Divort. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1842/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.106
Ședința publică de la 28.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul - pârât, și de recurenții - intervenienți, împotriva deciziei civile nr. 112 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ). - și cu Autoritățile tutelare PRIMĂRIA și PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Obiectul pricinii - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul - pârât, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.10.2009, emisă de Baroul București - " și Asociații"(fila 23), recurenții - intervenienți, reprezentați de către avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.10.2009, emisă de Baroul București - " și Asociații"(fila 22), intimata - reclamantă ). - personal, lipsind reprezentanții Autorităților tutelare PRIMĂRIA și PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului - pârât solicită proba cu înscrisuri, depunând un set de acte, respectiv adeverință emisă de Școala generală nr.54 B, înregistrată sub nr.427/14.10.2009; cerere formulată de recurentul - pârât către Scoala generală nr.54 în vederea înscrierii minorei - în programul prelungit, în parteneriat cu Asociația "Class" 05, în perioada septembrie - iunie 2010; acord de colaborare încheiat la 14.10.2009 între Asociația "Class" 05 și recurentul - pârât; contract de vânzare - cumpărare încheiat între numitul -, C, în calitate de vânzători și recurentul - pârât, în calitate de cumpărător al imobilului situat în B, Calea, nr.126, sector 4, autentificat sub nr.217/11.03.2009.
Intimata - reclamantă solicită proba cu înscrisuri și depune evaluarea psihologică a dinamicii relațiilor de familie, raportate la interesul copilului, întocmită de către psihologul clinician autonom Romaneț la 12.10.2009.
Reprezentanții părților și intimata - reclamantă învederează că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursurilor.
Recurentul - pârât, asistat de avocat (același avocat reprezentând interesele și a recurenților - intervenienți, ), având cuvântul, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea deciziei recurate și admiterea apelului promovat, cu încredințarea minorei - către pârât, având în vedere următoarele argumente:
Astfel, tribunalul greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art.42 și 2 din Legea nr.272/2004, în ceea ce privește încredințarea minorei în raport de interesul superior al acesteia, stabilindu-se, doar în baza referatului de anchetă socială că, minora are condiții de dezvoltare la mama sa. Solicită a se reține în acest sens că intimata mai are în îngrijire un copil rezultat dintr-o căsătoriei anterioară, iar veniturile sale realizate, nu îi pot asigura minorei -, o bună creștere și educare.
În opinia sa, trebuie avut în vedere, sub un prim aspect, interesul superior al copilului, în sensul ca acesta să fie încredințat părintelui care poate să îi ofere un grad de educare, creștere și dezvoltare maxim, astfel, conservarea unei stări de fapt reprezintă interesul copilului, iar această situație a fost dovedită pe deplin, prin materialul probator administrat în cauză, în sensul că tatăl poate oferii copilului său aceste garanții.
În ce privește cea de-a doua critică, în opinia sa, instanța de apel nu a indicat motivele pe care s-a sprijinit în pronunțarea hotărârii atacate, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - reclamantă ). -, solicită respingerea ambelor recursuri.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 112 din 24 iunie 2009 Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins apelurile declarate de apelanții, și HG - în contradictoriu cu intimații împotriva sentinței civile nr. 295 din 19 martie 2009 Judecătoriei Lehliu Gară.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea introdusă la Judecătoria Lehliu Gară la data de 21 octombrie 2007 și înregistrată sub nr. 1616, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la data de 02 august 2002, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere lunare, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 05 octombrie 2002, în comuna, județul C, conform certificatului de căsătorie seria - nr. - și înregistrat în registrul stării civile la numărul 9 din 05 octombrie 2002.
Anterior căsătoriei reclamanta, a întreținut cu pârâtul relații de concubinaj, din care a rezultat minora, născută la data de 02 august 2002, conform certificatului de naștere seria - nr.-.
Pe parcursul conviețuirii cu pârâtul au existat frecvent neînțelegeri, ce au culminat cu despărțirea în fapt, cauzată de un scandal provocat nejustificat de către pârât.
A mai precizat reclamanta că, pârâtul este o fire violentă, o agresa atât verbal cât și fizic, în mai multe rânduri având nevoie de îngrijiri medicale datorită loviturilor aplicate de pârât. Ultimul scandal provocat de pârât, a avut loc în data de 17 octombrie 2008, și a culminat cu agresarea fizică a sa, rănile provocate de acesta necesitând 2 - 3 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal anexat.
De asemenea a mai arătat că, pârâtul consumă în mod exagerat băuturi alcoolice, pe fondul consumului de alcool devenind, foarte violent, atât față de aceasta cât și față de minoră.
