Divort. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/FM
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în Cernavodă, strada -, -.2, județul C, împotriva deciziei civile nr. 16, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Cernavodă,-, -.2, județul C și autoritatea tutelară PRIMARUL ORAȘULUI CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, județul C, având ca obiectdivorț cu minori.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă și intimatul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 26910 din 12 mai 2009 depusă la dosar, lipsind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatului pârât depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, în copie (filele 25-100), despre care arată că reprezintă dovezi privind cheltuielile de întreținere cu cele două minore. Un exemplar de pe acestea este înmânat recurentei reclamante. La fila 101 depune chitanța seria - nr. 11 din 12 mai 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 500 lei.
Recurenta reclamantă arată că de la data divorțului și până la pronunțarea hotărârii fiica cea mică a stat în vacanțe la tată. Dar vine 4-5 zile pe săptămână, acordându-i-se pensie de întreținere.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul fixării pensiei de întreținere la o cotă procentuală de 1/6 din veniturile lunare nete, urmând ca instanța de recurs să procedeze la compensarea parțială a pensiilor de întreținere datorate de fiecare părinte pentru minorul încredințat celuilalt părinte.
Consideră că instanța de apel în mod nelegal și netemeinic a dispus compensarea pensiilor de întreținere datorate de fiecare dintre părți pentru copilul încredințat celeilalte părți.
Arată că nu se impune o astfel de compensare, având în vedere că diferențele dintre veniturile părților sunt foarte mari, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Întrebată fiind de către instanță, care consideră că ar fi diferența de pensie de întreținere care ar trebui să o plătească intimatul pârât pentru cea de-a doua minoră,recurenta reclamantămenționează suma de 500 lei, pe lângă suma ce trebuie ca ea să i-o asigure în continuare.
Mai precizează că, și pe fiica cea mare a susținut-o financiar, dându-i lunar sume de bani.
Consideră că nevoile copiilor sunt egale în privința asigurării educației.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurenta reclamantă; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Solicită instanței să verifice și înscrisurile depuse astăzi la dosar, prin care face dovada cheltuielilor efectuate cu ambele minore.
Consideră că în mod legal și temeinic instanța a apreciat că, în cauză, este posibilă compensația judiciară. Instanța de apel a soluționat în mod corect cauza având în vedere că diferența dintre veniturile părinților este foarte mică, iar nevoile minorei încredințată pârâtului sunt mult mai mari, raportat la vârsta pe care o are, peste 15 ani și la faptul că este elevă la liceu, iar cealaltă minoră are doar 6 ani, urmând ca abia anul următor să înceapă școala.
Învederează că, de când fata cea mare a început liceul în C, recurenta nu a fost niciodată să o viziteze, la gazda unde stă, sau la liceu să se intereseze de situația ei școlară.
Recurenta nu are grijă nici de fata cea mică care i-a fost încredințată pârâtului. Aceasta stă mai mult la tată și nu vrea să meargă la recurentă. Motivat de faptul că minora cea mică locuiește mai mult la tată, acesta a fost nevoit să îi angajeze o bonă.
Recurenta reclamantă, în replică, arată că ea a îngrijit-o pe fiica cea mică și i-a achitat grădinița. Intimatul pârât o ține nejustificat pe minoră și o forțează să stea la el în locuința de serviciu.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr-, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea minorilor spre creștere și educare, precum și stabilirea unei pensii de întreținere.
S-a motivat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei a devenit imposibilă.
Drept temei legal, au fost invocate dispozițiile. art. 38, 86, 94, 100.fam.
În susținerea afirmațiilor din cerere, reclamanta a depus certificatele de căsătorie, de naștere ale minorilor și, solicitând a i se încuviința proba testimonială.
Pârâtul prezent în fața instanței a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat a se lua act de culpa exclusivă a reclamantei în desfacerea căsătoriei, pentru ca ulterior să fie de acord ca divorțul să se pronunțe din culpă comună, iar părțile de comun acord au solicitat ca hotărârea să țină seama de dispozițiile art.617 al.2 pr.civ.
Prin sentința civilă nr.1936/C/10.09.2008, Judecătoria Constanțaa admis cererea principală și cererea reconvențională și, pe cale de consecință, a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local al Municipiului S sub nr.367/28.11.1992, din culpă comună, cu revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei -.
A dispus încredințarea spre creștere și educare a minorilor astfel: (08.09.1993) la tatăl pârât- reconvenient, iar (28.11.2002 ) la mama reclamantă.
Totodată, a obligat pârâtul reconvenient la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere, în folosul minorei, în cotă de 1/4 din venitul său lunar net și permanent, iar reclamanta la plata către pârâtul reconvenient a unei pensii de întreținere, în folosul minorei, în cotă de 1/4 din venitul său lunar, net și permanent, cu începere de la data de 09.06-2008 și până la împlinirea vârstei majoratului fiecăreia.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât reluarea conviețuirii a devenit practic imposibilă.
Întrucât între soți nu a intervenit nici o convenție cu privire la numele pe care aceștia îl vor purta după desfacerea căsătoriei, s-a reținut aplicabilitatea disp. art.40 al. ultim fam.
