Divort. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.556
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.20 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recurentul pârât, prin notele de ședință înregistrate la data de 22.04.2009, a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 908/16.10.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect divorț cu minori, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul,
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 12.11.1989 și înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei orașului S, la nr. 22/12.11.1989, din culpa pârâtului.
S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat reclamantei, spre creștere și educare minorul A, născut la data de 16.03.1992.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei sume lunare de 160 lei, cu titlul de obligație de întreținere pentru minor, începând cu data introducerii prezentei acțiuni (27.08.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Părțile sunt căsătorite de la data de 12.11.1989, din căsătoria acestora rezultând minorul A, născut la data de 16.03.1992.
În raport de probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, datorită atitudinii culpabile a pârâtului, care și-a încălcat grav obligația de fidelitate față de soția sa, reclamanta din cauză, intrând într-o relație de concubinaj cu o altă femeie, în Italia.
S-a constatat că între soți nu a intervenit o înțelegere în sensul purtării numelui dobândit de către reclamantă prin încheierea căsătoriei și după desfacerea acestei și nici nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice pentru ca reclamanta să-și păstreze numele în lipsa acestei învoieli, aceasta chiar solicitând revenirea la numele avut anterior căsătoriei, în temeiul art. 40 alin. 3 din Codul familiei, astfel încât instanța a dispus ca aceasta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Cât privește încredințarea minorului rezultat din căsătoria părților cauzei, instanța a apreciat că este în interesul acestuia să fie încredințat spre creștere și educare mamei sale, reclamanta din cauză, aceasta fiind și opțiunea minorului clar exprimată cu ocazia audierii în Camera de Consiliu, în data de 16.10.2008.
S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 86, 94 alin. 1 și 107 din Codul familiei, pârâtul urmând să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de 160 lei lunar, calculată în raport de venitul minim pe economie, de la data introducerii acțiunii - 27 august 2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, apelanta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 27.01.2009, apelanta reclamantă a arătat că renunță la judecata acțiunii de divorț.
Prin decizia civilă nr.20 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 908/16.10.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
A schimbat în totalitate sentința, în sensul că a luat act că reclamanta renunță la judecata acțiunii de divorț.
S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 Cod pr. civilă, situație în care apelul declarat de reclamantă este întemeiat.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că nu s-a împăcat niciodată cu reclamanta, astfel că în mod greșit instanța a admis apelul, luând în considerare doar afirmațiile acesteia.
A mai arătat că nu a mai venit în țară dinaintea pronunțării sentinței civile nr.908 din 16 octombrie 2008 Judecătoriei Segarcea, solicitând menținerea acestei sentințe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 246 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art. 246 alin. 1 Cod pr. civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că atunci când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face, decât cu învoirea celeilalte părți.
În același timp, în conformitate cu prevederile art. 618 alin. 1 Cod pr. civilă, în procesele de divorț reclamantul poate renunța la cerere în tot cursul judecății înaintea instanțelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotrivește.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate, rezultă expres că renunțarea de către reclamant la judecarea acțiunii de divorț poate fi făcută oricând în cursul procesului, dar numai la instanța de fond.
Pe cale de interpretare, rezultă că în căile de atac renunțarea la judecarea acțiunii de divorț, poate fi făcută numai cu învoirea pârâtului.
În speță, Tribunalul Dolja aplicat în mod greșit dispozițiile art. 246 Cod pr. civilă și implicit, prevederile art. 618 alin. 1 Cod pr. civilă, deoarece în calea de atac a apelului pârâtul nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate de instanță și prin urmare, nu și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea reclamantei la acțiunea de divorț promovată împotriva acestuia.
În condițiile în care pârâtul nu și-a exprimat acordul în ceea ce privește renunțarea la judecarea acțiunii de divorț, instanța de apel nu putea să facă aplicarea dispozițiilor art. 246 Cod pr. civilă, astfel încât în mod greșit a admis apelul și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii promovate.
Criticile formulate de pârât sunt întemeiate, situație în care în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, recursul declarat de acesta urmează a fi admis.
Va fi modificată decizia Tribunalului Dolj, în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.908 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.20 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.908 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
30.04.2009
Jud.apel
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... | Supraveghere specializată. Decizia 615/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
