Divort. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 537/R/2009
Ședința publică din 6 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina judecător JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 598/A din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimatul și autoritatea tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 8, reprezentanta pârâtului intimat, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 16.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, întrucât vizează pensia de întreținere.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatului.
Se constată că din eroare a fost citat în cauză și terțul poprit Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -
La data de 3 martie 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat părții prezente.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art.304 pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000, precum și excepția nulității recursului pentru nemotivarea în drept a acestuia, invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că își susține excepțiile astfel cum au fost formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea ambelor excepții, arătând că și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 pr.civ. și depune la dosar decizia nr. 1258 din 23 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, având ca obiect pensie de întreținere.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar înscrisuri pentru a dovedi contribuția benevolă a intimatului la întreținerea minorului.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate ca fiind netemeinică și nelegală, iar în urma casării și rejudecării apelului, să se caseze soluția instanței de fond, recursul vizând doar modalitatea de calcul al pensiei de întreținere în cotă procentuală de 25%, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată în recurs și apel, în cuantum de 1000 lei, susținând verbal motivele de recurs.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile nr. 598/A/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj și sentinței civile nr. 8889/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, ca legale și temeinice, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8889 din 23 iulie 2008 Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civila precizata formulata de reclamanta, impotriva paratului -, s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul -, si in consecinta s-a declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 08.06.1998 înregistră in Registrul Starii Civile al Mun. C-N sub nr.889/1998 din vina ambilor soti, s-a dispus ca reclamanta sa isi reia numele purtat anterior casatoriei, acela de "", s-a încredințat reclamantei, spre crestere si educare, pe minorul -, nascut la data de 29.08.2001 si paratul a fost obligat sa achite in favoarea acestuia o pensie de intretinere lunara in suma de 1000 lei, incepand cu data de 23.07.2008 si pana la majoratul minorului, stabilindu-se programul de vizitare a minorului -, nascut la data de 29.08.2001, de catre parat, cu luarea lui de la domiciliul reclamantei de catre parat si aducerea lui inapoi la sfarsitul programului de vizitare, dupa cum urmeaza: lunar, la sfârșitul primei si celei de a treia saptamani, de vineri, orele 18,00 pana duminica orele 16,00; de C, in data de 25.12, in anii pari, incepand de la orele 10,00 pana la orele 18,00, iar de Pasti, in fiecare an, a doua zi de la orele 10,00 pana a treia zi orele 12,00, în vacanța de vară,doua saptamani in functie de concediul de odihna al paratului, a doua zi dupa ziua de nastere a minorului de la orele 10,00 pana a doua zi, orele 18,00.
S-au compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că partile s-au casatorit la data de 08.06.1998, casatorie din care a rezultat minorul -, nascut la data de 29.08.2001, astfel cum rezulta din actele de stare civila aflate la dosar.
Din probatoriui testimonial administrat in cauza, respectiv declaratiile martorilor si a reiesit faptul ca relatiile dintre cei doi soti au fost initial bune, insa au aparut neintelegeri in urma cu mai multi ani. Acestea s-au datorat in primul rand, conceptiilor diferite de viata ale sotilor in ce priveste viata de familie. Neintelegerile s-au accentuat in anul 2004 cand a intervenit si despartirea in fapt a celor doi soti, moment din care ei nu au mai reluat relatia de cuplu.
Avand in vedere considerentele retinute mai sus, instanta a constatat ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, vina pentru aceasta situatie purtand-o ambii soti, care nu au intreprins suficiente eforturi pentru a incerca depasirea neintelegerilor si salvarea relatiilor de casatorie.
