Divort. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 551
Ședința publică din data de 26.11.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu- judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Luminița Cristea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanta domiciliată în micro. 18, str. -, -. 10, împotriva deciziei civile nr. 184 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în G, str. - - - G nr. 14, -. 52, în acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal a răspuns recurenta asistată de avocat cu delegație la dosar și intimatul asistat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar copie de pe adeverința emisă de Asociația de proprietari nr. 362, copii de pe chitanțe privind plata contribuției lunare pentru minora în vederea frecventării cursurilor preșcolare și chitanțe reprezentând plata onorariului apărător.
Apărătorul intimatului depune la dosar un set de acte, fără opis, constând în planșe foto, bonuri privind achiziționarea unor bunuri, copie de pe sentința civilă nr. 4280 din 29.05.2009, delegația de reprezentare și chitanțe privind plata onorariului de apărător.
Apărătorii părților arată că nu doresc acordarea unui nou termen pentru a studia actele, având cunoștință de acestea.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentei arată că a formulat recurs împotriva deciziei dată de instanța de apel întrucât aceasta este nelegală în baza disp. art. 304 pct. 7 și 9 cod proc.civilă pentru următoarele motive;
Arată că în opinia sa instanța de apel prin motivarea dată deciziei nu face altceva decât să se contrazică în sensul că menționează pe de o parte că nu este pusă la îndoială dragostea reclamantei pentru minoră iar pe de altă parte arată că tatăl este cel care se poate ocupa de minoră. Mai susține că minora este în grija mamei de un an de zile și că unui copil nu îi este necesar doar condițiile materiale ci și afecțiunea grija mamei. Că din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul bunicilor materni rezultă că aceștia manifestă grijă, afecțiune și atașament față de minoră și că în domiciliul acestora există un climat armonios propice creșterii, dezvoltării și educării minorei.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate, în sensul de a dispune încredințarea spre creștere și educare a minorei, reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare în cotă procentuală de 25% constând în pensie de întreținere și respectiv cu plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale.
Arată că nu a contestat faptul că mama are legături de afecțiune cu minor ci doar că mama nu are condiții materiale, în sensul că locuiește în apartamentul surorii acesteia unde mai locuiește și un frate care la rândul său este despărțit, motiv pentru care nu ar fi un mediu prielnic dezvoltării și creșterii minorei. Mai arată că tatăl minorei nu poate pune în pericol viața minorei, întrucât acesta este vindecat de afecțiunea de care a suferit, aspect dovedit cu acte existente la dosar.
Pentru motivele arătate și în concluziile scrise pe care le depune la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 303/16.01.2009 Judecătoria Galația admis în parte acțiunea principală, având ca obiect "divorț" formulată de reclamanta-pârâtă, domiciliată în comuna, județul V, la familia G, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, domiciliat în G,-, -.96 și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
A declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 5.10.2002 înregistrată în Registrul stării civile al Consiliului Local G sub nr.1599/2002, din culpă comună.
A încredințat pârâtului-reclamant spre creștere și educare pe minora, născută la data de 07.07.2003.
A obligat pe reclamantă către pârât, în favoarea minorei la plata lunară a unei cote de 20% din venitul net lunar realizat, cu titlu de obligație de întreținere pentru minoră, de la data pronunțării și până la majoratul minorei.
Pe viitor reclamanta-pârâtă va reveni la numele de.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- al acestei instanțe, formulată de în contradictoriu cu pârâtul, reclamanta a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună:
- desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa exclusivă a pârâtului;
- reclamanta revină la numele avut anterior căsătoriei acela de " ";
- să i se încredințeze reclamantei spre creștere și educare minora născut la data de 07.07.2003,
- urmând a fi obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 5.10.2002, din căsătorie rezultând minora și că neînțelegerile au apărut imediat după nașterea copilului si s-au datorat comportamentului pârâtului care a început să fie violent atât verbal cât si fizic, să-i adreseze injurii, manifestând aroganță si superioritate față de reclamanta in mod nejustificat.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și anchetă socială.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 38, 40,42C.fam.
Legal citat pârâtul s-a prezentat în fața instanței și a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că solicită ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa exclusivă a reclamante-pârâte; reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei; să i se încredințeze pârâtului-reclamant spre creștere și educare minora născută la data de 7.07.2003, urmând a fi obligată reclamanta-pârâtă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că reclamanta este cea care genera discuții contradictorii si care era dezinteresată de viața de familie. S-a susținut ca reclamanta a mai promovat o acțiune de divorț ce a făcut obiectul dosarului 10241/2004 și că în conținutul acelei acțiuni s-a afirmat de reclamantă că motivul primordial pentru desfacerea căsătoriei consta în gelozia nejustificată a pârâtului.
A solicitat încredințarea minorei deoarece in prezent reclamanta nu se ocupa personal de copil, acesta fiind in prezent la bunica maternă care la rândul său a fost cercetată într-un dosar penal.
Au fost efectuate referate de anchetă socială la domiciliile părților.
Au fost audiați martorii și.
Din certificatul de căsătorie seria - nr.- eliberat in 2002 a rezultat că părțile s-au căsătorit la data de 5.10.2002, căsătoria lor fiind înregistrată în registrul stării civile al Consiliului local G sub nr.1599/2002.
