Divort. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.54/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în oraș P cartier Satul - jud. V, împotriva deciziei civile nr.193 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul lipsă, avocat, și avocat, ambii cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata - și autoritatea tutelară Primăria orașului P jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimata a trimis la instanță la data de 22 ianuarie 2009 note de concluzii scrise - fax, într-un singur exemplar.
Apărătorul recurentului, avocat, depune la dosar din partea acestuia opis cu un număr de 2 acte, necesare soluționării cauzei, și chitanța Seria - nr. - din 9 decembrie 2008 privind plata sumei de 20, lei taxă judiciară de timbru. Precizează că recurentul a dovedit în instanță că în destrămarea relațiilor de familie culpa a aparținut intimatei, care nu a dat dovadă de afecțiune față de soțul său, și care se exprima că regretă că s-a căsătorit cu acesta. In plus intimata nu și-a dorit copii cu soțul său. Consideră că hotărârile pronunțate, sunt nelegale și culpa comună a soților în destrămarea relațiilor de familie, reținută de instanță nu este legală, în raport de probele administrate în cauză. In ceea ce privește încredințarea minorei, precizează că aceasta a fost îngrijită de părinții recurentului, astfel că intimata nu a avut nici un atașament față de minoră. Minora are condiții optime la recurent, și are sprijinul părinților săi în creșterea și educarea acesteia, mai mult cu cât mama recurentului a fost cadru medical. Deci consideră că hotărârea pronunțată în ceea ce privește încredințarea minorei nu este legală, în condițiile în care s-a dovedit că intimata nu are aceleași condiții pentru creșterea și educarea acesteia.
Solicită admiterea recursului formulat, schimbarea deciziei pronunțate de instanța de apel, în sensul de a se pronunța desfacerea căsătoriei din vina intimatei, și încredințarea minorei spre creștere și educare, recurentului care a făcut dovada superiorității condițiilor de pentru educarea acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentului, avocat, solicită potrivit dispozițiilor art.312 cod pr. civilă, schimbarea în parte a deciziei pronunțate de instanța de apel, și înlăturarea dispoziției de încredințare minorei către mamă, dispunându-se încredințarea acesteia tatălui, și a se dispune schimbarea susmenționatei decizii și sub aspectul culpei desfacerii căsătoriei, acela al intimatei, așa cum s-a demonstrat cu probele administrate în cauză, urmând a se menține dispoziția ca intimata să revină la numele avut anterior căsătoriei. Precizează că din conținutul anchetelor sociale se observă că starea materială a recurentului este vădit superioară față de a intimatei. Cu proba cu martori s-a dovedit că intimata este cea care a dus la destrămarea relațiilor de familie, manifestând lipsă de afecțiune față de recurent. Consideră că din întregul material probator, rezultă că prisosință că recurentul nu are nici o culpă în destrămarea relațiilor de familie, a dat dovadă de afecțiune față de minoră îngrijindu-se de aceasta ajutat fiind și de părinții săi. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Cu cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul, domiciliat în oraș P cartierul S,-, jud. V, a chemat în judecată civilă pe pârâta -, domiciliată în oraș P, Cartier Crucea de, jud. V la numitul -, pentru desfacerea căsătoriei prin divorț.
În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamantul a arătat că: a trăit în concubinaj cu pârâta cca. 3 ani, însă după încheierea căsătoriei pârâta a devenit irascibilă, capricioasă și ușor influențabilă, astfel că relațiile de familie cu aceasta erau tensionate.
Că, întrucât era asistent medical la Spitalul Județean Focșani, pârâta era foarte geloasă și din acest motiv au apărut grave neînțelegeri.
Din căsătorie a rezultat minora născută la 21 februarie 2004, deși nu și-a dorit copii pe parcursul căsătoriei pârâta a avut o altă sarcină pe care a întrerupt-o fără a-i aduce la cunoștință reclamantului.
În urma unei intervenții chirurgicale a fost internat în spital, perioadă în care pârâta nu s-a interesat de situația acestuia.
Întrucât minora a fost crescută de bunicii paterni și îi poate oferi condiții materiale și morale pentru normale creștere și educare, a solicitat încredințarea acesteia.
A solicitat admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pe rolul aceleași instanțe a fost înregistrată sub nr- cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - împotriva pârâtului pentru divorț, astfel că în ședința publică din data de 11 iunie 2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, întrucât există identitate de cauză, obiect și părți.
La data de 26 iunie 2007, pârâta - reclamantă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, precum și completare la acțiunea principală în condițiile art. 132 Cod procedură civilă prin care a arătat că: solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului - pârât, întrucât la momentul încheierii căsătoriei nici ea și nici reclamantul - pârât nu lucrau acesta neavând serviciu în or. Focșani din decembrie 2000 și până în anul 2004. De aceea, au convenit de comun acord să se stabilească în loc. S, oraș P jud. V, în imobilul proprietatea părinților reclamantului - pârât.
