Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1188/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1188
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul recurent și intervenienta recurentă împotriva deciziei civile nr. 248 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată, pentru partaj bunuri comune.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25.11.2008, încheierea ce face parte din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8778/19.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, situat în T,-, jud. T;s-a constatat că părțile au dobândit, sub durata căsătoriei, ca bun comun, cu contribuția reclamantei de 62,92% și cu contribuția pârâtului de 37,08 %, contravaloarea următoarelor investiții, în valoarea totală de 119.389,0213 lei, făcute la imobilul înscris în CF nr.92704 T, nr.top.19410/2, bun propriu al pârâtului: extindere la casa veche, și anume două camere, bucătărie și, lucrări de îmbunătățire la casa veche constând în copertină deschisă la intrare, pardoseli lemn cameră, pardoseli gresie în coridor, lambriuri lemn în coridor, sobă de teracotă, anexe constând în antreu, două magazii, cu două patule, platformă betonată, și racord alimentare apă din stradă cu montare chiuvetă în curte și racord gaze naturale plus instalație interioară cu trei focuri; s-a dispus partajarea contravalorii investițiilor menționate mai sus prin atribuirea acestora pârâtului cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 75.119,57 lei reprezentând contravaloarea cotei de contribuție a reclamantei la realizarea investițiilor; a fost respinsa în rest acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2056,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Instanța de fond văzând și art.36 al.1 fam. art.111 pr.civ. art.673 ind.5, art.673 ind.9, art.673 ind.10 pr.civ. art.728 civ. găsit întemeiată doar în parte acțiunea reclamantei admițând-o ca atare, constatând că părțile au dobândit, sub durata căsătoriei, ca bun comun, cu contribuția reclamantei de 62,92% și cu contribuția pârâtului de 37,08 %, contravaloarea următoarelor investiții, în valoarea totală de 119.389,0213 lei, făcute la imobilul înscris în CF nr.92704 T, nr.top.19410/2, bun propriu al pârâtului; extindere la casa veche, și anume două camere, bucătărie și, lucrări de îmbunătățire la casa veche constând în copertină deschisă la intrare, pardoseli lemn cameră, pardoseli gresie în coridor, lambriuri lemn în coridor, sobă de teracotă, anexe constând în antreu, două magazii, cu două patule, platformă betonată, și racord alimentare apă din stradă cu montare chiuvetă în curte și racord gaze naturale plus instalație interioară cu trei focuri, a dispus partajarea contravalorii investițiilor menționate mai sus prin atribuirea acestora pârâtului cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 75.119,57 lei reprezentând contravaloarea cotei de contribuție a reclamantei la realizarea investițiilor.
Împotriva sentinței civile nr. 8778/19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- a formulat apel paratul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în măsura în care pretențiile reclamantei sunt dovedite.
În motivare apelantul a criticat sentința instanței de fond apreciind-o nelegala și netemeinică, având în vedere că instanța nu a ținut cont de faptul ca din probele administrate la dosar rezultă că doar o parte din materialele obținute de reclamantă din casa demolata a fostului soț au fost utilizate la construcția extinderii la construcția unde părțile au avut ultimul domiciliu. Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că mare parte din materialele folosite au fost achiziționate de părți în comun, nu s-a luat în considerare ca pârâtul a fost cel care a efectuat această extindere, astfel încât manopera este contribuția sa, cu atât mai mult cu cât a fost ajutat de prieteni și nici nu s-a ținut cont că pârâtul deține un teren agricol de unde a obținut venituri care au fost folosite la realizarea extinderii imobilului din litigiu.
Apelantul a solicitat în principal compensarea cheltuielilor de judecata iar în subsidiar, acestea sa fie acordate doar proporțional cu admiterea acțiunii.
La data de 12.11.2007, apelantul a formulat prin avocat ales, motive de apel prin care a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe motivat pe dispoz. art.297 alin. 1 teza a II-a, motivat pe faptul că judecata în fond s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citata, iar în subsidiar a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate, făcând aplicațiunea art. 296.pr civ, și verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, si încuviințarea refacerii sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea unor probe noi. Pe fond, a solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în sensul constatării că părțile litigante au dobândit, sub durata căsătoriei, ca bun comun -cu contribuție egale de 50 %, contravaloarea următoarelor investiții: extindere la casa veche cu 2 camere mici si o bucătărie și o de alimente; lucrări de îmbunătățire la casa veche (copertina din metal cu placi de poliester deschisa la intrare, pardoseli din lemn intr-o camera, pardoseli din gresie in antreu, lambriuri lemn in coridor, soba teracota, dușumea, două magazii, cu doua pătule, platforma betonata,racordarea imobilului la rețeaua stradala de alimentare cu apa și cu montarea unei chiuvete în curte, racordarea imobilului la rețeaua de gaze naturale împreună cu instalația interioara de gaz. Totodată, a solicitat obligarea paratei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând timbrajul legal, contravaloarea expertizei în construcții și onorariu de avocat.