In ce priveste pe minor, din declaratia martorilor audiati, a rezultat ca de cresterea si educarea lui se ocupa reclamanta, dar si paratul, aspect confirmat si de ancheta sociala efectuata in cauza de Serviciul Autoritate Tutelara din cadrul Consiliului local al mun. C- de aceste considerente, de pozitia procesuala exprimata de parat, dar si de concluziile anctletei sociale, din care rezulta ca reclamanta poate oferi minorului conditii corespunzatoare pentru crestere si dezvoltare, vazand si disp. art. 86, 94, 106 fam. instanta a apreciat ca este in interesul copilului ca acesta sa ramana spre crestere si educare la mama.
Raportat la capatul de cerere vizand pensia de intretinere, instanta a retinut faptul ca, potrivit art. 97 al.1 fam. ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii de copiii lor minori, iar conf. art. 94 fam. intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza aop lati.
Pe de alta parte, legea nu prevede decat o cota maxima de care trebuie a se tine seama, fara a impune obligativitatea stabilirii cuantumului pensiei in procente, in acest fel nefiind incalcate nici drepturile minorului, intrucat, pe parcursul evolutiei veniturilor paratului, se poate solicita majorarea pensiei. ln acelasi sens, stabilirea unei cote procentuale poate atrage diificultati in etapa executarii, intrucat s-ar putea aplica si unor venituri care nu intra in mod obisnuit in venitul net realizat.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere s-au avut in vedere veniturile nete lunare realizate de parat, care se ridica la suma de 4133 lei lunar, astfel cum s-a mentionat in adresa nr.2526//2008 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj, suma de 1000 lei reprezentand din acestea.
Totodata s-a tinut seama de varsta minorului, nevoile sale privind supravegherea medicala, consilierea psihologica precum si activitatile sportive, apreciindu-se ca suma de 1000 lei lunar, poate acoperi aceste cheltuieli, cu atat mai mult cu cat din raspunsul la adresa emisa de instanta, Institutul " " a rezultat ca minorul nu necesita tratament medicamentos specific cardiologic sau manopere interventionale, nu se impune internarea sau supravegherea medicala continua, recomandandu-se doar control medical la medicul cardiolog din 6 in 6 luni. ln acelasi timp, minorii beneficiaza conf. 95/2006 de asistenta medicala gratuita si medicamente compensate.
De asemenea instanta a retinut si imprejurarea confirmata si de martori, si necontestata de reclamanta, ca paratul, pe langa suma lunara achitata cu titlu de pensie de intretinere, a mai contribuit si cu alte sume de bani la ingrijirea minorului, sens in care, doi ani la rand, a platit sejurul la mare al acestuia si al reclamantei. Astfel, rezulta ca paratul este in mod real preocupat si implicat in viata copilului sau, in problemele acestuia, astfel incat si pe viitor poate avea asemenea contributii.
In conformitate cu art. 43 al.3 fam. parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi cu acesta precum si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. Acest drept se va exercita numai in interesul minorului, in asa fel, incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii copilului, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
Pentru atingerea acestui tel este insa nevoie ca ambii parinti sa se implice, in egala masura, in acest efort si, daca reclamanta, careia i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, are posibilitatea de a face acest lucru zi de zi, paratului trebuie sa i se confere aceasta posibilitate.
La stabilirea programului de vizitare, instanta a avut in vedere situatia concreta a minorului, varsta sa frageda, interesul manifestat de parat in ceea ce il priveste, nevoia fireasca a minorului de a fi in preajma tatalui, specifica varstei si sexului sau, dar si faptul ca, pentru a se consolida raporturile afective dintre reclamant si minor, este nevoie ca intalnirile lor sa aiba o anumita frecventa si continuitate. In acest sens, este important ca minorul sa petreaca o parte din sarbatori alaturi de si de asemenea si parte din vacante. Totodata instanta va avea in vedere si acordul la care partile au ajuns, la ultimul temen de judecata, asupra programului de vizitare.
