Divort. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 116 din 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta și autoritățile tutelareCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, JUD. B și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, JUD. B,în acțiune civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av., pentru intimata-pârâtă lipsă a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/01.12.2009 depusă la dosar, lipsă fiind autoritățile tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este al treilea termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; timbrat; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul intimatei-pârâtedepune la dosar o caracterizare pentru minorul emanând de la prof. și adeverința nr. 1142/08.12.2009 emisă de Școala cu clasele I-VIII și susține că le-a prezentat și apărătorului recurentului. Nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorul recurentului-reclamantconfirmă faptul că are cunoștință de cele două înscrisuri depuse de apărătorul intimatei-pârâte; nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Apărătorul recurentului-reclamantprin motivele de recurs aflate la dosar și susținute oral în instanță critică decizia civilă nr. 116 din 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței nr. 482/07.10.2008 Judecătoriei Însurăței, ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor art. 304/8 Cod procedură civilă.
În esență, apreciază că a demonstrat prin probele administrate în cauză faptul că intimata lipsea frecvent de acasă, nu se ocupa de gospodărie, de copilul minor pe care-l neglija chiar, întreținea relații extraconjugale; în prezent intimata este plecată la muncă în străinătate, în țară nemaiavând un loc de muncă și nici venituri din care să crească și să îngrijească minorul, așa cum greșit s-a reținut în referatul de anchetă socială efectuat la fond.
Instanța de fond nu a ținut seama nici de voința minorului exprimată cu ocazia audierii în cameră de consiliu, când acesta a menționat că dorește să rămână în îngrijirea tatălui; de asemenea a ignorat faptul că minorul e află în întreținerea tatălui încă de la despărțirea în fapt a soților, respectiv de circa 2 ani.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior, și în rejudecare să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei-intimate, revenirea acesteia la numele avut anterior, încredințarea minorului spre creștere și educare recurentului, cu obligarea pârâtei la plata unei contribuții lunare de întreținere. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâtesusține oral concluziile scrise depuse la dosar și, apreciind că recursul declarat este o copie fidelă a motivelor de apel, criticile aduse hotărârilor pronunțate au fost avute în vedere de instanța de apel care, în urma administrării de noi probe le-a respins ca nefondate, deoarece nici în acea fază de control judiciar reclamantul nu a putut face dovada temeiniciei acestora.
Apreciază că a fost dovedită culpa ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie, certificatul medico-legal depus la dosar, chiar dacă datează după despărțirea în fapt a soților, atestă comportamentul violent al reclamantului din cauza căruia pârâta se refugia frecvent la mama sa. Nici critica referitoare la încredințarea minorului nu este fondată, faptul că minorul de doi ani se află la tată nu este consecința voinței minorului ci, tot datorită violenței reclamantului care l-a luat cu forța de lângă mamă, pe timp de noapte, după ce pârâta fusese lovită și alungată din domiciliu. În ce privește voința minorului exprimată cu ocazia audierii, tribunalul în mod corect a reținut că acesta a fost influențat și de frică a declarat că dorește să stea cu tatăl.
Toate probele au demonstrat faptul că pârâta oferă garanții materiale și morale pentru creșterea minorului, are condiții bune de trai, locuiește într-un imobil cu 9 camere.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru a se dispune desfacerea căsătoriei încheiată la Primăria comunei la data de 3 aprilie 2001 din vina acesteia, să-i fie încredințat spre creștere si educare minorul, născut la data de 10 septembrie 2000, pârâta să fie obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ˝˝.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 3 aprilie 2001 si din relațiile acestora a rezultat minorul, insa problemele conjugale au început să apară datorită plecărilor repetate de la domiciliu ale pârâtei, ultima dată fiind in ziua de 3 iunie 2008, când aceasta nu s-a mai întors.
