Pensie întreținere. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț cu minori -
(Număr în format vechi 513/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZI CIVILĂ Nr. 15
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu Ligia Epure Elena Stan
- -
- -
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 23 mai 2007 pronunțată de B de A precum și împotriva deciziei civile nr. 190A din data de 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritate Tutelară B de A, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistată de avocat, intimata reclamantă asistată de avocat, lipsind autoritate tutelară B de
Procedura de citare legal îndeplinită.
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind ca fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 150 Cod procedură civilă, instanța, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanța nr.-/24.01.2008, privind onorariu avocat, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.398 din 23 mai 2007 a Judecătoriei Baia de A și decizia civilă nr.190/A/ 18 septembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți în sensul încredințării minorei recurentului reclamant spre creștere și educare a minorei și obligarea intimatei reclamante la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia având ca bază de calcul venitul minim pe economie.
Mai susține că cele două hotărâri date au nesocotit unul dintre principiile de bază, acela privind interesul minorului, dispunând, contrar probatoriului administrat în cauză și încălcând în mod vădit acest interes, încredințarea minorei mamei reclamante.
Mai precizează că minora se află în prezent la domiciliul său, fiind îngrijită în mod corespunzător și beneficiind de tot ce are nevoie un minor la vârsta acesteia; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, depune la dosarul cauzei chitanța nr. 38 din 24.01.2008 și două bonuri fiscale emise de SA Zona G, solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Baia de A, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, născută la data de 31.08.2002.
In motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în octombrie 2001 și din căsătorie a rezultat minora, iar de circa o lună părțile sunt despărțite în fapt, minora aflându-se în întreținere acesteia.
La data de 7.02.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, desfacerea căsătoriei încheiată între părți, încredințarea spre creștere și educare a minorei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, precum și reluarea numelui avut anterior căsătoriei acela de "".
În motivare, reclamanta a arătat că în anul 2001a intervenit căsătoria dintre părți, iar din căsătorie a rezultat minora, născută la data de 31.08.2002.
Judecătoria Baia d e A, prin sentința civilă nr.398 din 23 mai 2007 admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, împotriva pârâtului reclamant; în baza art.37 al.2 Cod fam și art.617 al.2 pr.civ. s-a dispus desfacerea căsătoriei intervenită între părți la data de 14.10.2001, înregistrată în registrul stării civile nr.36/14 oct.2001, din vina ambilor soți; a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minora, a obligat pârâtul - reclamant să plătească în favoarea minorei pensie de întreținere în cuantum de 335 RON începând cu 17.01.2007, până la majoratul acesteia și a dispus ca reclamanta pârâtă să revină la numele avut anterior căsătoriei și anume acela de""; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant; a dispus desfacerea căsătoriei intervenită între părți la data de 14.10.200 din vina ambilor soți; a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, reclamanta pârâtă s-a ocupat în mod corespunzător de creșterea și educarea minorei,fiind o mamă responsabilă și dispunând și de condiții materiale corespunzătoare în acest sens, astfel că, fiind în interesul minorei aceasta va fi încredințată mamei reclamante.
S-a mai reținut că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 94 al.3 Cod fam. în sensul că pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încredințării minorei rezultate din căsătorie. A susținut, că minora a fost crescută de mama pârâtului fiindu-i foarte atașată, că din ancheta socială efectuată la domiciliul său rezultă că are o situație superioară reclamantei și că mama reclamantei are o afecțiune psihică fapt ce ar avea consecințe dăunătoare dezvoltării minorei.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia nr. 190/A/18 sept. 2007 respins apelul declarat de pârâtul Toagă împotriva sentinței civile nr.398/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Baia de A în dosar nr-.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că din probatoriul administrat a rezultat că minora s-a născut din relațiile de căsătorie ale părților, la data de 31 august 2002, că părțile împreună cu minora au locuit la domiciliul părinților reclamantei și doar ultimele luni de căsătorie a locuit în domiciliul părinților pârâtului,iar la despărțirea părților în fapt, reclamanta intimată a plecat din domiciliu împreună cu minora însă după aproximativ o lună, cu ocazia unei vizite pârâtul a luat-o pe minoră și a transportat-o cu autoturismul la domiciliul său și că de la data de la care minora se află la domiciliul pârâtului reclamanta a vizitat-o o dată pe minoră,împrejurare cu care a fost lovită, leziunile necesitând pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar.
Față de această situație de fapt nu a fost retinut motivul de apel în sensul că minora a fost crescută de părinții pârâtului de care ar fi foarte atașată și nici motivul de apel în sensul că reclamanta nu și-ar fi vizitat minora atât timp cât motivul pentru care reclamanta nu a mai revenit în domiciliul pârâtului a fost violența exercitată asupra ei.
Ori, atât timp cât minora este la o vârstă fragedă, a fost crescută în permanentă de către reclamantă rezultând un atașament deosebit al minorei față de mama sa, în mod corect instanța de fond a dispus încredințarea minorei mamei reclamante.