Prin decizia civilă nr.598 din 6 noiembrie 2008 a Tribunaluului C, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, menținându-se în întregime hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că intimatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 1000 lei/lună în condițiile în care retribuția lunară netă conform adeverinței eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.2526/VI/14/2008 este de 4133 lei. Diferența de salariu observată de apelantă între retribuția comunicată la data de 11.04.2008 și fluturașul de salariu din 12.12.2007 provine din încasarea de către intimat a unei diferențe de salariu obținută ca urmare a unei sentințe legate de sporul de vechime care însă nu a apărut tocmai pentru că nu a fost considerat venit cu caracter permanent.
Judecătoria a apreciat că raportat la prev.art.86 și 94.fam. că suma de 1000 lei se circumscrie aproximativ cotei de parte. Această situație este reală întrucât instanța a ținut cont de situația specială a minorului însă pensie de întreținere se poate stabili doar până la cota de parte, iar faptul că este stabilită în sumă determinată sau în cotă procentuală este avută în vedere tocmai raportat la cuantumul pensiei ce se stabilește. Nimeni nu poate specifica faptul că din moment ce s-a stabilit în sumă determinată pensia nu ar acoperi nevoile minorului cu caracter permanent, urmând ca în momentul în care și dacă se vor schimba posibilitățile materiale a celui obligat la pensia de întreținere să se majoreze acest cuantum. Tocmai datorită stabilirii unei pensii de întreținere substanțială s-a apreciat că aceasta poate fi determinată în echivalent bănesc și că aceasta acoperă toate împrejurările specificate în sentința pronunțată.
În ceea ce privește programul de vizitare, tribunalul a apreciat că nu a fost stabilit un program de vizitare excesiv și că tatăl minorului are posibilitatea de a se ocupa nu doar de distracția minorului ci și de programul său școlar chiar dacă minorul nu îi este încredințat spre creștere și educare. Referitor la menționarea în dispozitivul hotărârii a anunțării reclamantei despre data la care va avea loc concediul și stabilirea unui acord pentru cazul în care concediile se suprapun, instanța de apel a considerat că nu este necesară această menționare deoarece dispozitivul hotărârii nu trebuie să cuprindă în mod detailat absolut toate aspectele programului de vizitare.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea recursului, desființarea deciziei atacate, iar în urma rejudecării apelului casarea sentinței primei instanțe în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 25% în favoarea minorului, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că a solicitat instanței de fond o pensie de întreținere în cuantum de 25% din veniturile pârâtului și nu în cotă fixă așa cum a acordat prima instanță, motiv pentru care, recurenta apreciază că instanțele de fond i-au acordat ceea ce nu a cerut. Prin acest mod de calcul au fost prejudiciate interesele minorului deoarece acordarea pensiei de întreținere în cotă procentuală preîntâmpină în viitor exercitarea unor noi acțiuni pentru majorarea pensiei de întreținere.
Deși la prima vedere suma de 1000 lei ar putea acoperi nevoile minorului la momentul prezent, instanța de fond și de apel nu au luat în calcul că necesitățile minorului sunt variabile de la un moment la altul și se întind pe parcursul mai multor ani.
Pârâtul are mijloace financiare substanțiale și este dureros faptul că nu se implică mai mult deși minorul este un copil cu probleme hiperkinetice și cu o anumită agresivitate care are nevoie de consiliere psihologică.
Pârâtul intimat, prin întâmpinare, a invocat excepția nemotivării în drept a recursului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat (14-15).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că reclamanta nu a motivat în drept cererea de recurs și nu a invocat motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate conform art.3021pr.civ. aceste lipsuri atrăgând nulitatea recursului.
Recursul cuprinde motive de netemeinicie care nu pot fi atinse întrucât instanța de recurs poate cenzura o hotărâre doar sub aspectul legalității și nu a temeiniciei.
În mod corect instanțele de fond au stabilit pensia de întreținere în sumă de 1000 lei în favoarea minorului, cuantum care se încadrează în cota de parte stabilită de art.94 fam. Recurenta nu critică insuficiența cuantumului stabilit ca pensie de întreținere și nu amintește că intimatul contribuie ori de câte ori este nevoie și cu alte sume de bani la creșterea și îngrijirea minorului.
