Divort. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(81/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 546
Ședința publică de la 25.03.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1418 A din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și cu autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 1
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 79849/25.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata pârâtă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/11.02.2009, eliberată de Baroul București (fila 20 dosar), lipsind autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 19 martie 2009, a unui număr de 3 înscrisuri, în dublu exemplar și în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv: procesul verbal întocmit la data de 23.12.2008, notificarea pe care intimata a adresat-o recurentului, pentru a se prezenta la biroul executorului judecătoresc, în vederea înmânării actului de spațiu necesar pentru schimbarea actului de identitate, dovada primirii notificării de fostul soț.
La prima strigare a cauzei se prezintă recurentul, personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 4201/10.02.2009, eliberată de Baroul București (fila 21 dosar), intimata pârâtă personal și asistată de avocatul.
Curtea comunică avocatului recurentului cel de al doilea exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de intimată.
Avocatul recurentului reclamant, în susținerea motivelor de recurs, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia solicită efectuarea unei adrese către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 B, pentru a înainta instanței toate documentele care au stat la baza întocmirii referatului de anchetă socială.
Avocatul intimatei, având cuvântul, arată că se opune la încuviințarea cererii de probatorii formulată de partea adversă.
Invocă excepția lipsei calității de reprezentant a domnului avocat, motivat de faptul că acesta nu mai are dreptul de a exercita profesia de avocat, fiind exclus din Baroul București începând cu data de 29.11.2007, prin Decizia nr. 2874/09.12.2008, dovadă pe care o face cu adresa înregistrată sub nr. 3120 din data de 19 martie 2009, pe care o depune la dosar, un exemplar fiind comunicat și părții adverse.
Avocatul recurentului solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât și în prezent exercită profesia de avocat în cadrul Baroului În susținerea acestor concluzii, prezintă instanței Cardul nr. 00292 X6 din 2009, depune la dosar chitanța datată 17.02.209, din care rezultă că a depus suma de 180 lei, reprezentând taxă pentru anul 2009. Mai arată că nu are cunoștință de emiterea Deciziei nr. 2874/2008, care, de altfel, nu i-a fost niciodată comunicată.
Curtea constată că chitanța de plată a încasării cotei în valoare de 180 lei, ce emană de la Baroul București, nu are relevanță la momentul de față, având în vedere că din adresa nr. 3120/2009 nu rezultă motivul excluderii domnului avocat din Baroul București.
Pentru soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant a domnului avocat, apreciază necesar efectuarea unei adrese către Baroul București, pentru a comunica dacă acesta este sau nu avocat în funcție în acest moment, sau dacă a fost radiat din Baroului B ca urmare a excluderii din profesie potrivit Deciziei nr. 2874/2008 și dacă poate reprezenta părțile în procesele civile.
Avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului, solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a se prezenta în instanță asociatul său, în vederea reprezentării în instanță a intereselor recurentului, față de împrejurarea că partea dorește să se judece la acest termen.
Avocatul intimatei arată că se opune la admiterea acestei cereri, întrucât dorește să dovedească că domnul avocat nu mai poate reprezenta părțile în instanță.
Curtea având în vedere obiectul pricinii de față, dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 79849/25.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata pârâtă personal și asistată de avocatul, lipsind autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1
Avocatul recurentului reclamant arată că nu mai insistă în efectuarea adrese către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 B, pentru a înainta instanței toate documentele care au stat la baza întocmirii referatului de anchetă socială. Singura probă de care înțelege să se folosească este decizia civilă nr. 701 R din 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, pe care o depune în copie certificată pentru conformitate cu originalul, o copie fiind înmânată și părții adverse.
Curtea, având în vedere că recurentul reclamant, la acest termen este asistat de apărător ales, cu delegație la dosar, în persoana domnului avocat, revine asupra măsurii privind efectuarea unei adrese către Baroul București, în sensul celor mai sus menționate.
În temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru recurentul reclamant proba cu înscrisuri, astfel cum a fost administrată la acest termen.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate în sensul menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de apel a procedat la modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul desfacerii căsătoriei din culpa comună a soților și a încredințării minorului spre creștere ți educare mamei, având în vedere că intimata pârâtă nu a formulat cerere reconvențională. Din probele administrate în cauză, nu a rezultat vreo culpă a recurentului în destrămarea căsătoriei, iar în ceea ce privește încredințarea minorului, din ancheta socială efectuată, cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză, duc la concluzia că mama nu prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea acestuia. Astfel, reprezentantul autorității tutelare a constatat că intimata pârâtă se află în permanență sub influența băuturilor alcoolice, nu dispune de venituri materiale, nu plătește nici un fel de chirie pentru spațiul pe care îl ocupă. În referatul de anchetă socială se menționează că mama își agresează copilul, camera unde locuiește este murdară, iar pentru a-și procura băuturile alcoolice, intimata vinde diverse bunuri mobile din locuință. Prin urmare, consideră că instanța de apel la pronunțarea hotărârii, trebuia să aibă în vedere în primul rând interesul superior al minorului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele aspecte:
Susținerile recurentului privind pretenția ca intimata pârâtă să depună cerere reconvențională, care de altfel nici nu este obligatorie, nu pot fi reținute, câtă vreme reclamantul nu i-a adus la cunoștință existența procesului, iar la termenul când s-a prezentat pârâta în instanță și a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui avocat, cererea i-a fost respinsă, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, instanța procedând la administrarea probelor în lipsa pârâtei.
Nu se poate susține că instanța de apel nu a avut în vedere interesul superior al minorului la momentul pronunțării hotărârii recurate, având în vedere că minorul a fost audiat, iar acesta și-a exprima poziția de a rămâne cu mama sa. Faptul că recurentul s-a comportat împotriva interesului major al copilului este dovedit și cu atitudinea sa de a-i cere pârâtei să renunțe la numele avut în timpul căsătoriei, deși știa că va produce daune minorului prin nume diferite de familie.
Acuzațiile privind consumul băuturilor alcoolice de către intimata pârâtă au fost susținute doar de mărturiile celor doi martori propuși de către recurent. Conținutul referatului de anchetă socială este susținut de recurentul reclamant tocmai pentru faptul că prezintă elemente neadevărate, consemnate din cauza influenței pe care a exercitat-o asupra reprezentantului autorității tutelare, iar referitor la acuzațiile privind furtul din casă, falsificarea unor înscrisuri, nu sunt dovedite de partea adversă. În ceea ce privește aspectul locuinței, recurentul a uitat s precizeze că foștii soți locuiesc împreună cu cei 5 copii ai lor și cu mama recurentului.
Nu sunt reale nici afirmațiile cu privire la faptul că intimata pârâtă nu realizează venituri, întrucât aceasta prestează munca de menajeră într-o familie.
La interpelarea instanței, intimata pârâtă, personal, declară că este menajeră de aproximativ 5 ani de zile și realizează un venit lunar în sumă de 400 lei.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5052/16.04.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea formulată de pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară - PRIMARIA SECTORULUI 1 B, a declarat desfăcută căsătoria înregistrată sub nr.718/10.05.1986 în Registrul de stare civilă din cadrul Primăriei Sectorului 1 B din culpa exclusivă a pârâtei, a încuviințat revenirea pârâtei la numele, a încredințat reclamantului pe minorul -, născut la 13.08.1998 spre creștere și educare, a obligat pârâta la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunară de 125 lei, începând cu data introducerii acțiunii - 28.02.2008 și până la majorat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 10.05.1986 a fost încheiată între părți căsătoria înregistrată sub nr.718 în Registrul de stare civilă din cadrul Primăriei Sectorului 1
Din căsătoria acestora au rezultat trei copii, din care este minor, fiind născut la data de 13.08.1998.
