Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1306/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1526
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 34 din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât - și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 5
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru divorț (încredințare minor).
La apelul nominal se prezintă recurenta reclamantă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1/2009, eliberată de Baroul Brașov și intimatul pârât -, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 5
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei depune la dosar chitanța în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei reclamante solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea deciziei recurate, în sensul casării sentinței pronunțate de instanța de fond, în parte, respectiv cu privire la încredințarea minorei, pentru motivele de recurs prezentate pe larg în scris la dosar.
Susține necesitatea ocrotirii interesului major al copilului.
În speță, ambii părinți își iubesc foarte mult copilul și fiecare dorește să demonstreze cât este de să-l crească și să-l ocrotească, ținând seama de prioritățile din viața fetiței.
Ca urmare, atitudinea pârâtului de ocrotire excesivă a minorei duce la limitarea relațiilor dintre aceasta și mamă - lucru care o afectează pe.
Solicită ca, prin reevaluarea probatoriului, minora să-i fie încredințată reclamantei, având în vedere afecțiunea acesteia, legătura dintre cele două, sexul copilului, precum și preocuparea mamei pentru o dezvoltare armonioasă a fetiței. Arată că recurenta este de acord cu păstrarea legăturii dintre tată și copil.
Referitor la înscrisurile depuse la dosar, respectiv plângerea penală formulată de pârât, apreciază că este o acțiunepro causa, deoarece nu s-a dovedit începerea urmăririi penale împotriva sa, iar actul medico legal a fost atacat cu plângere și urmează a se dovedi cu martori inexistența unor urme de violență pe corpul fetiței.
Arată că nu are asupra dovezi în legătură cu susținerile privind plângerea împotriva medicului legist și solicită a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, inclusiv pe aceste aspecte.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului pârât solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate și a sentinței primei instanțe, ca fiind temeinice și legale, în sensul că au urmărit strict interesul superior al minorei.
Arată că minora i-a fost încredințată tatălui ținându-se seama de faptul că acesta menține echilibrul psihologic al copilului, iar cei doi se înțeleg foarte bine, spre deosebire de mamă, cu care fetița are relații tensionate, neînțelegeri, crize de mânie chiar, agresivitate - astfel cum reiese din depozițiilor martorilor audiați în cauză și din adeverințele eliberate de două spitale de psihiatrie.
S-a invocat faptul că intimatul nu realizează venituri, lucru, de asemenea, neadevărat, în raport de probele din dosar, potrivit cărora veniturile realizate de acesta depășesc cu mult pe cele realizate de recurentă.
Referitor la incidentul dintre mamă și fiică, în urma căruia s-a stabilit că minorei îi sunt necesare 3 - 4 zile de îngrijiri, precizează că nu s-a formulat plângere penală împotriva medicului legist.
Pentru aceste motive, astfel cum au fost dezvoltate în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul recurentei susține că acesteia i s-a interzis de 5 luni să aibă legături cu minora, iar cu privire la plângerea împotriva medicului legist, arată că acest act de procedură nu i-a fost comunicat părții adverse, pentru a avea cunoștință de el.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7455/09.11.2007, Judecătoria Sectorului 5 B a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Sector 5 B, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, împotriva pârâtei, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 21.09.1987 și trecută în Registrul Stării Civile al Primăriei Sectorului 6 sub nr.2223/21.09.1987, din vina ambilor soți, a încredințat pârâtului - reclamant spre creștere și educare pe minora, născută la 07.03.1997, a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant în favoarea minorei a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 578 lei RON, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul beneficiarei, a dispus ca reclamanta - pârâtă să reia numele avut anterior căsătoriei, acela de și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din analiza declarațiilor martorilor audiați în cauză rezultă că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, menținerea căsătoriei nemaifiind posibilă, vina pentru destrămarea relațiilor aparținând ambilor soți.
În ceea ce privește încredințarea minorei rezultate din căsătorie, instanța, având în vedere vârsta acesteia, necesitățile sale, atașamentul părinților fața de copil, precum și concluziile referatelor de anchetă socială, a încredințat spre creștere și educare tatălui pârât - reclamant pe minora, născută la 7.03.1997, apreciind că aceasta este în interesul minorei, în conformitate cu prevederile art.42 alin.1 și 4 din Codul familiei.
Astfel, pentru încredințarea definitivă a minorei instanța a avut în vedere în principal capacitatea fiecărui părinte de a avea grijă personal de copil, dându-i acestuia, pe lângă o îngrijire adecvată, sentimentul de stabilitate și de siguranță de care are nevoie pentru o dezvoltare optimă pe plan fizic, intelectual și afectiv.