Nu a fost reținut nici motivul invocat de apelant în sensul unei afecțiuni psihice a mamei reclamante care ar avea o consecință nefavorabilă dezvoltării minorei atât timp cât această invocată afecțiune nu a fost dovedită și atât timp cât o perioadă îndelungată de timp minora a locuit împreună cu părinții săi la domiciliul mamei reclamantei și nu s-a dovedit că comportamentul acesteia din urmă ar fi afectat în vreun fel creșterea și educarea minorei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, referitor la capătul de cerere privind încredințarea spre creștere și educare a minorei, arătând că a fost încălcat interesul superior al minorei, întrucât dispune de condiții materiale foarte bune și este angajat în muncă, spre deosebire de reclamantă care nu lucrează și nici nu dispune de o locuință personală, trăind în aceeași locuință cu mama acesteia, bolnavă psihic.
S-a mai arătat că minora este foarte atașată de pârât și de la despărțirea în fapt a rămas în domiciliul acestuia unde a fost îngrijită corespunzător, iar de la despărțirea în fapt, reclamanta nu a vizitat-o decât o dată pe minoră, ocazie cu care a provocat scandal în domiciliul pârâtului.
Recurentul a mai criticat decizia pentru lipsa de rol activ a instanței de apel, care trebuia să pună în discuție completarea probatoriului, în vederea aflării adevărului în cauză.
În recurs, a fost depusă la dosar adeverința nr. 471/10.12.2007, emisă de Școala cu clasele I - VIII.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 42 alin.1 cod fam. instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, având în vedere interesul copiilor.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorități publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Chiar dacă în cauză nu s-a făcut o trimitere expresă la dispozițiile legale cuprinse în Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aceste dispoziții au fost aplicate în spiritul lor.
Se reține astfel că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au avut în vedere interesul superior al minorei, care impune ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei reclamante.
Această concluzie rezultă din împrejurarea că minora, împreună cu părinții, a locuit în domiciliul bunicii materne până în anul 2006, și doar în ultima perioadă a conviețuirii părților a locuit în domiciliul bunicilor paterni, fiind astfel familiarizată cu persoanele și condițiile de viață din domiciliul bunicii materne, unde se poate integra cu ușurință, având în vedere vârsta acesteia și apropierea de bunica maternă alături de care a crescut.
Împrejurarea că, de la despărțirea în fapt și până în prezent, cea mai mare perioadă de timp minora a locuit împreună cu tatăl și bunicii paterni, nu poate fi reținută ca argument exclusiv pentru încredințarea minorei către tatăl pârât, cu atât mai mult cu cât reclamanta a plecat împreună cu minora din ultimul domiciliu conjugal (ceea ce denotă preocuparea acesteia față de minoră) și datorită conflictelor dintre părți, minora a fost dusă în domiciliul pârâtului.
În timpul conviețuirii părților, reclamanta s-a ocupat în permanență de creșterea și îngrijirea minorei și a încercat să mențină contactele cu aceasta după despărțirea în fapt, lucru greu de realizat datorită situației conflictuale dintre părți și familiile acestora.
În privința condițiilor materiale, Curtea reține că, în domiciliul bunicii materne, reclamanta dispune de toate condițiile necesare creșterii și îngrijirii unei minore, conform anchetei sociale efectuate în cauză, iar faptul că reclamanta nu este angajată în muncă nu poate constitui un impediment pentru ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare, pârâtul fiind obligat în mod corespunzător la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
De altfel, principiul interesului superior al minorului impune analiza corelată a tuturor criteriilor privind situația morală, materială, profilul socio-moral al părților, atașamentul față de copil și al copilului față de părinți, neputând fi absolutizat vreunul din aceste criterii, respectiv condițiile materiale mai bune oferite de unul dintre părinți.
Nu poate fi reținut motivul invocat de recurentul pârât privind starea de sănătate a bunicii paterne, având în vedere că aceasta este o simplă susținere a recurentului, nedovedită în cauză, conform art. 1169 cod civ. starea medicală a unei persoane trebuind dovedită cu acte medicale și nu cu aprecieri ale unor persoane din anturajul acesteia, ce nu au cunoștințe medicale de specialitate.
Va fi respins ca nefondat și motivul de apel privind rolul activ exercitat de instanța de apel, reținând că tribunalul a exercitat rolul activ impus de art. 129 alin. 5 cod pr.civ. apreciind că anchetele sociale și proba testimonială administrată la instanța de fond sunt suficiente pentru conturarea stării de fapt, fără a se impune suplimentarea probatoriului la instanța de apel.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză au fost respectate dispozițiile codului familiei și ale Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, impunându-se ca în cauză minora să fie încredințată spre creștere și educare mamei reclamante, în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr.civ. recurentul pârât va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, reprezentând onorariu apărător și contravaloare transport la instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 23 mai 2007 pronunțată de B de A precum și împotriva deciziei civile nr. 190A din data de 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritate tutelară B de A, având ca obiect pensie întreținere
Obligă recurentul pârât către intimata reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/11.02.2008
Tehn A,
.
Președinte:Carmen Tomescu Ligia Epure Elena StanJudecători:Carmen Tomescu Ligia Epure Elena Stan
| ← Divort. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. → |
|---|