A mai arătat că: reclamantul - pârât are o relație extraconjugală cu o colegă de serviciu motiv pentru care lipsea nejustificat din domiciliul conjugal și, prin urmare, gelozia sa nu este nejustificată.
De asemenea, nu este adevărat că nu a dorit să aibă copii iar după încheierea căsătoriei, reclamantul - pârât a început să o lovească, atunci când se enerva devenea violent nu numai cu pârâta - reclamantă ci și cu oricine, de multe ori intervenind chiar părinții reclamantului - pârât pentru a aplana neînțelegerile.
Tot pe calea cererii reconvenționale pârâta a mai arătat că în prezent minora se află la domiciliul său întrucât i-a fost încredințată temporar spre creștere și educare, pe cale de ordonanță președințială.
Față de cererea reconvențională, reclamantul - pârât a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în sensul că: susținerile pârâtei - reclamante nu corespund adevărului în sensul că nu a întreținut relații extraconjugale și nici nu a lipsit nejustificat de la domiciliu ci dimpotrivă, de comun acord cu pârâta reclamantă s-au înțeles ca în zilele de în care lucra după amiaza până la orele 20,00 iar a doua zi începea lucrul la ora 7,00 să rămână în acea noapte în Focșani.
A mai arătat în întâmpinare că: nu este adevărat faptul că nu i-ar fi permis pârâtei să ia minora sau că aceasta s-ar fi temut de reacția sa sau a familiei sale. Dimpotrivă a existat o înțelegere între părți, iar întru-un moment de luciditate și maturitate în gândire a înțeles și pârâta că minorei îi este mai bine dacă rămâne cu reclamantul decât dacă este schimbată din mediul în care a crescut și dusă într-unul necunoscut, întrucât minora a fost crescută de bunicii paterni, iar în perioada de concediu postnatal pârâta a acordat foarte puțin timp îngrijirii minorei, fără aoi nteresa dacă bunica paternă o îngrijește corespunzător.
În urma administrării probelor cu acte și martori prin sentința civilă nr.1202/2.11.2007 a fost admisă în parte acțiunea de divorț formulată de și respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de -.
S-a dispus desfacerea căsătorie din vina ambilor soți, cu revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.
A fost încredințată reclamantului spre creștere și educare minora născută al 21.02.2004 și obligată pârâta la 65 lei lunar pensie de întreținere cu începere de la rămânerea definitivă a sentinței și până la majoratul minorei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în ce privește culpa soților la destrămarea relațiilor de familie faptul că reclamantul se comporta violent față de soție și avea o relație extraconjugală cu o colegă de serviciu, lipsea uneori de acasă iar pârâta era geloasă și irascibilă.
În ce privește minora s-a motivat că a fost crescută de la naștere de bunica paternă interesul superior al acesteia pledând pentru viitor de a rămâne la tată care are posibilități materiale mai bune pentru creșterea și educarea fiicei sale decât partea adversă.
Împotriva sentinței civile au declarat apel ambele părți.
Astfel, reclamantul a criticat sentința în sensul greșitei rețineri a culpei comune a părților la desfacerea căsătoriei. Cu martorele și s-a probat pe deplin culpa exclusivă a pârâtei în sensul că nu s-a opus intervenției mamei ei în relația de cuplu, legătura cu acea colegă de serviciu a fost strict profesională iar comportamentul violent al reclamantului nu a fost dovedit.
În apelul pârâtei au fost invocate 2 motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței respectiv reținerea culpei comune și nu culpei exclusive a reclamantului și încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui în loc de mamei.
Pentru primul motiv de apel pârâta a precizat motivarea instanței în ce privește culpa sa ca fiind gelozia și irascibilitatea față de soț aspecte care nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Numai în sarcina reclamantului poate fi reținută o culpă vizavi de comportamentul violent al acestuia față de soție, a relației extraconjugale cu altă femeie și a lipsurilor repetate din domiciliul conjugal.
Referitor la al doilea motiv de apel a precizat că după nașterea minorei timp de 2 ani s-a ocupat de creșterea acesteia iar faptul că a fost ajutată de mama reclamantei nu justifică ca minora să-i fie încredințată tatălui.
La părăsirea domiciliului conjugal respectiv 7 mai 2007 reclamantul și familia acestuia nu i-au permis să i-a și copilul și nicidecum că între părți ar fi existat o înțelegere ca minora sa rămână la tată.
