Divort. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 537
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr. 2/A/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul intimat G, personal, și pârâta recurentă, asistată de av., lipsă Autoritatea Tutelară Primăria M Nouă și Primăria Sectorului 3
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către reclamantul G, instanța procedând la comunicarea unui exemplar reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru jur, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente, solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, în vederea efectuării unei anchete sociale la noul domiciliu al pârâtei, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința respingerii apelului și a menținerii hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 28/A din 11 februarie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis apelul reclamantului G împotriva sentinței civile nr. 562 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr-, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a încredințat minorul -, născut la 30.08.2001 tatălui reclamant, spre creștere și educare.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului pe seama celor doi minori, o pensie de întreținere lunară în sumă de câte 90 RON pentru fiecare minor în parte, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, și până la majoratul minorilor sau noi dispozițiuni.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 562 din 16.10.2008, Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr-, a admis în parte acțiunea civilă de divorț cu copii, formulată de reclamantul G împotriva pârâtei și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Primăria M Nouă și Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 3
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtă/reclamantă reconvențională.
A dispus desfacerea din culpa ambilor soți, căsătoriei părților, înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei, județul C-S sub nr.12/27.03.1992.
A încredințat tatălui reclamant spre creștere și educare minorul, născut la data de 03.12.1993.
A dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv "".
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul de stare civilă.
A încredințat spre creștere și educare mamei pârâte minorul, născut la data de 30.08.2001.
A compensat în întregime pensiile de întreținere.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Din depozițiile martorilor audiați, reiese că neînțelegerile dintre părți au început cu mai multe luni de zile în urmă, culminând cu despărțirea în fapt a părților, în prezent pârâta-reclamantă, locuind în B, împreună cu minorul; că responsabilitatea pentru destrămarea relațiilor de căsătorie, revine atât reclamantului-pârât, cât și pârâtei-reclamante, soții fiind despărțiți în fapt, situație care exista chiar și în perioada în care locuiau în același imobil; că discuțiile dintre părți au început în momentul în care au instalat internetul, reclamantul-pârât având suspiciunea că pârâta-reclamantă comunică pe această cale cu alți bărbați, iar discuțiile dintre cei doi soți au luat amploare, culminând cu actele de violență exercitate de reclamantul-pârât asupra pârâtei-reclamante.
În prezent, pârâta-reclamantă întreține relații de concubinaj cu un alt.
În aceste condiții, instanța a constat că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei dintre părți, iar în baza art.38 alin.1 coroborat cu art.37 alin. 2 Codul familiei, dispus, desfacerea, din culpa ambelor părți, a căsătoriei înregistrate sub nr.12/27.03.1992, în registrul de stare civilă al Primăriei.
În temeiul art. 40 Codul familiei, instanța a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de "".
În ceea ce privește încredințarea minorilor, față de concluziile referatelor de anchetă socială întocmite la domiciliile părților, instanța a reținut că ambele părți au condiții morale și materiale optime pentru creșterea și educarea acestora.
Cu privire la minorul, născut la data de 3.12.1993, din declarațiile martorilor audiați și dorința exprimată de acesta cu ocazia ascultării în camera de consiliu, reiese faptul că este atașat de reclamantul-pârât, iar de la despărțirea în fapt a părților a rămas în întreținerea acestuia, fapt pentru care, instanța a apreciat că este în interesul acestui minor să fie încredințat tatălui, motiv pentru care în baza art.42 alin 2 Codul familiei, a dispus încredințarea acestui minor spre creștere și educare, tatălui reclamant-pârât.
Minorul a rămas în îngrijirea mamei pârâte de la despărțirea în fapt a părților și până în prezent, iar din declarațiile martorilor audiați coroborate cu concluziile referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei-reclamante, rezultă faptul că minorul se bucură de o bună îngrijire din partea mamei aceasta fiind atașată de fiul său, afecțiunea fiind reciprocă, aspect perceput în mod direct de reprezentanții serviciului de autoritate tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 B, astfel că, față de vârsta fragedă a minorului, instanța, în temeiul art. 42 alin.2 Codul familiei, a dispus încredințarea minorului -, spre creștere și educare mamei pârâte-reclamante, această măsură fiind subordonată exclusiv interesului superior al minorului.