În ceea ce privește aptitudinile părinților de acorda copilului cele mai bune îngrijiri, de a îndruma minora în vederea unei optime dezvoltări intelectuale, instanța a apreciat că nu se pot face diferențieri substanțiale între mamă și tată. Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declarațiile celor doi martori audiați în cauză, reiese atât că ambii părinți sunt dedicați copilului și sunt dispuși la eforturi maxime pentru a-i asigura cele mai bune îngrijiri, dar și că amândoi sunt persoane cu realizări deosebite în plan profesional, de o moralitate neîndoielnică și cu situații financiare care le permit în măsuri sensibil egale să ofere condiții optime atât materiale cât și intelectuale minorei.
În aceste condiții, în care ambii părinți sunt comparabili din punctele de vedere enumerate, instanța a apreciat că un aspect important îl reprezintă latura afectivă, emoțională a copilului, care nu poate fi neglijată, mai ales la vârsta pe care o are în prezent minora. Astfel, instanța a reținut, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 162-164), că minora a resimțit puternic în ultimii doi ani tensiunile majore apărute între reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant, fiind diagnosticată cu tulburări emoționale de stres, manifestând irascibilitate excesivă, nervozitate în relația cu mama, crize de mânie prelungită, agresivitate față de mamă. Acestea trebuie interpretate prin raportare la susținerile minorei, audiate în camera de consiliu, ocazie cu care a arătat că mama sa este nervoasă, țipă la ea, în timp ce tatăl este mai calm.
Instanța a apreciat că față de situația actuală a minorei, astfel cum a fost prezentată mai sus, se impune ca un criteriu important pentru încredințarea acesteia să fie capacitatea părintelui de a-i asigura un climat de liniște și calm, care să îi confere copilului un sentiment de echilibru și siguranță, absolut necesar pentru o bună dezvoltare psihico-afectivă.
Din păcate însă, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamanta - pârâtă solicitare către Direcția Protecția Copilului Serviciul Prevenire Primăria Sector 5 privind monitorizarea cazului, plângere către secția 18 Poliție, solicitare de înlocuire a psihologului (filele 120-134), instanța a reținut că reclamanta - pârâtă nu este aptă la momentul de față să ofere copilului un astfel de climat de calm și echilibru, manifestând o atitudine virulentă fașă de pârâtul - reclamant și mama acestuia, care s-ar exprima cu siguranță și în prezența copilului.
Prin decizia civilă nr.34/14.01.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că din probele administrate în cauză, atât la prima instanță cât și în apel, respectiv înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu 6 martori (doi în fața primei instanțe și câte doi în apel) anchetă socială, audierea minorei în Cameră de Consiliu, tribunalul a reținut că în speță, condițiile materiale pe care le poate oferi fiecare părinte sunt similare, ambii părinți realizând venituri suficiente, punând la dispoziție un spațiu de locuit corespunzător dezvoltării armonioase a copilului.
În ceea ce privește garanțiile morale pe care le prezintă fiecare dintre cei doi părinți, aceștia sunt cunoscuți ca persoane care se ocupă cu responsabilitate de creșterea, educarea și îngrijirea minorei. Așadar, pornind de la premise de ordin material și moral similare, prima instanță a avut în vedere în soluționarea cererii de încredințare a minorei, interesul superior al copilului.
Din raportul de monitorizare a minorei, solicitat de tribunal de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 B - Serviciul de Prevenire, tribunalul a reținut că minora a fost monitorizată pe perioada iulie 2007 - mai 2008 și a rezultat că aceasta este o sensibilă emoțional, cu nevoia de securitate afectivă, a unui cadrul familial stabil, cu rezistență scăzuta la frustrare, ca urmare a conflictelor dintre părinți. De asemenea, s-a remarcat că pe fondul unui climat insecurizant, în care există o miză afectivă pentru dreptul de a fi încredințat, copilul manifestă nesiguranță și anxietate. Acest raport mai evidențiază și faptul că minora manifestă o stare de ambivalență emoțională legată de relația cu mama sa.
Din foaia de observație clinică solicitată de tribunal de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr., eliberată de această unitate la data de 01.10.2007, rezultă că minora este preocupată de situația sa existențială, trăită dureros, ținând seama de poziția sa dificilă între cei doi părinți. Și din acest act, tribunalul a reținut că minora prezintă nervozitate în relația cu mama, agresivitate față de mamă, crize de mânie prelungită.
