Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 483
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a răspuns avocat pentru intimata - pârâtă, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare a răspuns doar apărătorul intimatei- pârâte, celelalte părți fiind lipsă, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă care se legitimează cu CI seria -, nr. - eliberată la data de 20.02.2006 de Poliția B, CNP - asistată de avocat pentru recurenții - reclamanți, avocat pentru intimata - pârâtă, celelalte părți fiind lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și dovadă achitare taxă de timbru în sumă de 3 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei pentru recurenții - reclamanți.
La solicitarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții - reclamanți având cuvântul solicită admiterea recursului modificarea hotărârii instanței de apel în sensul de a se respinge apelul iar minorul să rămână la mama adoptivă. Arată că mama minorei de la plecarea sa în Italia și până la decesul tatălui minorei deși a revenit în țară de multe ori, nu a vizitat minora și nu a contribuit în nici un fel la creșterea și educarea acesteia. Prin ancheta socială efectuată la domiciliul mamei adoptive (în calitate de mătușă) reiese că aceasta a avut grijă de minoră care este înscrisă la școală și niciodată nu a făcut diferențe între minoră cu copilul ei. Mai arată că prin acțiunea de divorț minora a fost încredințată tatălui iar după decesul acestuia a fost instituită curatelă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata - pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că divorțul a fost soluționat în lipsa intimatei care a fost citată prin publicitate întrucât nu a fost informată despre această acțiune decât în momentul în care la înmormântarea soțului a aflat despre acest lucru. După decesul tatălui minorei în anul 2004 intimata își cere dreptul de ai fi încredințată minora prin acțiune unde au fost administrate probe care au evidențiat foarte clar că intimata dorește să-i fie încredințată minora. Mai arată că în toată această perioadă de timp intimata a trimis diverse sume de bani, cadouri, deci nu se poate spune că nu a avut grijă de minoră. Recurenții au trăit din banii trimiși de către intimată și una este că crești minorul într-un sat și alta într-un oraș unde gradul de cultură este altul. Recurenții au o fiică ă care a plecat de acasă la vârsta de 16 ani, iar după J de an s-a căsătorit în această situație se pune întrebarea, de ce?
Precizează că tatăl minorei a fost ucis în Italia fiind un dosar pe rol în acest sens și de pe urma acestuia s-ar încasa o anumită despăgubire pentru minoră acesta fiind un motiv ca minora să rămână în continuare la recurenți. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții - reclamanți în replică arată că recurenții - reclamanți nu au posibilități materiale pentru a merge în Italia să se judece în dosarul ce formează cauza privind decesul tatălui minorei, iar intimata poate solicită instanței dreptul la orele de vizită.
Avocat pentru intimata - pârâtă în replică arată că intimatei i s-a pus condiții de către recurenți în momentul în care ia legătura cu minora telefonic să spună că este o "tanti din Italia" și nu mama ei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr.53 din 11.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Bacăua admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.75/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în contradictoriu cu intimații și, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea conexă și respinsă cererea principală și s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei (născuta la 15.09.2000) reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 75/2007, Judecătoria Podu Turculuia admis acțiunea privind încredințarea minorei formulată de reclamații și în contradictoriu cu pârâta și a respins acțiunea conexă formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41/4-02-2004 Judecătoriei Podu Turculuia fost admisă acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei (), a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți din vina exclusivă a acesteia, minora fiind încredințată spre creștere și educare tatălui. În fapt minora se află în grija familiei, sora și respectiv cumnatul lui, încă din ianuarie 2002 de când părinții săi au plecat în Italia, astfel cum reiese din declarațiile martorilor și, dată de la care minora nu a mai avut contacte efective cu mama sa. căruia îi fusese încredințată minora prin hotărâre de divorț a decedat la data de 10.04.2004, ceea ce nu înseamnă că celălalt părinte redobândit de drept, exercițiul drepturilor părintești pentru aceasta fiind necesară o hotărâre judecătorească prin care se dispune în privința încredințării copilului, interesul superior al acestuia imprimând un control preventiv al instanței pentru a aprecia dacă nu cumva există motive temeinice care să determine încredințarea copilului unei alte persoane decât părintele căruia nu i-a fost încredințat prin hotărârea de divorț.