În ceea ce privește obligarea părților la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, instanța a constat că reclamantul -pârât a declarat că nu solicită obligarea pârâtei-reclamante la plata acestei pensii, iar pârâta-reclamantă a solicitat compensarea în totalitate a pensiilor.
Chiar dacă reclamatul-pârât obține un venit lunar mai mare decât pârâta-reclamantă, instanța a apreciat că pentru întreținerea minorului, având în vedere vârsta și nevoile acestuia, sunt necesare cheltuieli mai mari, decât cele pentru întreținerea minorului -, astfel că, în baza art.86, art. 93 alin. 2 și art. 94 alin. 4 Codul familiei, a luat act de solicitările părților și a dispus compensarea în totalitate a pensiilor de întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal reclamantul G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, desfacerea căsătoriei din vina pârâtei încredințarea minorului -, născut la 30.08.2005, (deci ambilor minori), tatălui reclamant, spre creștere și educare, să se respingă cererea reconvențională formulată de pârâta, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art. 282, 286 Cod procedură civilă, art. 42 al. 1 Cod familie, Legea nr. 272/2004.
În motivele de apel, apelantul reclamant arată că nu a avut nici vină la destrămarea căsătoriei părților, prima instanță reținând greșit că ar fi fost un om violent, în contextul în care și-a lăsat soția să plece dimineața de acasă și să se întoarcă seara, bazându-se pe declarația mamei pârâtei, care nu a fost imparțială.
Apelantul reclamant susține că vina pârâtei la destrămarea căsătoriei reiese din toate probele administrate în cauză, și inclusiv pentru că, pârâta a fost cea care a părăsit domiciliul conjugal, raliindu-se imediat într-un concubinaj.
Privitor la încredințarea celor doi minori, apelantul reclamant susține că este în interesul major al copiilor să crească împreună, în casa părintească, unde au locuit până în prezent, considerând că le poate oferi minorilor condiții mult mai bune de creștere decât mama lor, care locuiește în B în chirie, într-o garsonieră împreună cu concubinul ei.
De asemenea, salariul de 450 RON pe care pârâta îl realizează nu poate asigura copilului un trai decent.
S-a mai arătat că minorii nu au fost atașați de mama lor, care avea o atitudine violentă cu aceștia, îi înjura și le vorbea vulgar.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare în apel, solicitând respingerea apelului în baza art. 296 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, arătând că sunt nefondate criticile aduse de către apelant modului în care instanța a soluționat capătul de cerere referitor la divorț, întrucât din probele administrate rezultă că atât soțul cât și soția au avut o culpă la destrămarea căsătoriei.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză și a avut în vedere interesul ambilor minori atunci când a încredințat către reclamant, spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 03.12.1993 și către pârâtă pe minorul, născut la data de 30 august 2001, iar de la data despărțirii părților, minorul se găsește în întreținerea sa exclusivă, ea beneficiind de condiții materiale și morale care îi permit să se ocupe de creșterea și educarea fiului său, are un loc de muncă și îi asigură minorului locuință corespunzătoare, acesta urmând cursurile școlare, este atașat de mamă și este în interesul său ca să fie încredințat acesteia.
În ceea ce privește veniturile, pârâta a arătat că în prezent are un salariu de 648 lei, în timp ce reclamantul are un venit de 774 lei, astfel încât este vorba de o diferență foarte mică între veniturile lor.
În apel au fost administrate probe testimoniale pentru dovedirea condițiilor de creștere și îngrijire a minorilor, solicitate de părți.
Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt cu privire la divorț, respectiv că destrămarea căsătoriei părților s-a datorat vinei ambelor părți, neînțelegerile părților au apărut cu câteva luni înainte de despărțirea lor în fapt, ca urmare a faptului că pârâta lipsea nejustificat de acasă, pe parcursul zilei, iar cât stătea acasă, ar fi navigat numai pe Internet.
Tribunalul, analizând condițiile materiale și morale ale părților, a apreciat că cei doi minori trebuie încredințați tatălui spre creștere și educare.