În motivarea apelului, apelantul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca netemeinica și nelegală, apreciind că instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt și de drept dedusă judecății.
Mai arată apelantul că procedura de citare cu acesta a fost viciata începând cu termenul de judecata din data de 20.03.2007 și pana la termenul de soluționare pe fond a cauzei de către prima instanță, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Pe tot parcursul judecării cauzei la instanța de fond, apelantul s-a aflat în stare de detenție în Penitenciarul d e Maxima Siguranță T, iar începând cu termenul de judecata din data de 20.03.2007 procesul de partaj s-a judecat în lipsa sa, întrucât termenele fixate de instanță nu au corespuns cu programul Penitenciarului d e aducere a deținuților la instanță, astfel că, apelantul a fost în imposibilitatea de a propune probe în apărarea dreptului sau de proprietate.
În baza art. 297 alin. 1 teza a II-a apelantul a solicitat desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea respectării principiului egalității părților în fata justiției și a principiului contradictorialității.
Mai apreciază apelantul că instanța de fond nu a uzitat de rolul sau activ în lămurirea cauzei, interpretând total greșit atât lipsa sa de la ultimele termene de judecata, cât și atitudinea martorilor audiați, precum si veniturile pe care acestea le-a adus pe parcursul desfășurării căsătoriei cu reclamanta intimata, acesta fiind singurul care a adus venituri în casă. Pe lângă banii pe care apelantul i-a adus in casa, acesta a efectuat toate îmbunătățirile la imobilul proprietatea sa.
Ca urmare a contribuției apelantului la investițiile și îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei, consideră ca i se cuvine cel puțin 50 % din contravaloarea acestor îmbunătățiri, nu cum în mod greșit a stabilit prima instanță,respectiv 37,08%.
În fata instanței de apel a formulat cerere de intervenție accesorie, intervenienta prin care intervenienta a arătat că înțelege să susțină apărarea paratului apelant, cererea de intervenție accesorie fiind întemeiată pe prevederile art. 49-55.pr civ si art. 282-297.pr civ.
Intervenienta, în calitate de sora a paratului a arătat ca a contribuit cu sume de bani si cu materiale la ridicarea imobilului in litigiu, precum si la îmbunătățirile care i-au fost aduse in perioada in care fratele sau si reclamanta intervenienta au fost căsătoriți.
Intervenienta arata ca a contribuit cu sume de bani pentru cumpărarea cărămizilor, bolțarilor, varului, cimentului si diverse sume de bani pentru modificarea si îmbunătățirea imobilului.
Poarta de la intrarea imobilului s-a arătat că a fost o donație din partea ei, făcută în considerația fratelui sau.
La termenul de judecata din 07.03.2008, instanța de apel a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulata de intervenienta.
Prin decizia civilă nr. 248/A din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 8778/19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta în interesul apelantului pârât.
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite, se reține că la stabilirea contribuției majoritare a reclamantei la extinderea construcțiilor la imobilul proprietatea paratului, instanța de fond a avut în vedere ansamblul probelor testimoniale administrate în cauză din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, OG, din aceasta rezultând ca marea majoritate a materialelor de construcții folosite la extinderea casei proprietatea pârâtului au reprezentat bunuri proprii ale reclamantei fiind obținute din demolarea unei case proprietatea reclamantei și fiind folosite la extinderea construcțiilor în litigiu.
Prin urmare este înlăturată prin probatoriul administrat în cauză susținerea apelantului precum că marea majoritate a materialelor folosite la extinderea imobilului în litigiu au fost achiziționate de părți în comun, precum si susținerea că manopera acestei extinderi de construcții este contribuția exclusivă a paratului apelant, acesta fiind ajutat de prieteni.
Astfel, martorii mai sus enumerați au arătat că ambele părți au participat la realizarea efectiva a lucrărilor de investiții la imobilul in litigiu, reclamanta ajutându-l pe parat, ea fiind cea care pregătea mâncarea pentru muncitori.
În ceea ce privește terenul agricol proprietatea paratului apelant invocat a fi producător de venituri de către apelant, martorii audiați în cauza au relatat ca ambele părți au lucrat terenul agricol.
In considerarea celor expuse mai sus, instanța de apel a apreciat că si cota de contribuție majoritară reținută în sarcina reclamantei intimate de 62,96% la dobândirea contravalorii investițiilor la imobilul proprietatea paratului apelant este corecta la stabilirea acesteia, prima instanță având in vedere contravaloarea acestor lucrări stabilite prin expertiza efectuata in cauza de expert, si contribuția personala a fiecărei părți la contravaloarea materialelor de construcție folosite si a manoperei.
