtei, pentru ca instanța de fond să pronunțe o hotărâre de divorț în acest sens, însă după audierea martorului și din motivele expuse prin cererea de divorț, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Reclamantul a mai arătat faptul că s-a despărțit în fapt de pârâtă în urmă cu 1 an, acesta părăsind domiciliul comun. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost împărțite de către soți, reclamantul cedând în totalitate în favoarea fiicei sale, precizând de asemenea, faptul că se află într-o relație de concubinaj cu o altă persoană, acesta nefiind motivul despărțirii lor. A încercat să ia legătura cu pârâta în vederea desfacerii căsătoriei, dar aceasta i-a solicitat sume mari de bani, pentru a se prezenta în fața instanței.
Prin decizia civilă nr. 64/21.04.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul, respingând cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pe baza probelor administrate în cauză, apelantul reclamant nefăcând dovada că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate și că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei.
În cererea sa de apel, apelantul a arătat că este despărțit în fapt de intimată, de circa un an, dar a intrat în relații de concubinaj cu o altă persoană și nu înțelege să formuleze probe din care să rezulte dacă relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, toate acestea făcând imposibilă continuarea conviețuirii.
Având în vedere că nici în apel, situația probatoriilor în cauză nu s-a schimbat, apelantul nedorind să formuleze probe în această cale de atac, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul și acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 64/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, la data de 09.07.2009, a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub aspectul nelegalității, precizând faptul că este despărțit în fapt de intimată de circa 2 ani, acesta părăsind domiciliul conjugal datorită numeroaselor certuri și injuriilor ce i se adresau frecvent, în prezent având o relație de concubinaj cu o altă femeie.
A mai arătat faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost împărțite, recurentul renunțând în favoarea celor doi copii rezultați din căsătorie. A precizat și faptul că intimata este de acord cu desfacerea căsătoriei.
Pe fond, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii judecătorești și desfacerea căsătoriei din culpă comună.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, art.38 și urm. din Codul familiei.
A timbrat în mod corespunzător recursul promovat, conform art.3 și art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, conform art.308 alin.2 Cod procedură civilă și nu s-a prezentat în fața instanței.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, la propunerea recurentului, conform art.305 Cod procedură civilă: decizia civilă recurată și dovada de comunicare a sa.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod procedură civilă și ale art. 299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, se reține că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constituio cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul d e procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părțilornumai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze, este acela de a constituio cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304.pr.civ. fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii pronunțate în apel, într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege.
Or, Curtea constată că primele critici ale recurentului, privitoare la separarea în fapt a soților de circa 2 ani, la multitudinea certurilor și injuriilor adresate, la existența relației de concubinaj cu o altă persoană, la împărțirea bunurilor între soți și cedarea părții sale, copiilor rezultați din căsătorie, vizează în fapt, greșita reținere de către instanțele de fond și apel, a faptului nedovedirii (deci inexistenței, conform principiului de dreptidem est non esse non probari)unor raporturi dintre soți, grav vătămate și a imposibilității continuării căsătoriei.
Așa cum am precizat, instanța de recurs este ținută de situația de fapt, desprinsă din probele administrate cauzei, reținută de cele două instanțe, devolutive ale fondului, judecătoria și tribunalul. Controlul său este unul exclusiv de legalitate care se grefează pe situația de fapt astfel cum a fost ea reținută în mod definitiv.
Așadar, aceste prime critici menționate de recurent, în motivele sale scrise de recurs, nu sunt fondate.
În ceea ce privește critica referitoare la acordul soției - intimate pentru desfacerea căsătoriei părților, fapt care ar presupune o greșită inaplicare în cauză, a prevederilor art.6131Cod procedură civilă și deci, incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă conform căruia "Modificarea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută 9.când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii",Curtea constată că pe parcursului întregului proces, pârâta - intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanțelor, astfel încât nu există acordul acesteia învederat, acord care potrivit dispozițiilor legale enunțate, trebuie să fie expres și materializat cel puțin în semnătura soțului: "în cazul în care cererea de divorț se întemeiază pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți"sau în manifestarea de voință în fața instanței.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează ca, în baza art.312 Cod procedură civilă, să respingă recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.64 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /08.10.2009
Tehnodact. /CS
2 ex.
Trib. G - Civ. -;
Judecătoria Giurgiu - Civ. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2009. Curtea... | Divort. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