Fără îndoială că principalul element al vieții de familie este dreptul de a trăi împreună, astfel încât relațiile de familie să se poată dezvolta în mod normal, iar împiedicarea reunirii mamei cu copilul său reprezintă o ingerință în acest drept ocrotit de art.8 din Convenție.
Trebuie analizat însă, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dacă această ingerință este prevăzută de lege, îndeplinește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică.
Prima condiție este îndeplinită, câtă vreme art. 103 alin.2 Codul Familiei prevede că acțiunea prin care părinții cer înapoierea minorului de la persoana care-1 ține fără drept poate fi respinsă dacă este în interesul superior al copilului, iar potrivit art.33 din Legea nr.272/2004 copilul poate fi separat de părinții săi, împotriva voinței acestora, dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Totodată, ingerința îndeplinește un scop legitim câtă vreme urmărește apărarea - drepturilor copilului, toate măsurile fiind subordonate interesului superior al acestuia.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, ingerința trebuie să corespundă unei nevoi sociale imperioase și să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.
Din această perspectivă, instanța atribuie o importanță deosebit interesului superior al copilului care, în funcție de natura si gravitatea sa poate să predomine asupra celui al părintelui. Astfel, instanța a reținut că minora avea mai puțin de doi ani când a rămas în grija mătușii și că de la acea dată, timp de 5 ani nu a mai văzut-o pe mama sa pe care nu o cunoaște și cu care nu a avut posibilitatea să stabilească o relație afectivă solidă. Totodată trebuie avut în vedere că mama locuiește și muncește în Italia ceea ce ar însemna integrarea minorei într-un mediu cu totul nou, presupunând nu numai ruperea de climatul familial obișnuit, ci și asimilare unei limbi și a unei tradiții culturale diferite care ar coincide cu adaptarea minorei la practic o altă viață de familie, mama trăind în concubinaj cu un alt care nu este tatăl fetiței, și locuind în apartament cu o altă familie d e conaționali. Instanța nu a negat posibilitatea asigurării de către reclamanta - pârâtă a unor condiții de trai superioare celor din comuna, însă pe de o parte acestea nu pot fi determinante în luarea unei măsuri cu privire la minoră, iar pe de altă parte evoluția ulterioară a minorei depinde de un complex de factori în care starea materială nu poate ocupa locul primordial.
De altfel, din ancheta socială efectuată la familia, reiese că aceștia au condiții bune de locuit și că manifestă interes pentru ca minora - să ducă un trai decent și să nu simtă lipsa părinților.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul încălcării principiului primordialității responsabilității părinților, al exercitării ocrotirii părintești și al neevaluării complexe a situației copilului.
În drept apelanta a invocat dispozițiile art.282-298 CPC.
Intimații și au formulat întâmpinare solicitând instanței respingere apelului având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea interesului superior al copilului.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost dispusă efectuarea anchetei sociale la domiciliul intimaților-reclamanți și a fost audiată minora în cameră de consiliu.
Instanța de apelul a constatat că apelul este fondat a fost admis pentru considerentele ce succed:
Obiectul acțiunilor introductive îl formează măsura încredințării spre creștere și educare a minorei (născută la 15.05.2000), rezultată din căsătoria dintre și apelanta (actuală ).
La data introducerii acțiunilor minora se afla în grija mătușii și a unchiului patern, reclamanții și din ianuarie 2001, când părinții minorei au plecat împreună în Italia.
Datorită neînțelegerilor apărute, soții au divorțat în anul 2004, minora rămânând în continuare în grija reclamanților ca urmare a măsurii luate de instanță privind încredințarea spre creștere și educare a copilului către tată. Ulterior tatăl copilului, a decedat.