Nici înscrisurile sub semnătură privată depuse in fata instantți de apel, respectiv " contractele de vânzare cumpărare " încheiate la 12.12.1969, 24.06.1969 si 12.12.1969 prin care împreuna cu mama sa, respectiv împreuna cu sora sa au achiziționat de la diferite persoane fizice respectiv si diferite materiale de construcție nu sunt de natura a forma convingerea instanței ca acestea au fost folosite la extinderea construcțiilor proprietatea paratului fata de faptul ca la data încheierii acestor înscrisuri, respectiv în anul 1969 părțile nu erau căsătorite, căsătoria încheindu-se între părți la data de 27.08.1988.
In ceea ce privește "Contractul de vânzare " încheiat intre sora apelantului si la data de 19.03.1991, acesta nu concorda cu declarația de martor a numitului, acesta fiind audiat in fata primei instanțe si nedeclarând faptul ca a vândut surorii apelantului in anul 1991,400 bucăți de bolțari pentru a fi folosiți la construirea anexelor la imobilul in litigiu.
Și înscrisul intitulat "Declarație " dat la data de 07.03.1998 de către sora apelantului cu privire la pretențiile sale la imobilul in litigiu nu este de natura a produce efecte juridice in prezenta cauza, motiv pentru care instanța ca urmare a respingerii apelului formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 8778/19.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, a respins și cererea de intervenție accesorie formulata de intervenienta accesorie în interesul apelantului in baza art. 55.pr civ.
În baza art. 274.pr civ, a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva deciziei civile nr. 248/A din 28 martie 2008, au declarat recurs pârâtul și intervenienta, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 3 septembrie 208, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 6,7,8 și 9. pr. civ. modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și a cererii de intervenție, schimbarea hotărârii primei instanțe prin constatarea unei contribuții egale de 50% a foștilor soți la investițiile efectuate la imobilul proprietatea pârâtului.
Din motivele de recurs, se reține că în ce privește fostul imobil proprietatea reclamantei, fiind într-o stare avansată de degradare, acesta a fost demolat cu buldozerul, iar posibilitatea de a se putea recupera cantitatea mare de materiale despre care a făcut vorbire reclamanta, a fost mai mult decât imposibilă; că instanța de apel a interpretat greșit înscrisul sub semnătură privată din care reiese că intervenienta a cumpărat în anul 1991 de la martorul aproape 400 de bolțari pe care i-a "dăruit" fratelui ei, pârâtul din prezenta cauză, în vederea folosirii lor la extinderea casei vechi; că instanța a interpretat greșit veniturile pe care pârâtul le-a adus pe parcursul desfășurării căsătoriei cu reclamanta, acesta fiind singurul care a adus venituri în casă, atât salariul lunar, cât și venituri obținute din diverse activități prestate după orele de serviciu, bani din care erau întreținuți atât reclamanta, cât și cei doi copii ai acesteia dintr-o căsătorie anterioară, precum și fostul socru al reclamantei; că pârâtul a fost cel care a efectuat toate îmbunătățirile la imobilul proprietatea sa, acestea constituind o contribuție majoră adusă imobilului și consideră că i se cuvine cota de 50% din contravaloarea acestor îmbunătățiri, și nu cota de 37,08 cum a stabilit prima instanță și menținută de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât o parte din materialele de construcții au fost donate de intervenientă, sora pârâtului; că instanța a interpretat greșit cuantumul total al investițiilor aduse imobilului și apreciate de expertul la suma de 119.389,0213 lei, când în realitate suma corectă și verosimilă cu care se practică vânzările în zona respectivă a unor imobile asemănătoare celui în litigiu, abia atinge pragul de 55.000 lei, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul arată că acestea au fost calculate în mod greșit, întrucât în urma unor compensări parțiale, aceasta ar trebui să fie mai mică decât suma de 2056, 33 lei.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304. pr. civ. se constată că recursul de față este întemeiat, deoarece nici prima instanță și nici instanța de apel, nu au făcut o analiză riguroasă a contribuției fiecărei părți la investițiile efectuate, stabilind în mod arbitrar și subiectiv o contribuție de 62,92% în favoarea reclamantei și 37,08% în favoarea pârâtului.
Se impune astfel, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, în vederea rejudecării apelului și a cererii de intervenție, ocazie cu care, vor fi reevaluate înscrisurile doveditoare de achiziționare a materialelor de construcție, va fi suplimentat probatoriul pentru stabilirea cantității și valorii materialelor refolosite din casa reclamantei, deoarece afirmativ, aceasta a fost demolată cu buldozerul, se va reanaliza împrejurarea legată de pretinsele recolte obținute de părți de pe terenurile pârâtului, care au profitat ambilor soți, va fi reevaluată munca și veniturile fiecărei părți, aportul pârâtului la creșterea celor doi copii ai reclamantei dintr-o căsătorie anterioară, va fi analizată susținerea pârâtului legată de contribuția sa la întreținerea fostului socru al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul recurent și intervenienta recurentă împotriva deciziei civile nr. 248 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată, pentru partaj bunuri comune, casează decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. 10.12.2008
Tehnored. 2 ex./12.12.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Lucian Lăpădat, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