În probațiune, intimatul a depus copii de pe bonuri fiscale emise în perioada 127.12.2008 - 07.02.2009, prin care dovedește cumpărarea diverselor bunuri necesare pentru îngrijirea copilului (18).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nemotivării în drept a recursului, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
În susținerea acestei excepții intimatul a arătat că prin recursul declarat nu se arată în drept motivele de nelegalitate astfel încât operează sancțiunea nulității recursului.
Excepția nemotivării în drept a recursului invocată de intimat nu este întemeiată.
Este adevărat că, potrivit art.3021alin.1 lit.c pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar cererea de recurs formulată de reclamantă nu cuprinde temeiul de drept al recursului însă această împrejurare nu atrage sancțiunea nulității recursului deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora de către C în prevederile art.304 pct.6 și pct.9 pr.civ. în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.3 pr.civ.
Critica reclamantei referitoare la faptul că prin acordarea unei pensii de întreținere în cotă fixă instanțele de fond au acordat ceea ce nu s-a cerut este nefondată.
realității faptul că, reclamanta a solicitat prin cererea introductivă de instanță, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum procentual de 25% lunar din veniturile nete cu caracter permanent ale acestuia, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei și a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunară în sumă de 1000 lei în favoarea minorului începând cu data pronunțării hotărârii, 23.07.2008 și până la majoratul minorului.
Procedând în acest mod, nu se poate reține că instanțele de fond au acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv o pensie de întreținere lunară fixă de 1000 lei lunar și nu un procent de 25% din veniturile pârâtului deoarece art.94 alin.3 fam. nu prevede decât cota maximă la care se stabilește pensia de întreținere atunci când este datorată de un părinte pentru un singur copil, fără a dispune stabilirea unei cote procentuale așa cum dorește reclamanta, prin aceasta neîncălcându-se principiul disponibilității întrucât cererea reclamantei a fost soluționată în limitele dispozițiilor legale.
Nu se poate susține cu succes faptul că au fost încălcate interesele copilului prin această modalitate de calculare a pensiei de întreținere deoarece în ipoteza creșterii veniturilor cu caracter permanent ale pârâtului, reclamanta în calitatea de reprezentantă legală a minorului are posibilitatea de a solicita majorarea pensiei de întreținere deoarece potrivit art.94 alin.1 și alin.2 fam. întreținerea este datorată potrivit cu nevoie celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, iar instanța judecătorească va putea mări obligația de întreținere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.
Motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu este întemeiat deoarece instanțele de fond au aplicat în mod corect art.94 alin.3 fam. portivit căruia atunci când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil. La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere de 1.000 lei lunar s-a ținut seama de veniturile nete realizate de pârât de 4133 lei lunar, astfel încât suma de 1.000 lei lunar se încadrează în cota de parte prevăzută de art.94 alin.3 fam.
Contrar susținerilor recurentei, la stabilirea pensiei de întreținere instanța a ținut seama și de nevoile copilului, așa cum acestea au fost dovedite, respectiv de împrejurarea că acesta are nevoie de supraveghere medicală și psihologică precum și de activitățile extrașcolare în care acesta este implicat dar și de faptul că pârâtul contribuie în mod constant la întreținerea și îngrijirea minorului și cu alte sume de bani pe lângă pensia lunară care a fost stabilită de instanță.
Criticile recurentei privitoare la faptul că instanțele de fond nu au luat în considerare necesitățile variabile ale minorului care se întind pe parcursul mai multor ani, problemele hiperkinetice și agresivitatea acestuia, vizează netemenicia hotărârii atacate și sunt apreciate de C ca fiind inadmisibile având în vedere că art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.1111și pct.112 din OUG nr.138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.6 și pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține ca fiind legală decizia criticată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 598/A/din 06.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -- -
GREFIER
RED./MR
11.03.09/2 EX.
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1526/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
