Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în com. sat jud. B, împotriva deciziei civile nr. 360 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat din cadrul Baroului B și intimata-reclamantă, asistată de avocat din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale nr. 16 din 28 ianuarie 2009.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 11 februarie 2009 în valoare de 15,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-au depus la dosar de către intimata-reclamantă întâmpinare, înregistrată sub nr. 1705 din 3 februarie 2009, iar de către recurentul-pârât un set de înscrisuri, înregistrat sub nr. 1835 din 5 februarie 2009, respectiv acte medicale din care rezultă starea sa de sănătate (filele 11-21).
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că instanțele anterioare în mod greșit nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 67310Cod pr. Civilă, imobilul nefiind comod partajabil în natură, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert. I arată că instanțele nu au făcut o corectă aplicare a criteriilor de partajare, nu au ținut cont de starea de sănătate a recurentului, care are nevoie de un mediu liniștit, precum și de faptul că intimata nu mai locuiește în imobil de 9 luni și nu a încercat în nici un mod de a se mai întoarce, deci nu mai dorește să locuiască în acesta. În varianta omologată de Judecătoria P holul imobilului ar trebuie folosit de ambele părți, astfel că acestea s-ar deranja reciproc, de aici rezultând necesitatea imperioasă de a se face modificări constructive imobilului.
Mai arată că și modalitatea de stabilire a căii de acces cu o lățime de 3,65. este defectuoasă și cu nerespectarea regulilor în materia dreptului de superficie, iar prin stabilirea unui drept de servitute de către instanță, s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
În consecință solicită admiterea recursului și pe fond omologarea variantei 1 expertizei. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că prin întâmpinare s-a răspuns punctual motivelor de recurs, astfel că solicită a fi avută în vedere, precum și faptul că prin două lucrări de expertiză s-a concluzionat că imobilul se poate partaja în natură. Accesul la camerele atribuite intimatei se poate face direct prin edificarea unei intrări și zidirea ușii de la holul comun, instanțele ținând cont de necesitatea ca părțile să aibă o locuință și faptul că intimata nu are posibilități materiale pentru a edifica o altă construcție. Mai arată că intimata a fost nevoită să părăsească locuința, deoarece recurentul a silit-o prin atitudinea sa.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria P, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar cererea de divorț constituie obiectul dosarului nr.654/2006, precum și faptul că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunurile expres enumerate în acțiune, contribuția acestora fiind egală.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin.1 din Codul familiei.
În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin.1 Cod pr.civilă reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii cu un capăt de cerere prin care a solicitat să se constate dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, casa, fânar, grajd, magazie, cotețe, ținând cont de calitatea de superficiar a reclamantei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat partajul unui televizor color, a unui aragaz cu trei ochiuri și unei butelii, 200 kg borhot de prune pe care reclamanta le-a dus la mama ei și 60. lambriuri.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 14 septembrie 2006 au fost admise în principiu și în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au construit un dormitor, o sufragerie, o bucătărie, hol și verandă pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant în suprafață de 760.
Totodată, în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunuri mobile și au construit un gard, un adăpost lemne, garduri și porți de fier, fânar, o magazie și două cotețe.
Prin sentința civilă nr. 838 din 17 iulie 2008, Judecătoria Paa dmis acțiunea și cererea completatoare și a omologat raportul de expertiză tehnică expert în varianta a IV-a, conform căruia a atribuit părților bunurile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în timpul căsătoriei părțile au construit un dormitor, o sufragerie, o bucătărie, hol și verandă pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant în suprafață de 760. Pârâtul a cumpărat în anul 1976 o casă compusă din trei camere de locuit și prispă, terenul aferent acesteia în suprafață de 250. nefăcând obiectul actului de vânzare-cumpărare.
În conformitate cu Legea nr. 18/1991 pârâtului i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 48778/19 din 25 aprilie 1995 pentru suprafața de 760.
A mai reținut instanța de fond că părțile au dobândit următoarele bunuri mobile: mașina de cusut, televizor, frigider, aragaz cu patru ochiuri, butelie, cuier, două canapele, șase fotolii, opt mese, patru pături, două șifoniere, 11 scaune, mobilă bucătărie, vitrină, trei sobe și una cu motorină, o oglindă, două covoare persane, două covoare iută, traversă persană, una mochetă, preșuri, două fețe masă, șapte tablouri, 16 cuverturi, șapte carpete cusute, patru plăpumi, 12 perne, 10 draperii, 7 perdele, 8 jaluzele, vase bucătărie, război țesut, borcane, găleți, oale, două butoaie, una putină, două damigene, două hambare, plasă sârmă, căruță cu roți, și pentru fân, patru căruțe de lemn, una vacă și un vițel, un, una, doi porci și 18 găini, 60. lambriuri, un aparat de sudură, cantitatea de 370 litri Ť.