Deși martorii audiați în cauză au arătat că relația minorei cu mama sa este bună, iar apelanta a susținut că datele din foile de observație de la spital și din biletul de ieșire nu pot fi avute în vedere, deoarece sunt contradictorii, tribunalul nu a putut să ignore observațiile specialiștilor în psihiatrie infantilă, precum și ale psihologilor Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 B mai ales ca acestea din urma s-au derulat pe o perioadă de zece luni. Mai mult decât atât, în problema atât de delicată a resortului psihologic al unor acțiuni, martorii de buna credință fiind, totuși nu au abilitățile unui specialist psiholog sau psihiatru și nici mijloacele specifice de analiza pentru a detecta un comportament neechilibrat din punct de vedere afectiv - emoțional.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, între intimat și minoră există o relație afectivă strânsă, tatăl oferind copilului condiții optime pentru creștere și educare, iar în ceea ce o privește pe mamă, relația minorei cu aceasta este ambivalentă și încordată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta - reclamantă, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- în mod greșit au reținut instanța de fond și de apel că părțile au venituri egale și se pot ocupa egal din punct de vedere material de creșterea minorei. Pârâtul nu avea la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond decât colaborări sporadice cu diferite publicații și nu avea un loc de muncă stabil. Adresa din care rezultă că intimatul ocupă funcția de director general al Muzeului Național al Române trebuie înlăturată, întrucât s-a făcut dovada că s-a dispus prin hotărâre judecătorească anularea concursului pentru ocuparea acestui post;
- intimatul - pârât nu are nici condiții locative proprii corespunzătoare creșterii minorei, locuind împreună cu mama sa și cu copilul în apartamentul de două camere proprietatea bunicii paterne;
- intimatul - pârât nu are posibilitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea minorei pe care o duce timp îndelungat la locul său de muncă. Intimatul - pârât nu poate fizic să supravegheze suficient minora întrucât suferă de grave afecțiuni ce-i limitează mobilitatea și puterea, respectiv de o semipareză a mâinii drepte;
- instanța de apel trebuia să rețină că intimatul împreună cu mama sa încearcă să o îndepărteze pe minoră de apelantă, limitându-i acesteia dreptul de a comunica liber și nestânjenit cu mama sa;
- instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.6 din Legea nr- și a interpretat greșit raportul de monitorizare al minorei pe perioada iulie 2007 - mai 2008 și foaia de observație clinică întocmită de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof.Dr.. Concluziile acestor rapoarte nu pot fi primite ca și probă juridică atâta vreme cât examenul psihiatric al copilului s-a făcut din inițiativa exclusivă a tatălui, iar pe de altă parte "tulburările emoționale" nu echivalează cu reale afecțiuni psihice;
- instanța de apel trebuia să rețină că este în interesul superior al minorei să fie încredințată mamei sale spre creștere și educare, aceasta având posibilități superioare intimatului. Recurenta știe să ia atitudine în fața minorei pentru aod etermina pe aceasta să învețe și să se pregătească temeinic școlar.
La dosarul de recurs s-au administrat probe noi din partea intimatului, respectiv: adeverința nr.409/21.08.2009 emisă de SC Cuvântul SRL prin care intimatul dovedește că este angajatul acestuia în funcția de Director de proiecte pe durată nedeterminată cu un salariu brut de 6.003 lei, certificatul de școlarizare pe semestrul 3 al minorei din care rezultă că aceasta are rezultate bune școlare, certificatul medico-legal din 01.07.2009 din care rezultă că minora prezentă la data examinării leziunii traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur și care pot data din 20.06.2009 și adresa nr.-/2009 a Secției 18 Poliție, din care rezultă că plângerea intimatului împotriva recurentei pentru lovirea minorei în data de 20.06.2009 a fost înregistrată în evidența lucrărilor penale.
Recurenta, deși a negat cele susținute de intimat prin probele noi administrate în recurs nu a propus nici o probă contrară.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul declarat de apelanta - reclamantă pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs recurenta susține că intimatul nu are un venit stabil neprezentând astfel, comparativ cu ea, condiții materiale permanente pentru creșterea și întreținerea minorei.
În fața instanței de recurs intimatul a făcut dovada cu act nou că în prezent are un loc de muncă stabil fiind angajat pe durată nedeterminată în funcția de director de proiecte la Cuvântul SRL cu un salariu brut de 6.003 lei. Față de această situație, Curtea va constata că este nefondată prima critică a recurentei, intimatul având un salariu îndestulător pentru creșterea și îngrijirea materială a minorei.