Datorită numeroaselor scandaluri și bătăi aplicate de pârât, a arătat reclamanta, a fost nevoită, în urmă cu aproximativ o lună de zile, să părăsească domiciliul comun, în condițiile în care casa care locuiau este bun propriu al acesteia, dobândit prin moștenire, locuind la vecini, respectiv la numita, trăind practic din mila acesteia.
De asemenea a mai arătat că nu este prima dată când pârâtul o dă afară din casă, însă de fiecare dată a acceptat să se întoarcă din cauza copiilor.
În prezent față de atitudinea manifestată de pârât față de reclamantă și minori, aceasta a apreciat că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate și în consecință nu mai este posibilă împăcarea.
A precizat reclamanta că, mai are un copil rezultat dintr-o altă relație și are posibilități materiale și morale pentru a se ocupa de creșterea și educarea acestora de care este foarte atașată, atașament care este reciproc.
În prezent minora se află la B, la sora pârâtului întrucât este foarte talentată și a înscris-o la o școală, pentru a-i oferi posibilități optime pentru a se dezvolta din punct de vedere intelectual.
Pe viitor, arată reclamanta că, îi poate oferii condiții morale, materiale și de spațiu, pentru creșterea, educarea și formarea profesională a acesteia.
În drept se invocă dispozițiile art. 37, 38, 40, 42, 86 și 94 Codul familiei, și art. 274 Cod de procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, încredințarea minorei, spre creștere și educare surorii și cumnatului său - și HG, iar în subsidiar încredințarea minorei creștere și educare lui, să se stabilească contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 05 octombrie 2002 cu dorința sinceră și firească de a-și întemeia o familie trainică și fericită bazată pe afecțiune, stimă și respect reciproc, iar din relația de concubinaj cu aceasta anterior căsătoriei, a rezultat minora, născută la data de 02 august 2002.
A arătat că, cea mai mare parte a căsniciei acestora fost armonioasă și s-a caracterizat prin bună înțelegere și echilibru însă, în primăvara anului 2008, au început să apară neînțelegeri cauzate de programul prelungit de lucru pe care îl avea acesta, program din cauza căruia a ajuns să petreacă foarte puțin timp împreună astfel încât relațiile dintre aceștia s-au răcit.
Lipsa sa din domiciliu pe perioade mai lungi de timp urmare a faptului că lucra în domeniul construcțiilor, implicarea reclamantei într-o relație extraconjugală precum și lipsa afectivitate manifestată de aceasta în ultimul an de zile au condus la răcirea relațiilor acestora și au creat o distanță foarte mare între aceștia.
A mai arătat pârâtul că, în privința imposibilei conviețuiri pe care soția sa o invoca în cuprinsul motivelor de divorț, urmând a se constata că situația de fapt, expusă de aceasta sub acest aspect, nu este reală în condițiile în care reclamanta, după ce și-a văzut întreaga proprietate împrejmuită, renovată, consolidată și extinsă pe banii câștigați de acesta, a apreciat că nu-și mai justifică rostul în gospodărie deoarece s-a îndrăgostit între timp, de un alt, și nemaigăsind căi de comunicare, de comun acord, s-au despărțit în fapt în cursul lunii decembrie 2008.
În ceea ce o privește pe fiica sa, a arătat acesta că, aceasta de mai bine de un an de zile, nu locuiește împreună cu aceștia, ci la B, la sora și cumnatul său, unde este înscrisă la grădiniță, hotărârea fiind luată, de comun acord, în considerarea faptului că aceasta va beneficia de o educație superioară celei pe care a primit-o în localitatea de domiciliu.
De asemenea, a arătat că, sora și cumnatul său nu au alți copii, sunt foarte atașați sentimental de minora și se ocupă în mod exclusiv de creșterea și educarea acesteia.
În condițiile în care minora locuiește de mai bine de un an de zile în B la sora și cumnatul său, este înscrisă la grădinița " de ", unde pe lângă activitățile zilnice specifice grupei pregătitoare, urmează și cursuri opționale de informatică, gimnastică aerobică și limba engleză, apreciază acesta că este în interesul acesteia să rămână și să se formeze în mediul în care a crescut până acum iar părțile, să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională corespunzătoare nevoile sale.
În subsidiar, în situația în care nu va fi admis capătul de cerere prin care acesta a solicitat ca minora să fie încredințată spre creștere și educare surorii și cumnatului său, având în vedere faptul că posedă o locuință corespunzătoare în comuna, județul C, că are venituri mult mai mari decât reclamanta - pârâtă, precum și faptul că aceasta mai are în întreținere un copil dintr-o căsătorie anterioară, acesta solicită ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare, corelativ cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile nete obținute de aceasta.