În termen legal, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat, la rândul sau, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului, să-i fie încredințat spre creștere si educare minorul, și reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta menționează că neînțelegerile dintre ea si soț s-au datorat acestuia din urma, din cauza consumului de alcool, a violentei fizice si verbale, fiind de multe ori nevoită să apeleze la organele de ordine pentru a-l calma pe reclamant. de la domiciliu pe care le invocă acesta sunt nereale, pârâta anunțând poliția despre "dispariția" ei de la domiciliu, tocmai pentru a-si procura dovezi in procesul de divorț.
Deliberând asupra acțiunii și cererii reconvenționale deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria Însurăței, prin nr. 482/7.10.2008, le-a admis în parte, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul, a obligat reclamantul la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere de 140 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul acestuia și a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
S-a reținut declarația martorei, martor indirect, care a aflat de la reclamant si de la bunica pârâtei că aceasta părăsea domiciliul conjugal, motiv pentru care s-a făcut și sesizare la Poliție, că aceasta nu era gospodină, că minorul era lăsat în grija străbunicii sale și că in prezent are o legătura extraconjugală cu un alt, care a confirmat această susținere. În schimb, reclamantul nu consuma băuturi alcoolice decât în mod normal, și se comporta exemplar cu pârâta. În prezent acesta este cel care se îngrijește de minor, împreună cu părinții săi.
Declarația celeilalte martore, propusă de reclamant, a fost considerată irelevantă, având în vedere că nu cunoaște motivele pentru care vor să divorțeze părțile sau pentru care pârâta părăsea domiciliul conjugal. Nu a văzut sau auzit dacă reclamantul o bătea pe pârâtă. Nici martorul, nu a putut relata despre relația dintre cei doi soți, afirmând doar că pârâta i s-a plâns că se certa cu reclamantul din când în când.
În schimb, martora propusă de pârâtă, care este si bunica acesteia, a arătat că părțile au locuit la ea si cunoaște ca reclamantul o bătea pe nepoata sa, consuma băuturi alcoolice si de aceea, aceasta pleca la părinții săi, în același sat. Reclamantul a luat copilul, l-a dus la părinții săi, fără voia pârâtei, și nu a mai permis ulterior acesteia să ia legătura cu el.
S-a reținut că declarația martorei se coroborează cu concluziile certificatul medico legal nr. 660/15.07.2008 eliberat la solicitarea pârâtei.
Criteriul după care instanța de fond s-a călăuzit pentru a decide cu privire la încredințarea minorului, a fost interesul acestuia. In determinarea interesului, s-a ținut cont de posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală a copilului, de faptul că a crescut mai mult alături de mama si bunica maternă, și că schimbarea domiciliului l-ar afecta in sens negativ. Martora, a declarat că în timpul conviețuirii părților de minor s-au ocupat părinții, precum si bunica maternă. Deși minorul a menționat că dorește să rămână în continuare cu tatăl său, instanța de fond a apreciat că acesta a fost influențat in acest sens, având in vedere atitudinea reclamantului față de pârâtă, și faptul că l-a luat de la domiciliul mamei sale fără acordul acesteia. Nu au fost reținute susținerile reclamantului potrivit cărora pârâta ar fi părăsit domiciliul conjugal, ținându-se cont de adeverința din data de 7.08.2008 a IPJ
În temeiul art. 81 și art. 94 Codul familiei reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere, de la data pronunțării prezentei hotărâri (deoarece până la această dată copilul a fost în îngrijirea tatălui) și până la majoratul minorului, pensie care a fost calculată în funcție de veniturile nete pe ultimele 6 luni ale reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul arătând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut declarația martorei, aceasta participând efectiv la evenimentele relatate în momentul audierii. Aceasta a observat desele absențe ale intimatei de la domiciliu, lipsa intimatei de la serbarea școlară a minorului, și-a oferit ajutorul pentru creșterea și educarea minorului de către apelant și părinții acestuia. Și declarația martorei a fost înlăturată superficial cu motivarea că aceasta nu a văzut sau auzit că apelantul o lovea pe intimată, ceea ce nu înseamnă că aceste violențe au avut loc. Chiar dacă din certificatul medical reiese că aceasta a fost lovită, actul a fost eliberat după desfacerea căsătoriei, iar intimata a fost lovită la domiciliul surorii apelantului, partea nefiind prezentă. În ceea ce privește încredințarea minorului nu s-a avut în vedere că intimata lipsea din domiciliu, iar minorul era îngrijit de apelant și străbunica maternă. Adresa eliberată de organele de poliție privește împrejurări care au avut loc după despărțirea în fapt a părților. Nu s-a ținut cont de dorința minorului de a locui cu tatăl și bunicii paterni.