În timpul căsătoriei părțile au mai construit un gard, un adăpost de lemne, porți și garduri de fier, fânar, o magazie și două cotețe situate pe un teren în suprafață de 760.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor cu răspunsurile la interogatoriu și înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, instanța a reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
La atribuirea loturilor s-au avut în vedere art. 741 cod civil și ale art. 6739Cod pr.civilă.
În speță prin propunerea variantei patru din raportul de expertiză întocmitde expert tehnic, construcțiile bun comun sunt împărțite în natură, rezultând fără putință de tăgadă că acestea sunt comod partajabile și în acest fel se respectă prevederile art. 741 Cod civil și art. 6739Cod pr.civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul. arătând că în mod greșit instanța a omologat raportul de expertiză în varianta a IV-a, deoarece reclamanta a primit o suprafață dublă din casa de locuit și că se impunea atribuirea unei variante de lotizare prin care să i se atribuie în totalitate imobilul mai ales că este proprietarul terenului, că reclamanta pentru a folosi camerele atribuite trebuie să treacă prin holul ce i-a fost atribuit, că între părți există relații tensionate și este imposibilă conviețuirea în aceeași curte, fiind lovit de fiul său la instigarea reclamantei și camerele edificate sunt în continuarea locuinței sale proprietate personală, iar reclamanta nu mai locuiește în casă de aproximativ 6 luni.
Mai arată apelantul că deși nu exista o cerere completatoare a acțiunii, reclamantei i s-a stabilit un drept de folosință asupra terenului și chiar dacă ar fi formulat o astfel de cerere acesteia nu i se poate atribui o cale de acces lată de 3,65. ci numai de 1,5 - 2.
În susținerea apelului pârâtul a depus copii de pe reclamația formulată la data de 7 august 2006 la Postul de Poliție, o declarație dată în fața organelor de poliție de, biletul de ieșire din spital din 4 iulie 2007 și certificatul medico-legal nr. 568/2007.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului, arătând că prin omologarea variantei a IV-a s-au respectat reprevederile art. 741 Cod civil și ale art. 6739Cod pr.civilă, că se impune menținerea acestei variante deoarece este la o vârstă înaintată și nu mai poate să-și construiască o altă casă și că împreună cu pârâtul au avut patru copii și că tensiunile sunt provocate chiar de către apelant.
A mai arătat intimata că și-a completat cererea de chemare în judecată și a cerut un drept de folosință asupra terenului.
Prin decizia civilă nr. 360 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul pârâtului, reținându-se că potrivit art. 6739Cod pr.civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, eventualele îmbunătățiri aduse imobilului de unul dintre coproprietari și altele asemenea. În același timp, față de dispozițiile art. 741 Cod civil, instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât posibil împărțirea excesivă a bunurilor.
La stabilirea loturilor prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale sus-menționate în sensul că a omologat o variantă în care casa de locuit să fie partajată în natură.
Pe de altă parte se impune menținerea acestei variante întrucât reclamanta nu mai are altă locuință, este la o vârstă înaintată și nu poate să-și mai construiască o altă casă.
Tensiunile nu sunt provocate de intimată ci de către fiul părților, situație relatată de apelant în chiar motivele de apel.
Construcțiile edificate în timpul căsătoriei pe terenul proprietatea unuia dintre soți au regim de bun comun, soțul care nu este proprietar al terenului dobândind, odată cu ridicarea construcției, drept de superficie asupra terenului.
În patrimoniul comunitar al soților se află construcția, iar în cadrul procesului de partaj în masa bunurilor comune supusă împărțelii nu se include și terenul pe care s-a edificat construcția. Dacă imobilul construit este comod partajabil în natură, soțului neproprietar al terenului i se poate atribui unul din loturi, iar acesta va avea în continuare drept de folosință asupra terenului, drept născut în momentul edificării construcției.
Referitor la faptul că reclamanta nu a solicitat un drept de folosință asupra terenului nu poate fi primită deoarece o astfel de cerere se află la fila 8 din dosarul de fond.
Constituirea unei căi de acces lată de 3,65. se impune a fi menținută, aceasta este necesară folosinței normale a locuinței atribuită reclamantei în urma partajului de bunuri comune.