Potrivit adeverinței de venituri, ambele părți sunt salariate, însă reclamantul le poate oferi copiilor un cămin stabil în locuința proprietate personală pe care o deține în M Nouă, în care copii au crescut, care este corespunzător mobilată, curată, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul acestuia, tatăl reclamant este ajutat și de mama sa la întreținerea locuinței și la îngrijirea copiilor, bunică paternă care a contribuit încă de la nașterea copiilor, la creșterea și educarea acestora.
Mama pârâtă a plecat într-un alt oraș, la, unde a închiriat pe perioade determinate, de 3 sau 5 luni, o garsonieră în care locuiește în prezent, împreună cu concubinul său actual și cu minorul -, și cu toate că deține un loc de muncă, veniturile fiind foarte mici, dacă mai achită și chiria în B, tribunalul a apreciat că nu poate fi îndestulător pentru creșterea și îngrijirea unui copil.
S-a mai reținut că minorul - este traumatizat emoțional de mama sa, care nu-i permite să aibă legături cu tatăl și fratele său și nu este lăsat să vorbească nici la telefon cu aceștia, iar când tatăl și fratele său s-au deplasat la, s-au văzut doar la școala unde învață.
Or, acest comportament al mamei, poate traumatiza emoțional ambii copii, care se iubesc și au fost obișnuiți să trăiască împreună, iar din declarațiile martorilor audiați reiese că sunt foarte atașați de tatăl lor, de altfel cel mare a ales să rămână în grija tatălui lui.
Pentru cele arătate mai-sus, tribunalul a admis apelul reclamantului
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că începând cu data de 28 martie 2009 și-a schimbat domiciliul, și raportat la această nouă stare de fapt, apreciază că este necesară efectuarea unei noi anchete sociale, probă ce nu poate fi administrată în recurs, motiv pentru care solicită casarea deciziei recurate.
Pe fondul cauzei, se arată că din conținutul adeverințelor depuse de părți, diferența dintre salariul pârâtei și cel al reclamantului este foarte mică, iar privitor la chiria pe care trebuie să o plătească, instanța de apel nu a avut în vedere faptul că nu locuiește singură, ci împreună cu o altă persoană, care contribuie la cheltuielile privind locuința.
Se mai arată că dispune de condiții materiale și morale, care îi permit creșterea și educarea minorului care este foarte atașat de ea, că minorul urmează cursurile unei școli din B, fapt ce îi oferă mai multe posibilități și avantaje decât le-ar avea dacă s-ar întoarce la tatăl reclamant, iar instanța de apel nu a avut în vedere faptul că bunica paternă este o persoană în vârstă de 73 ani, bolnavă și analfabetă, astfel încât nu îl poate supraveghea și ajuta la lecții pe minorul, care este în clasa I-
În fine, se mai arată că reținerea instanței a faptului că pârâta era plecată de acasă în ultima perioadă a căsătoriei pentru perioade mai lungi de timp, ceea ce nu a relatat martora, este faptul că aceasta lucra în acea perioadă, având în îngrijire un număr de 4 bătrâni, cărora le acorda servicii de îngrijire la domiciliu, în baza contractului de acordare de servicii sociale încheiat cu Asociația de Binefacere Pro.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate și cu aplicarea dispozițiilor art. 299 și urm. pr. civ. raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1. pr. civ. constată că este nefondat.
Referitor la principalul cererii de recurs, referitor la casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei noi anchete sociale, datorită faptului că pârâta și-a schimbat din nou domiciliul, nu poate fi primit, deoarece în speță nu sunt întrunite cazurile limitativ prevăzute de art. 312 alin. 5 și 6. pr. civ..
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că nici aceste critici nu pot fi primite, deoarece acestea sunt legate de venituri, condiții materiale și morale, de posibilități mai avantajoase materiale ale metropolei B, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat, statuând definitiv asupra acestor chestiuni.
Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, iar unul din principiile de bază reglementat de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 272/2004, îl reprezintă responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea acestor drepturi și obligații.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul răspunde exigențelor impuse de Codul familiei și ale Legii nr. 272/2004, cu privire la aprecierea interesului superior al minorilor, și le poate asigura acestora condiții materiale și spirituale optime, în vederea creșterii și educării lor, evitând astfel și separarea copiilor, Curtea urmează să respingă recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr. 2/A/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 29.05.2009
Tehnored. 2 ex./29.05.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Erica Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