Prin decizia civilă nr. 116 din 14 iulie 2009, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, reținând următoarele:
În ceea ce privește culpa în destrămarea relațiilor de familie, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că este comună. Nu s-au luat în considerare susținerile apelantului potrivit cărora nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor audiați la propunerea sa, atât timp cât căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor soți. Instanța de fond a motivat ce relatări făcute de martori nu sunt reținute și motivul pentru care sunt înlăturate (necoroborare cu probele administrate în cauză).
Reținerea de către instanța de fond a concluziilor certificatului medical și a conținutului adresei eliberate de către organele de poliție s-a făcut în împrejurarea în care se coroborau cu declarațiile martorilor audiați la propunerea intimatei, astfel că nu are relevanță că au fost eliberate la o lună sau două după despărțirea în fapt a părților. Mai mult, actele au relevanță sub aspectul comportamentului părților.
În ceea ce privește măsura încredințării minorului mamei spre creștere și educare, a fost menținută, deoarece din declarațiile martorilor propuși de intimată a rezultat că aceasta a manifestat în timpul căsătoriei preocupare pentru nevoile minorului, pentru creșterea și educarea corespunzătoare a acestuia. Martora, audiată la propunerea apelantului, a declarat că mama nu se ocupa de minor, de acesta îngrijindu-se bunica maternă. Însă bunica, audiată fiind, nu a confirmat această susținere. Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl este o persoană violentă, care consuma băuturi alcoolice (chiar martorul, audiat la propunerea apelantului, declară că s-a întâlnit cu acesta în timp ce era împreună cu minorul într-un bar).
Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei a rezultat că mama locuiește împreună cu bunica într-o locuință corespunzător utilată și își desfășoară activitatea la SC Textil
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru greșita interpretare a probelor administrate în cauză și aprecierea astfel greșită a culpei comune a soților la destrămarea relațiilor de familie, precum și la greșita soluționare a capătului de cerere privind încredințarea minorului spre creștere și educare mamei.
Solicită reclamantul ca, în urma admiterii recursului, decizia să fie modificată, apelul să fie admis, cu consecința desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, iar minorul în cauză să-i fie lui încredințat spre creștere și educare.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Întrucât modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, Curtea nu va cenzura hotărârea atacată prin prisma interpretării greșite a probelor administrate în cauză, aceste critici vizând netemeinicia hotărârii ce nu pot face obiectul recursului, conform art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea deciziei doar prin prisma greșitei aplicări a legii, respectiv a dispozițiilor prevăzute de art. 42 Codul familiei, Curtea reține că instanța a analizat corect toate criteriile ce trebuiau avute în vedere întotdeauna pentru aprecierea corectă a interesului superior ce este hotărâtor la încredințarea minorilor în situația desfacerii căsătoriei, ajungând la concluzia corectă că încredințarea minorului spre creștere și educare mamei este în concordanță cu acest interes superior.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul, critica aplicării greșite a legii prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind total nejustificată.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă,
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 116 din 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pe recurentul-reclamant către intimata-pârâtă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /26.02.2010
decizie VM/26.02.2010
6 ex./26.02.2010
Fond: Judecătoria Însurăței - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Com. 4 ex./luni, 01.03.2010
-
-
- Cons. local al com., jud.
- Cons. local al com., jud.
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 483/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