În drept acesta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 37, 38 alin.1, art. 40 alin. 3, 42, și 65 Codul familiei, art. 607 - 619 Cod de procedură civilă.
La data de 11 decembrie 2008 și HG -, ambii domiciliați în municipiul B,-,. 30 B,. 1,. 5,. 34, sector 3, au formulat cerere de intervenție prin care solicită încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la data de 02 august 2002 în urma relației de concubinaj dintre reclamantă și pârât, iar în subsidiar încredințarea minorei spre creștere și educare pârâtului.
În motivarea cererii intervenienții au arătat că, în calitatea de soră și cumnat al pârâtului, în luna august a anului 2007, pe fondul relațiilor de rudenie dintre aceștia precum și pe fondul relațiilor de afectivitate dintre aceștia și minoră, de comun acord și cu reclamanta, au hotărât ca fiica acestora și nepoata lor, să locuiască împreună cu aceștia la B și să frecventeze grădinița " de " - una dintre cele mai apreciate grădinițe din B, în cadrul căreia să se pregătească la un nivel ridicat care să permită, mai apoi, să urmeze cursurile unei școli prestigioase din
De asemenea, a mai arătat intervenienții că, nu au alți copii, sunt foarte atașați de minoră și minora de aceștia și că, din momentul în care aceasta s-a mutat împreună cu aceștia, o consideră practic ca fiind copilul lor.
Pe acest fond, singura preocupare a acestora este aceea de a-i asigura minorei condiții optime unei bune dezvoltări iar rezultatele preocupării acestora nu au întârziat să apară. În acest sens arată că, minora este o elevă silitoare care aproape în fiecare zi, primește calificative foarte bune din partea educatoarelor și care, pe lângă activitățile zilnice specifice grupei pregătitoare urmează și cursuri opționale de informatică, gimnastică aerobică și limba engleză.
În aceste împrejurări, a apreciat că, este în interesul minorei ca aceasta să rămână și să se formeze în mediul în care a crescut până acum, intervenienții pot să-i ofere condiții morale, materiale și de spațiu pentru creștere, educare și formarea profesională a nepoatei acestora.
În subsidiar, în situația în care nu va fi admisă cererea de intervenție, intervenienții au solicitat ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare pârâtului, luând în considerare faptul că acesta posedă o locuință corespunzătoare în comuna, sat, județul C, are venituri mult mai mari decât are reclamanta, precum și faptul că aceasta din urmă mai are în întreținere un copil dintr-o altă căsătorie anterioară.
La termenul din data de 22 ianuarie 2009 instanța a calificat cererea intervenienților ca fiind intervenție principală (pe primul capăt de cerere) și intervenție accesorie (pe al doilea capăt de cerere) și le-a încuviințat în principiu. La același termen instanța a invocat și admis excepția inadmisibilității capătului de cerere din reconvențională prin care pârâtul a solicitat încredințarea minorei intervenienților cu motivarea cuprinsă în aceeași încheiere.
Totodată la același termen instanța a luat act de renunțarea pârâtului la judecata capătului de cerere din cererea reconvențională privind partajul, nemaifiind investită cu soluționarea acestui capăt de cerere.
Analizând sentința prin prisma motivului de apel invocat, instanța a constatat că apelurile declarate nu sunt fondate și urmează a fi respinse.
În mod corect instanța de fond a apreciat că minora are condiții de dezvoltare la mama sa, pentru că din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul acesteia rezultă că împreună cu pârâtul au locuit în casa proprietate personală a reclamantei unde sunt condiții optime.
Reclamanta a dovedit că relațiile de cuplu s-au deteriorat datorită acțiunilor agresive ale pârâtului care au avut repercusiuni și asupra dezvoltării și educației celuilalt copil al acesteia.
În plan afectiv nu se poate prezuma sau demonstra că intervenienții apelanți sunt mai apropriați de minoră decât mama acesteia deoarece este recunoscut faptul că fetele sunt deosebit de apropriate de mamele lor. Cât despre pârât acesta dorește să-i fie încredințat copilul pentru ca și el la rându-l său să-l încredințeze spre creștere și educare intervenienților.
Motivarea că minora frecventează o grădiniță din B nu este suficientă pentru a dovedi că în mediul rural nu poate beneficia de o pregătire deosebită, deoarece pot exista educatori care pot compensa unele lipsuri în dotarea materială a unităților.