În prezent între părți există neînțelegeri, urmare a atitudinii pârâtei care pe fondul consumului exagerat și frecvent de băuturi alcoolice își neglijează familia și soțul, între părți existând o stare de tensiune permanentă, lipsind orice sentiment de afecțiune și de sprijin moral și material reciproc dintre soți, motiv pentru care în temeiul art.2, 37 și 38 alin.1 Codul Familiei a fost admisă acțiunea în sensul declarării desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.
În temeiul art.40 alin.3 Codul Familiei, instanța a încuviințat revenirea pârâtei la numele de.
În temeiul art.42 alin.1 Codul familiei, instanța a dispus încredințarea minorului -, născut la data de 13.08.1998 spre creștere și educare către reclamant, având în vedere exclusiv interesul superior al minorului, apreciat prin prisma legăturilor de afecțiune dintre minor și tatăl său, concluziile referatului de anchetă socială din care rezultă că reclamantul prezintă în raport cu pârâta garanții morale și materiale pentru viitoarea dezvoltare și creștere a minorului, pârâta consumând în mod frecvent și exagerat băuturi alcoolice împrejurare care conduce la imposibilitatea acesteia de a se ocupa în mod direct de creșterea și educarea minorului în cauză.
În temeiul art.42, 86 și 94 Codul Familiei, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea minorului a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 125 lei, începând cu data introducerii acțiunii-28.02.2008 și până la majorat, avându-se în vedere nivelul venitului minim pe economia naționaIă.
Prin decizia civilă nr.1418/12.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă
, împotriva sentinței civile nr.5052/16.04.2008 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 1 B, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că desface căsătoria din culpa comună a soților, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul -, a obligat reclamantul la 150 lei lunar pensie de întreținere începând cu data de 12.11.2008 până la majorat. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, coroborând proba cu înscrisuri cu proba testimonială, administrate în cauză, că cei doi soți obișnuiau deopotrivă să consume băuturi alcoolice și își adresau reciproc cuvinte și expresii jignitoare, însă nici apelanta nici soțul său nu au făcut demersuri în vederea reluării vieții de familie și coabitării într-un mediu armonios.
În temeiul art.40 alin.3 Codul familiei, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a încuviințat revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatorii, acela de "", având în vedere că reclamantul nu este de acord cu păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, iar apelanta nu a demonstrat că revenirea la numele anterior i-ar aduce prejudicii.
În vederea luării hotărârii de încredințare a minorului, instanța trebuie să aibă în vedere mai multe criterii, printre care vârsta copilului, atașamentul mai mare față de unul dintre părinți, condițiile materiale și garanțiile morale oferite de unul sau altul dintre părinți, toate având în vedere interesul minorului.
În speța dedusă judecații din coroborarea probelor administrate la fondul cauzei cât și în apel, tribunalul a constatat ca mama este cea care se ocupa de creșterea copilului și de educația acestuia.
Totodată, minorul audiat a declarat că dorește să-i fie încredințat mamei sale spre creștere și educare.
În consecință, tribunalul a considerat că este în interesul superior al copilului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, acesta fiind un copil mai sensibil, marcat de problemele conjugale ale părinților săi și se simte mai în siguranța și mai apropiat de mamă.
În temeiul art.42, 86 și 94 Codul Familiei, instanța a obligat reclamantul la 150 lei lunar pensie de întreținere începând cu data de 12.11.2008 până la majorat în funcție de pensia primită de către intimatul-reclamant, astfel cum atesta cuponul depus la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul - intimat, criticând-o ca nelegală, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- pârâta - apelantă nu a depus în fața instanței de fond cerere reconvențională prin care să solicite, la rândul ei, desfacerea căsătoriei, astfel încât instanța de apel nu putea să admită apelul acesteia și să desfacă, din culpă comună, căsătoria soților. S-au încălcat dispozițiile art.609 și 610 Cod procedură civilă;
- instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză și a stabilit culpă comună a părților la desfacerea căsătoriei, atâta vreme cât apelanta nu a invocat nicio faptă reprobabilă a soțului său și nici martorii nu au relatat fapte culpabile ale pârâtului;
- minorul rezultat din căsătoria soților nu poate fi încredințat apelantei - pârâte, întrucât aceasta nu prezintă garanții morale și materiale necesare creșterii și educării copilului, așa cum rezultă din referatul de anchetă socială și declarațiile martorilor. Este în interesul minorului să fie încredințat tatălui său, atâta vreme cât mama apelantă, care are doar câteva clase, nu-i poate asigura o dezvoltare intelectuală acestuia, în timp ce tatăl îi ajută la teme și îl duce în vacanță și la plimbare. Minorul are nevoie de o operație pe care mama sa nu o poate finanța neavând resurse materiale.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art.609 și 610 Cod procedură civilă. Pârâta - apelantă nu a formulat cerere reconvențională în fața instanței de fond, dar acest aspect nu o împiedică să formuleze apel pe aspectul culpei părților în desfacerea căsătoriei.