Această înțelegere este infirmată chiar și de demersurile făcute de pârâtă la diferite organe de a-și lua copilul aspecte ignorate de prima instanță cum și faptul că pârâtei nu i-au fost aduse reproșuri asupra modului de îngrijire a fiicei sale.
Invocarea averii părinților reclamantului ca stare materială a acestuia nu prezintă nici o relevanță în cauză, posibilitățile materiale ale pârâtei sunt superioare contrar reținerilor instanței fiind în măsură să satisfacă nevoile de creștere și educare a copilului.
Nu s-a apreciat nici faptul că din data de 29 mai 2007 minora locuiește la mamă și este îngrijită de aceasta, frecventează cursurile preșcolare iar reclamantul trecând peste interesul minorei a supus-o unor situații pentru a-și procura probe în sensul unei reticențe a copilului față de mamă.
Pentru minoră dispune de condiții de spațiu la bunicii paterni, este supravegheată constant aspecte care au fost ignorate de instanța de fond deși vizau interesul superior al minorei.
Pentru acest ultim apel au fost invocate în drept disp.art.282-298 cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.193 din 1 iulie 2008 Tribunalul Vrancea, a admis apelul declarat de pârâta - reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.1202 din 2 noiembrie 2007 Judecătoriei Panciu jud.
A schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus încredințarea minorei, spre creștere și educare pârâtei - reclamante.
A fost obligat reclamantul - pârât la 230 lei pensie de întreținere pentru minoră cu începere de la 1 iunie 2007 și până la majoratul acesteia.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul - pârât, împotriva sentinței civile nr.1202 din 2 noiembrie 2007 Judecătoriei Panciu jud.
S-a reținut în motivarea deciziei că apelantul se face vinovat de manifestări violente față de soție și are o relație extraconjugală, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și.
Cu privire la încredințarea minorei, s-a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.572 din 29 mai 2007 Judecătoriei Panciu jud. V, s-a admis cererea de ordonanță președențială formulată de apelantă, dispunându-se încredințarea provizorie spre creștere și educare către aceasta a minorei, născută la 21 februarie 2004.
Nu s-a făcut dovada neacomodării copilului la mamă unde se află în prezent.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- greșit au fost interpretate probele administrative în sensul reținerii culpei comune în desfacerea căsătoriei.
- interesul copilului este de a fi încredințat tatălui spre creștere și educare având în vedere situația materială mai bună, faptul că minora a fost crescută de bunica paternă de care este legată sufletește așa cum se menționează și în referatul întocmit de un cabinet de specialitate în psihologia copilului.
Recursul declarat de reclamant, este nefondat.
Reclamantul își motivează recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
In fapt se susține că greșit s-a reținut culpa comună pe baza declarațiilor a doi martori.
- tatăl și fratele intimatei - care au avut o poziție evident subiectivă contrazisă de celelalte probatorii.
In fapt, recurentul nu a formulat împotriva acestor doi martori plângere pentru mărturie mincinoasă astfel că declarațiile lor trebuie apreciate în contextul tuturor probatoriilor administrate în cauză.
In context se constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că desfacerea căsătoriei a avut loc din culpa comună a soților analizând toate probele administrate în cauză; declarațiile martorilor, referatele de anchetă socială, considerentele acțiunii de divorț formulate de pârâta - reclamantă (cauza conexată cu prezenta).
In legătură cu încredințarea minorei, recurentul nu a făcut dovezi în legătură cu lipsa de preocupare a mamei față de creșterea și educarea acesteia, după pronunțarea sentinței civile nr.572 din 29 mai 2007 Judecătoriei Panciu jud. V ( prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială).
Este de necontestat că minora a fost atașată de tată și de bunica paternă, după ce mama a părăsit domiciliul conjugal și nu i s-a mai permis să ia legătura cu copilul motiv pentru care a și formulat cererea de ordonanță președințială, pentru încredințare provizorie a fetiței.
Interesul minorei de a fi mai aproape de mamă este de asemenea de necontestat având în vedere sexul copilului, vârsta fragedă și necesitatea unei îngrijiri deosebite pe care tatăl nu i-o poate asigura în prezent.
Aceste criterii primează în raport cu posibilitățile materiale deosebite invocate de recurent, și de concluziile cabinetului de specialitate ale psihologului unde copilul a fost însoțit doar de tată și de bunica paternă.
Evident că tatăl are posibilitatea formulării unei acțiuni ulterioare pentru reîncredințare minor dacă va face dovada că mama nu se ocupă de creșterea și educarea minorei.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 1 cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.193 din 1 iulie 2008 Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în oraș P cartier Satul - jud. V, împotriva deciziei civile nr.193 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /2.02.2009
Tehn.
2 ex./3.02.2009
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