Prin Dispoziția Primarului comunei nr.364/2004 s-a dispus instituirea curatelei pentru minora în persoana mătușii paterne.
Din probatoriul administrat rezultă că relațiile dintre cele două părți în litigiu sunt tensionate, în special după decesul tatălui minorei, moment după care s-au întrerupt și relațiile dintre acestea, situație ce poate explica și lipsa contactului dintre mamă și copilul său.
Conform unei practici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană a Drepturilor Omului (cauza Monory împotriva României și Ungariei).
Față de situația concretă existentă în cauză, instanța de apel a apreciat că această ingerință (încredințarea spre creștere și educare a minorei către paternă și nu mamei) nu corespunde unei nevoi imperioase și nu este proporțională cu scopul legitim urmărit (interesul superior al minorului).
Unul dintre drepturile fundamentale ale copilului instituit prin Legea 272/2004 îl reprezintă dreptul copilului să crească alături de părinții săi (art.30).
Măsura separării copilului de părinții săi sau de unul dintre aceștia, împotriva voinței acestora, poate fi luată numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului (art. 33).
Deși minora a locuit o perioadă lungă de timp la și unchiul patern unde s-a bucurat de un climat de stabilitate afectivă și materială, numai pe acest considerent nu se poate refuza dreptul copilului de a crește alături de părintele și nici pe cel al mamei de a se ocupa de creșterea și educarea propriului copil, prelungirea situației de fapt existente fiind de natură a adânci lipsa de comunicare și a relațiilor efective dintre părinte și copil, cu consecințe iremediabile asupra acestora.
Mamei, care a demonstrat că are toate resursele necesare pentru a exercita în mod adecvat rolul de părinte, condițiile sale sociale și economice neevidențiind situații critice (conform concluziilor anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei) nu-i poate fi refuzat dreptul de a se bucura de copilul său, cum nici copilului dreptul de a crește alături de părintele său. Din cauza vârstei, a imaturității copilului, a influenței pe care este de presupus că au exercitat-o reclamanții asupra sa, nu poate fi luată în considere opțiunea acestuia cu privire la încredințare.
Pentru considerentele expuse și în baza dispozițiilor legale enunțate, instanța a admis apelul, a modificat în tot sentința apelată și admițând acțiunea conexă a încredințat spre creștere și educare pe minora apelantei., acțiunea reclamanților și a fost respinsă.
Totodată, instanța a luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată de către apelantă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intimații și și în motivare susțin că măsura de încredințare a minorei mamei de către instanța de apel, nu este în interesul copilului, deoarece mama l-a abandonat, dovedind lipsă de responsabilitate și afecțiune față de minoră.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate în raport de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, intimata, după moartea soțului său, a solicitat instanței să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile părintești cu privire la fiica sa, întrucât scindarea ocrotirii părintești nu mai era în interesul copilului.
În mod corect, tribunalul în raport de dispozițiile art.30 și 33 din Legea nr.272/2004 dar și a art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a reținut că separarea copilului de mama sa, în condițiile aceste spețe, constituie o ingerință în dreptul părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt.
Faptul că minora temporar a fost lipsită de ocrotirea părinților săi nu justifică măsura separării copilului de mamă.
Este adevărat că până la decesul tatălui copilul a fost separat de mamă, însă după anul 2004 această situație de fapt s-a prelungit din vina recurenților care au adâncit, nelegitim lipsa de comunicare și au amânat neluarea relațiilor de companie dintre mamă și fiica minoră.
Repararea cât mai rapidă a acestei situații este în interesul superior al minorului, astfel că în mod just instanța de apel a dispus această măsură.
Așa fiind, recursul se găsește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Niculina Tit
- - - -
-
pt.Grefier
aflată în, semnează
GREFIER SECȚIE
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec./27.06.2008
tehnored./2.07.2008/2 ex.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Niculina Tit
| ← Plasament. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Timisoara | Divort. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Galati → |
|---|