Faptul că în prezent reclamanta nu mai locuiește efectiv în camerele ce i s-au atribuit nu este de natură a schimba loturile din moment ce aceasta nu are o altă locuință.
Împotriva acestei decizii, precum și a sentinței instanței de fond a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanțele de judecată trebuiau să facă aplicarea prevederilor art. 67310Cod pr. civilă, avându-se în vedere că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură, situație ce rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Susține recurentul-pârât că instanța de judecată nu a observat că pe lângă faptul că împărțirea locuinței nu este posibilă, nu este nici indicată, deoarece între părți există relații tensionate, conviețuirea în același spațiu nefiind posibilă, în acest sens fiind și plângerile înregistrate la Poliție, precum și aspectul că intimata nu mai locuiește în imobil de 9 luni.
Instanța de judecată, arată recurentul-pârât, nu a avut în vedere decât criteriile care i-au fost favorabile reclamantei, nefiind analizată și situația sa, o asemenea variantă de lotizare omologată presupune și instituirea unui drept de folosință asupra terenului proprietatea pârâtului, iar modalitatea de stabilire a căii de acces cu lățimea de 3,65. este defectuoasă și făcută cu nerespectarea regulilor de drept în materia dreptului de superficie.
Menținându-se această situație, se ajunge ca intimata-reclamantă să ocupe din teren aproximativ 200. aducând atingere dreptului de proprietate al pârâtului, încălcându-se principiul ce guvernează această materie de a nu se realiza o executare abuzivă, fiind suficientă o cale de acces cu o lățime de 1,5.
Se invocă ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitându-se admiterea recursului și modificarea hotărârilor potrivit criticilor invocate.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 360 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, răspunzând punctual criticilor invocate de recurent (filele 5-6 dosar recurs).
Ulterior, în susținerea recursului său, recurentul depus în copie la dosarul de recurs o serie de înscrisuri, respectiv acte medicale.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că dispozițiile art. 6739Cod pr.civilă enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța de judecată va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea acestor criterii nu are caracter limitativ, dimpotrivă la finalul textului este folosită expresia "altele asemenea", ceea ce permite concluzia că instanța poate în afara criteriilor expres menționate să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, așa cum corect a procedat și instanța de fond, respectiv de apel.
De asemenea, de criteriile menționate în text trebuie să țină seamă nu numai instanța de judecată ci și expertul, în condițiile art. 6736Cod pr.civilă, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față.
Expertul desemnat la instanța de fond a propus inițial o variantă de lotizare, iar în urma obiecțiunilor formulate s-au efectuat și alte variante, justificarea acestuia a fost aceea că bunurile imobile nu pot fi luate de pe amplasament, față de existența unui titlu de proprietate asupra terenului și nu că, imobilul nu este comod partajabil în natură.
Varianta omologată de instanța de fond a fost făcută în conformitate cu încheierea (de admitere în principiu) pronunțată la data de 14 septembrie 2009 și prin admiterea cererii completatoare a reclamantei, prin care s-a solicitat constatarea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor ce i-au fost atribuite.
Prin atribuirea camerelor, instanța a ținut seama ca fiecărei părți să-i revină un spațiu acceptabil pentru locuit și în același timp a atribuit recurentului acele încăperi care-i permiteau accesul la celălalt imobil proprietatea proprie.
De asemenea, constituirea căii de acces cu o lățime de 3,65.l, s-a făcut în considerarea folosirii normale și în bune condiții a locuinței care a fost atribuită intimatei.
Printre criteriile folosite în doctrină și jurisprudență este și acela de a se forma două unități locative distincte atunci când copărtașul nu are posibilitatea de a-și procura o altă locuință, criteriu de care a ținut seama și instanța de fond la omologarea variantei de lotizare, astfel că și sub acest aspect criticile sunt nefondate.
De altfel, cu probatoriile administrate recurentul-pârât nu a făcut dovada că intimata-reclamantă dispune de o altă locuință în care să poată sta, iar absența pentru o anumită perioadă din imobil nu poate duce la această concluzie.
Actele medicale depuse în copie la dosar în fața instanței de recurs nu sunt relevante și nu afectează legalitatea deciziei recurate, astfel că și sub acest aspect susținerile recurentului-pârât sunt nefondate.
Rezultă așadar că sunt nefondate criticile recurentului-pârât, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă recurentul-pârât va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în com. sat jud. B, împotriva deciziei civile nr. 360 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., jud.
Obligă recurentul-pârât să plătească 500 lei cheltuieli de judecată intimatei-reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CP
Tehnored. NM
2ex.
19.02.2009
f- Judecătoria
a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 2243/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