În ceea ce privește încredințarea minorilor, s-au avut în vedere declarațiile acestora, concluziile referatelor de anchetă socială și declarațiile de martori, potrivit cărora fiecare copil se află în grija câte unui părinte de care este atașat.
Pentru stabilirea pensiei de întreținere în favoarea celor doi minori, instanța a avut în vedere obligația ce le revine părinților în acest sens potrivit legii.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat apel pârâtul-reconvenient, criticând-o sub aspectul modalității de stabilire a pensiilor de întreținere în favoarea celor doi minori.
Prin decizia civilă nr. 16 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtului și a schimbat hotărârea apelată, în sensul compensării obligațiilor de întreținere ale părților față de cei doi minori rezultați din căsătorie.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel areținut, în esență, că în speță se impune compensarea cheltuielilor de întreținere stabilite în sarcina fiecărui părinte pentru copilul minor rezultat din căsătorie și încredințat la divorț, spre creștere și educare celuilalt părinte. Chiar dacă veniturile pârâtului reconvenient sunt mai mari în raport cu veniturile reclamantei,s-a reținut că o compensare parțială nu se justifică, în condițiile în care nevoile minorei încredințate tatălui sunt mult mai mari față de nevoile minorei încredințată spre creștere și educare mamei, raportat la vârsta fiecărui copil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate sub asectul modalității de compensare a obligațiilor de întreținere datorate de părțipentru cele două minore rezultate din căsătoria lor.
Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus compensarea totală a celor două obligații de întreținere, fără a aea în vedere împrejurarea că pârâtul are un venit lunar superior celui obținut de reclamantă, iar ambii copii rezultați din căsătorie au dreptul să beneficieze în egală măsură de posibilitățile materiale mai mari ale unui părinte.
Recurenta a solicitat modificarea hotărârii Tribunalului Constanța, în sensul obligării fixării pensiilor de întreținere la o cotă procentuală de 1/6 din veniturile nete lunare, precum și compensarea parțială a pensiilor de întreținere datorate de fiecare părinte pentru minorul încredințat celuilalt părinte.
Conform dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă, în recurs, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că nevoile minorei, născută la 08 septembrie 1993, ce i-a fosst încredințată spre creștere și educare, sunt superioare celor ale minorei, născută la 28 noiembrie 2002, aceasta din urmă nu este elevă și, în fapt, locuiește mai mult la domiciliul tatălui, care pentru îngrijirea și supravegherea ei a angajat o bonă.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța, în raport cu criticile reclamantei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obligația de întreținere are caracter personal, fiind inseparabil legată de persoana celui îndreptățit aop rimi, cât și de persoana celui obligat să o presteze. Instanța de apel a reținut în mod corect că poate fi admisă compensația judiciară între părinții divorțați în cazul în care un copil minor este încredințat unui părinte, iar celălalt copil celuilalt părinte.
Conform dispozițiilor art. 94 Codul Familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti.
Nevoile minorului beneficiar al pensiei de întreținere trebuie stabilite în funcție de vârsta acestuia, de necesitatea de a i se asigura condiții materiale coorespunzătoare pentru creștere și educare.
Instanța de apel a reținut în mod corect împrejurarea că minora, în vârstă de 16 ani, ce a fost încredințată spre creștere și educare tatălui pârât are nevoi superioare sorei sale în vârstă de 6 ani, nevoi pentru satisfacerea cărora și cheltuielile sunt mai mari.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că minora încredințată spre creștere și educare tatălui este elevă la un liceu din orașul C, iar tatăl său a suportat în exclusivitate cheltuielile legate de asigurarea unei gazde în orașul C (chiria), cât și cele legate de întreținerea și instruirea minorei - plata meditațiilor, cheltuielile pentru procurarea rechizitelor școlare, cărți școlare, îmbrăcăminte.
În condițiile în care celălalt copil încredințat spre creștere și educare reclamantei, nu este încă elevă, în mod corect instanța de apel a reținut că nevoile acesteia sunt mai mici în raport cu cele ale sorei sale, iar contribuția tatălui la întreținerea acestei minore nu poate fi stabilită în procent maximal de 1/4 din venitul său net lunar.
Procedând la compensarea creanțelor de întreținere între cei doi părinți, instanța de apel a reținut în mod corect că minorii trebuie să aibă același nivel de trai, dar nevoile acestora nu sunt egale, cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea minorei fiind net superioare celor ocazionate de întreținerea minorei.
Prin compensarea totală a acestor creanțe între părți, Tribunalul Constanțaa făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.94 Codul Familiei, reținând că, deși veniturile pârâtului sunt mai mari decât cele ale fostei soții și cheltuielile ocazionate de întreținerea minorei ce i-a fost încredințată sunt superioare celor ocazionate de întreținerea minorei încredințate recurentei reclamante.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod proecdură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta reclamantă la 500 lei cheltueili de judecată către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în Cernavodă, strada -, -.2, județul C, împotriva deciziei civile nr. 16, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Cernavodă,-, -.2, județul C și autoritatea tutelară PRIMARUL ORAȘULUI CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, județul C, având ca obiectdivorț cu minori.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel a
Red.hot.jud.recurs /26.06.2007
gref.AB/2 ex./10.07.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1036/2009. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 43/2009. Curtea de... → |
|---|
