Divort. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 552
Ședința publică din data de 26.11.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Luminița Cristea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul domiciliat în com. Cîmpineanca,-, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 135 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata domiciliată în com. Cîmpineanca jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal a răspuns recurentul personal lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul precizează că din data de 8.03.2009, are cunoștință că intimata nu mai locuiește la domiciliul indicat și că nu știe noul domiciliu, motiv pentru care depune la dosar un ziar de largă circulație, cu care face dovada citării prin publicitate, arătând că intimata a fost citată și la apel tot prin publicitate.
Curtea, constată îndeplinită procedura de citare prin publicitate lărgită și nemaifiind cereri de formulat, constată de asemenea dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul arată că minorul a fost crescut de părinții acestuia și că la acest moment este scos din țară de către pârâtă, din acest motiv solicită încredințarea minorului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Focșani reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei și încredințarea minorului reclamantului spre creștere și educare.
În motivarea cereri sale reclamantul a aratat că neînțelegerile în familie au intervenit odată cu întoarcerea pârâtei în țară din Italia, țară unde a stat din dec. 2006 până în dec. 2007; anterior acestei date părțile au fost împreună în Italia, însă pentru ca acesta s-a îmbolnăvit, pârâta a plecat singură, neținând cont de boala sa, iar odată cu întoarcerea în țară au început certurile și reproșurile, fiind acuzat tot timpul că are relații extraconjugale, fără a avea vreo dovadă în acest sens. De circa 4 luni sunt separați în fapt, fiecare locuind în camere separate și, pentru că sănătatea sa este în pericol, a considerat că este mai bine ca părțile să se despartă.
A precizat că din căsătoria lor a rezultat minorul și, pentru că acesta a fost crescut de mic de bunicii paterni, solicită încredințarea acestuia spre creștere și educare.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin. 2 Codul familiei și art. 607-619 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii sale reclamantul a solicitat proba cu acte, martori și anchetă socială.
Pârâta, legal citată, în termen procedural, a depus întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, revenirea la numele de familie avut anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorului, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile pe care le realizează la SC SRL Focșani.
În motivarea cererii pârâta a arătat că motivele invocate de către reclamant în acțiune sunt nereale, vinovat de destrămarea relațiilor fiind acesta pentru că a început să aibă relații cu numita. Mai arată că în anul 2006 reclamantul a avut un accident vascular, fiind operat în Italia și, de comun acord, aceasta a rămas să lucreze pentru a trimite bani acasă, reclamantul întorcându-se în țară.
A precizat că la sfârșitul anului 2007 revenit în țară unde a rămas definitiv, găsindu-și un loc de muncă, însă datorită relației extraconjugale pe care pârâtul o întreține, acesta se manifestă violent și, mai mult, nici nu contribuie la cheltuielile de întreținere ale familiei. În ceea ce îl privește pe minor, arată că acesta este foarte atașat de pârâtă, fiindu-i teamă de tatăl său motivat de faptul că acesta exercită violențele asupra sa în prezența minorului. Față de aceste aspecte, apreciază că aceasta prezintă garanțiile reale pentru a se ocupa de minor, relațiile de familie fiind grav și iremediabil vătămate, sens în care solicită admiterea tuturor capetelor de cerere astfel cum au fost formulate.
Prin sentința civilă nr.799/12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Focșanis -a respins cererea reclamantului fiind admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Totodată s-a încredințat pârâtei reclamante spre creștere și educare pe minorul născut la 22.08.1999.
Instanța a reținut că, stabilind interesul superior al copilului, în raport de vârsta acestuia când echilibrul său afectiv este în plină formare,se constată că măsura încredințării către mamă a minorului corespunde interesului acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul a declarat apel susținând că pârâta nu are locuință proprie, nu are serviciu și că a părăsit domiciliul reclamantului după ce s-a pronunțat divorțul, lăsând copilul în grija acestuia dar care a fost luat după o săptămână.
A mai susținut că pârâta nu a urmărit interesul copilului, fiind luat de la școală fără a fi transferat la o alta.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 135/16.06.2009 a respins apelul formulat de reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut pe baza probelor administrate (acte, declarații de martori propuși de reclamant) pe de o parte că intimata a dat dovadă de preocupare pentru creșterea copilului precum și atașament față de acesta iar pe de saltă parte, că reclamantul prezintă o afecțiune cu grad 6 de handicap ceea ce a dus la concluzia că nu poate asigura o îngrijire corespunzătoare.
În aceste condiții, consideră că încredințarea minorului părintelui sănătos este un criteriu just de apreciere al instanței de fond.
Împotriva acestei decizii civile, in termen legal, a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea acesteia (dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă).
În motivele de recurs, în esență, recurentul a arătat că în mod greșit ambele instanțe au încredințat minorul intimatei în condițiile în care s-a dovedit că aceasta a plecat cu minorul și l-a întrerupt de la școală.
De asemenea, susține că în mod greșit s-a reținut faptul că este încadrat în gradul 6 de handicap atât timp cât acesta este angajat șofer, că a avut un accident vascular însă din punct de vedere mintal este sănătos.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate
N sensul admiterii apelului și schimbării în parter a hotărârii instanței de fond în ceea ce privește încredințarea minorului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectului de modificare prevăzută de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă invocat de reclamant, se reține că instanța de fond în mod corect a interpretat probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, confirmată și de instanța de apel.
Primul motiv de recurs invocat, că intimata a plecat cu minorul și că a întrerupt cursurile școlii pe care o frecventa nu poate fi primit în condițiile în care i-a fost încredințat copilul iar din probele administrate în cauză a rezultat atașamentul acesteia față de minor și faptul că se preocupă de creșterea și educarea lui având posibilitatea de as-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală.
În ceea ce privește susținerea că nu suferă de o boală în raport de care nu poate asigura o îngrijire corespunzătoare a minorului nu este întemeiată atât timp cât din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1440/22.02.2007 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap(fila 18 dosar fond rezultă că acesta este încadrat în gradul II, accentuat, afecțiune ce necesită protecție specială, consiliere, psihoterapie în cabinete specializate.
Față de această situație, se constată că ambele instanțe au reținut corect că recurentul-reclamant nu poate asigura îngrijirea corespunzătoare minorului și că încredințarea acestuia părintelui sănătos este un criteriu justificat de apreciere.
În aceste condiții, criticile formulate de reclamant se constată a fi neîntemeiate, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, astfel cum au fost invocate.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantul domiciliat în com. Cîmpineanca,-, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 135 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ER/21.12.2009
decizie IS/28.12.2009
4 ex/28.12.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător:
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători.
Com. 2 ex/29.12.2009
-
-
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Luminița Cristea
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 522/2009. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