Instanța de fond s-a pronunțat pe cererea de divorț a reclamantului și a desfăcut căsătoria din culpa pârâtei.
Instanța de apel sesizată de pârâtă cu motiv de netemeinicie a sentinței pe acest aspect, a interpretat toate probele dosarului și în baza art.617 Cod procedură civilă a apreciat că soții sunt în egală măsură culpabili de desfacerea căsătoriei.
În concluzie, lipsa cererii reconvenționale în procesul de divorț nu paralizează dreptul pârâtului de a formula apel cu privire la stabilirea culpei în desfacerea căsătoriei stabilită de instanța de fond.
Instanța de recurs nu va analiza cel de al doilea motiv de recurs formulat de recurent întrucât acesta vizează netemeinicia deciziei instanței de apel, pe capătul de acțiune privind divorțul, ori, în faza recursului, nu pot fi invocate și analizate decât motivele de recurs limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile imperative ale art.304 Cod procedură civilă. Netemeinicia unei decizii de apel, respectiv greșita interpretare a probelor, nu se numără printre motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încredințarea minorului spre creștere și educare mamei sale, Curtea va aprecia că și această măsură a fost legal dispusă de către instanța de apel, având în vedere respectarea principiului interesului superior al copilului.
Este evident că ambii părinți doresc încredințarea minorului având legături afective puternice cu acesta.
Din probele administrate rezultă că apelanta - pârâtă a fost și este implicată direct în creșterea minorului, în supravegherea acestuia, și în urmărirea activității școlare a minorului fiind singurul părinte care a fost văzut de educatori și profesori la grădiniță și la școală.
Recurentul nu a administrat nici o probă din care să rezulte că are un venit fix, superior soției sale și nici că ar avea un nivel de educație superior acesteia, care l-ar îndreptăți mai mult decât pe intimată să se ocupe de minor și să-l ajute pe acesta la teme.
Simplele susțineri ale recurentului, în lipsa oricărei probe în acest sens, nu îndreptățesc instanța de recurs să considere că instanța de apel a apreciat eronat cu privire la încredințarea minorului.
În ceea ce privește consumul de alcool, instanța de apel a statuat pe baza probelor administrate și care nu pot fi reinterpretate că ambii soți consumă în exces băuturi alcoolice, astfel încât nici unul dintre ei nu este mai îndreptățit decât celălalt să i se încredințeze minorul.
În mod corect instanța de apel a reținut că este mai bine pentru minori să fie încredințat mamei, atâta vreme cât acesta având 10 ani, a optat în acest sens.
În ceea ce privește necesitatea efectuării unei operații chirurgicale, Curtea constată că în această situație ambii părinți trebuie să facă eforturi financiare pentru realizarea acesteia, nu numai părintele căruia i s-a încredințat minorul.
Se mai reține și faptul că recurentul nu a dovedit în ce constau cheltuielile pentru operație și nici că el ar putea singur să le suporte.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1418 A/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea Tutelară - PRIMARIA SECTORULUI 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./01.06.2009
TB-3 -;
Jud.1 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 950/2009. Curtea... → |
|---|