Intimatul - pârât asigură minorei condiții locative bune în apartamentul mamei sale. Această locuință este o locuință permanentă și sigură pentru minoră nefiind necesar ca intimatul să aibă o locuință proprie pentru ai fi încredințată minora. De subliniat este faptul că recurenta continuă să locuiască în apartamentul bun comun al soților, deci în locuința în care intimatul este coproprietar devălmaș având același drept de folosință ca și recurenta.
Nu se poate reține nici faptul că intimatul o forțează pe minoră să stea ore întregi la serviciul său, neexistând nicio probă în acest sens. Faptul că minora a fost prezentă la unele dintre momentele importante din cariera tatălui său reprezintă un fapt pozitiv pentru minoră de natură să-i cimenteze încrederea în sine și în familia sa.
Nu se poate reține nici faptul că intimatul ar prezenta o paralizie a mâinii drepte, din probe rezultând doar că acesta a avut un accident în care și-a fracturat mâna dreaptă. Acest accident nu-l poate împiedica decât cel mult temporar pe intimat să-și folosească mâna dreaptă, neprezentând un impediment pentru acesta în creșterea fetiței.
Recurenta nu a dovedit în mod neechivoc că intimatul și mama acestuia încearcă să îndepărteze minora de ea. Minora a fost audiată în mod nemijlocit de către instanța de fond și a arătat că dorește să rămână cu tatăl său care este mai calm și cu care petrece, chiar și anterior despărțirii părților, mai mult timp.
Recurenta pretinde că instanțele anterioare au făcut o greșită interpretare a raportului de monitorizare al minorei emis de Autoritatea Tutelară și a foii de observație clinică emisă de Spitalul Clinic de psihiatrie Dr..
De la despărțirea părților minora a locuit cu tatăl său care, ca părinte, este cel mai în măsură să constate dacă minora avea sau nu nevoie de consult medical psihiatric. Despărțirea părinților săi a afectat-o profund pe minoră determinând la aceasta o serie de dezechilibre psiho-emoționale, prin care de regulă trec copii în momentul divorțului părinților. Nu este de condamnat faptul că intimatul a dus minora la doctor și e firesc ca medicii să consulte doar minora și nu și pe părinții acesteia. Concluziile medicale de specialitate nu pot fi înlăturate ca probe din dosar, instanțele fiind obligate să țină seama în pronunțarea hotărâri de acestea. Raportul de monitorizare al minorei de către Autoritatea Tutelară este în consens cu concluziile medicilor în sensul că minora are o legătură mult mai stabilă, echilibrată și benefică cu tatăl său decât cu mama sa.
Curtea, în analizarea prezentului recurs, nu are a se pronunța decât pe interesul superior al minorei și nu pe analizarea relațiilor dintre părinți și din a cui vină s-a ajuns ca minora să fie mai strâns legată de tatăl său și nu de mama sa. Trebuie analizat dacă această legătură dintre tată și fiică este benefică în viitor pentru minoră. În acest sens, Curtea constată că în prezent minora se dezvoltă normal, are rezultate bune la învățătură și continuă să aibă rețineri față de mama sa.
Ca atare, se consideră că este în avantajul minorei să se dezvolte alături de părintele care îi asigură un climat de calm și siguranță. Intimatul a dovedit faptul că pe data de 20.06.2009, atunci când minora se afla în vizită la mama sa, aceasta a fost lovită, așa cum rezultă din raportul medico-legal depus la dosar. Deși vinovăția mamei nu a fost constatată prin hotărâre judecătorească, aceasta nu a negat că a existat un incident în acea zi, ci doar că nu a lovit-o pe minoră. Recurenta nu a dovedit însă că a contestat raportul medico-legal, așa cum a susținut și deși nu s-a pornit urmărirea penală împotriva sa, s-a dovedit de către intimat că se fac cercetări penale în urma sesizării Secției 18 Poliție.
Ca atare, recurenta nu numai că nu a dovedit în fața instanței de recurs că poate să acorde minorei o îngrijire materială și morală superioară celei acordate de tată, ci s-au adâncit și mai mult (prin probele administrate de către intimat) suspiciunile și neîncrederea în comportamentul coleric și nervos al recurentei, comportament care, cel puțin în acest moment al dezvoltării psihice a minorei, îi dăunează acesteia.
Ca atare, respectând principiul interesului superior al minorei, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.34 din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât - și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 5
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./05.02.2010
TB-5 -; -
Jud.5 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Pensie întreținere. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