Din declarațiile martorilor si a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt din august 2008 si că intre acestea exista o stare conflictuală provocată de ambii soți din diferite motive.
Față de declarațiile martorilor coroborate cu certificatele medico legale prezentate de părți, instanța de fond a reținut ca între acestea au avut loc acte de violenta reciproce.
Astfel instanța a constatat că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.38 Codul familiei.
Din căsătoria părților a rezultat minora, așa cum rezultă din copia certificatului de naștere
Având în vedere interesul superior al copilului instanța de fond a apreciat că este in favoarea acesteia a fi încredințată tatălui.
Reclamanta a formulat apel, nemotivat în drept, dar referindu-se la capătul de cerere privind încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui.
Astfel, reclamanta a susținut că având în vedere legislația în vigoare și chiar dacă minora momentan locuiește cu bunicii materni în comuna, județul V, fiind vizitată de mama sa săptămânal, nu înseamnă că aceasta nu se implică în creșterea și educarea copilului suficient, iar tatăl său este singurul capabil să se ocupe de un copil în vârstă de 5 ani, și de sex feminin.
Ținând seama de vârsta minorei, de faptul că este și că este în interesul ei să păstreze nealterată ideea de apartenență la o familie compusă din mamă și tată, aceasta trebuie să fie încredințată mamei care este ajutată în creșterea copilului de proprii săi părinți, bunicii materni.
Prin decizia civilă nr. 184 din 03.06.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia că tatăl se poate ocupa de minoră, fiind lângă ea zi de zi, ajutând-o să crească și să se dezvolte de la an la an, nepunând la îndoială dragostea reclamantei față de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta invocând nelegalitatea acesteia (art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă).
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit ambele instanțe au dispus încredințarea minorei către tată în condițiile în care, aceasta are vârsta de 5 ani, se află de mai bine de un an de zile la mamă, tatăl neinteresându-se de soarta copilului.
În prezent minora se află la bunicii materni, care manifestă grijă, afecțiune și atașament față de minoră, în domiciliul acestora existând un climat armonios propice creșterii și dezvoltării acesteia.
De asemenea, susține că rămânerea minorei în grija tatălui ar fi un pericol deoarece acesta suferă de TBC pulmonar fiind internat și în toamna anului 2008.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Galați în sensul ca minora să fie încredințată spre creștere și educare reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, se reține că ambele instanțe au interpretat eronat probele administrate în cauză, pronunțând hotărâri ce necesită a fi reformate.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că minora de la data despărțirii în fapt a părților, respectiv luna august 2008 se află în întreținerea exclusivă a mamei ale și are toate condițiile materiale și morale de creștere și educare, fiind ajutată în mod deosebit de bunicii materni.
Având în vedere vârsta minorei și nu în ultimul rând că este, instanța constată că este în interesul superior al acesteia să fie încredințată mamei la care se află de mai bine de un an, interes ridicat la de principiu atât prin normele naționale cât și prin cele internaționale în materie, respectiv, art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului, art. 42 alin. 1 codul familiei și art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a în 1989 și ratificată de România în anul 1990 prin Legea nr. 18/1990.
La încredințarea minorilor se are în vedere anumite criterii consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență și de care instanțele trebuie să țină seama. Astfel, vârsta minorului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al acestuia față de părinte, grija manifestată de părinți după despărțirea în fapt.
În speță, este cert că ambii părinți prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea minorei, însă, datorită faptului că aceasta se află de mai mult de un an în îngrijirea mamei și a bunicilor materni, care îi acordă suportul moral care trebuie dat unui copil, atașament și afecțiune, creându-i un climat adecvat, că este și la o vârstă fragedă, sunt suficiente elemente pentru a le considera motive temeinice care să determine instanța să încredințeze minora, mamei.
Mai mult decât atât, faptul că pârâtul locuiește într-un apartament cu două camere în G nu este suficient să se aprecieze că tatăl se poate ocupa de minoră zi de zi.
Față de considerentele de mai sus, constatându-se că aspectele formulate de reclamantă sunt întemeiate, urmează în baza art. 312 alin. 3 cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Galați.
În rejudecare, pentru aceleași considerente, instanța va încredința pe minora, reclamantei.
Având în vedere dispozițiile art. 86 codul familiei și art. 94 codul familiei, instanța va obliga pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minoră în cuantum de 20 % din veniturile nete ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către reclamanta domiciliată în micro. 18, str. -, -. 10, împotriva deciziei civile nr. 184 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu pârâtul.
Modifică decizia civilă nr. 184/03.06.2009 a Tribunalului Galați în sensul că admite apelul declarat de reclamanta, schimbă în parte sentința civilă nr. 303/16.01.2009 a judecătoriei Galați și în rejudecare, încredințează reclamantei pe minora, născută la data de 07.07.2003 și obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere către reclamantă în cuantum de 20 % din veniturile nete ale pârâtului începând cu data prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ER/21.12.2009
decizie IS/28.12.2009
4 ex/28.12.2009
Fond Judecătoria Galați - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - judecători:
Com. 2 ex./29.12.2009
-
-
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Luminița Cristea
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 378/2009. Curtea... | Pensie întreținere. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