Instanța de fond în mod corect a reținut că în cazul în care minora dorește o educație deosebită o poate obține în perioada gimnazială sau liceală în funcție de dorințele acesteia.
Totuși datorită vârstei instanța a considerat oportună încredințarea minorei către mama sa, aceasta fiind perioada în care acumulează foarte multe cunoștințe și se dezvoltă relațiile familiale (mamă și fiică) precum și caracterul copilului.
Nu totdeauna câștigurile financiare deosebite sunt definitorii pentru creșterea și dezvoltarea unui copil ci și dragostea și afecțiunea cu care este înconjurat.
Față de cele expuse, a respins apelurile declarate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și intervenienții și HG -.
Recurentul, a criticat decizia, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, în sensul că hotărârea nu a fost motivată dar și precis, și se rezumă la o înșiruire de fapte și argumente ce nu au legătură cu probatoriul administrat (pct. 7). De asemenea că raportat la întregul probatoriu administrat nu a avut interesul superior al copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004) că mama nu are suficiente condiții materiale de a crește pe fotiță, locuiește în altă localitate, pe când la recurent poate urma cursurile unei grădinițe din
Totodată veniturile mamei sunt modice (175 lei lunar, restul de 225 lei îi cheltuiește pe țigări) - pct. 9 - motive recurs filele 2 - 5 dosar curte.
Intervenienții au motivat recursul în sensul că (potrivit art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă) hotărârea nu este motivată clar și precis (reluând în mare aceleași aspecte ca și recurentul ) și invocând și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (mai sintetic) arătând că deși s-au făcut probatorii nu s-a ținut seama de interesul superior al fetiței, de condițiile mult mai bune și material și moral pe care le-ar avea, la tată - (filele 9 - 11 dosar curte).
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul formulat de.
Critică vizează două aspecte: art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În ce privește art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, aceasta consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - adică: există contradicție între considerente și dispozitiv, există contradicție între considerente, lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială, se copiază considerentele hotărârii atacate, mai clar, judecătorul trebuie să motiveze soluția, răspunzând argumentelor invocate de părți.
Or, simpla nemulțumire a părților în litigiu ce au exercitat recursul nu este suficientă pentru casarea acesteia trebuind legal și corect motivată, având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege (sub acest aspect, formal, recurentul și-a îndeplinit obligația legală). Dar, (decizia civilă nr. 1277/1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV Civilă) judecătorul nu a obligat pentru ca hotărârea să fie motivată, să răspundă în mod special asupra tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. Cu alte cuvinte, este motivată și hotărârea care cuprinde o motivare implicită a cererilor formulate de părți.
În consecință, analizând motivul de recurs invocat în scris și considerentele hotărârii, Curtea apreciază că s-a răspuns implicit la toate argumentele invocate și ca atare acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
Referitor la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, acesta vizează două ipoteze: hotărârea este lipsită de temei legal (a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii, ce constituie motivul de recurs analizat mai sus) și care nu este invocată și încălcarea sau aplicarea greșită a legii (anume s-a aplicat norma generală în locul celei speciale, o normă ce nu era incidentă în speță, o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt).
Acestea sunt motive de nelegalitate (nu de netemeinicie) și nu interesează (sub aspectul legalității aprecierea probelor prin prisma acestor motive).
Aprecierea probelor (are aspect devolutiv și se face la fond și apel) pe când în recurs se cercetează dacă s-au aplicat normele legale (interpretarea lor în raport de probe aparținând apelului și fondului).
Aspectele invocate de reclamant (starea materială, veniturile, faptul că fetița, născută la 02 august 2002) țin de aprecierea situației de fapt, în drept instanța, având în vedere legea specială (Legea nr. 272/2004 - Codul familiei) și ca atare sub aspectul legalității critica nu poate fi primită și acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Cu privire la recursul formulat de intervenienții și HG -.
Așa cum s-a arătat acesta reia motivele recurentului (art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, nemotivarea deciziei și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă hotărârea este lipsită de temei legal și încălcarea sau aplicarea greșită a legii) cu aceiași argumentație, dar mai sintetică.
Cum, analiza ambelor motive s-a făcut amplu la recursul lui, nu se justifică reiterarea lor, ambele motive de recurs neputând fi primite, fiind neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul - pârât, și de recurenții - intervenienți și HG -, împotriva deciziei civile nr. 112 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata - reclamantă () și cu Autoritățile tutelare din cadrul Primăriei și Primăria Sectorului 3 B, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./17.03.2010
C-;Gh.
Jud.L-Gară-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Stere
| ← Divort. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Cluj | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 338/2009. Curtea... → |
|---|
