Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1036
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 191 din data de 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă intimatul pârât și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței netimbrarea recursului formulat de reclamanta, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, după care;
Recurenta reclamantă, a depus la dosar chitanța nr. 561-286-0001/13.10.2009, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul pârât și intimata, având pe rând cuvântul, au pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea, la data de 24.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma relației de concubinaj dintre ea și pârât s-a născut minorul, care nu a fost recunoscut de tatăl său și, iar după despărțirea lor în fapt, cei doi minori au rămas la tatăl lor, în prezent minorul aflându-se în grija sorei pârâtului, numita.
La termenul de judecată din data de 22.01.2009, pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, solicitând instanței să ia act că a recunoscut paternitatea minorului, prin declarația autentificată de BNP sub nr. 1876/11.12.2008, ca minorul să poarte numele său, acela de, să-i fie încredințați spre creștere și educare cei doi minori, iar reclamanta să fie obligată la plata pensiei de întreținere.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că de la despărțirea în fapt cei doi minori au rămas în grija sa, fiind atașați unul de celălalt, iar pârâta urmărește să îi despartă, din moment ce a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare numai minorul care nu a fost recunoscut de el.
Prin sentința civilă nr. 487/02.04.2009, pronunțată de Judecătoria segarcea, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect încredințare minor, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a luat act de recunoașterea de paternitate a pârâtului în ce privește pe minorul, născut la data de 22.05.2003.
S-a încuviințat ca acest minor să poarte numele tatălului, acela de.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S-au încredințat pârâtului minorii, născut la 22.05.2003, și, născut la 11.01.2005.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a unei sume lunare în cuantum de 100 lei, cu titlu de obligație de întreținere pentru cei doi minori, începând cu data formulării cererii reconvenționale (11.12.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a părților au rezultat minorii și. După despărțirea în fapt a celor doi concubini, minorii au rămas în grija tatălui, minorul locuind la sora tatălului său, care se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia, încă din timpul când părinții copilului erau împreună, chiar reclamanta fiind de acord ca minorul să locuiască la sa (declarația martorei ).
La data de 11.12.2008, pârâtul a dat o declarație autentică în fața BNP, în care a recunoscut că minorul este fiul său și este de acord să poarte numele de.
Potrivit dispozițiilor art. 57 din Codul familiei, copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de tatăl său, recunoașterea putând fi făcută și prin însris autentic.
Având în vedere dispozițiile legale menționate și declarația de recunoaștere a paternității aflată la fila 17 din dosar, instanța a constatat că pârâtul este tatăl minorului, născut la data de 22 mai 2003 și, întrucât în art. 64 alin. 2 din Codul familiei se prevede că "în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța va putea da încuviințare copilului să poarte numele acestuia din urmă", instanța a încuviințat ca minorul să poarte numele tatălului său, acela de.
Coroborând dispozițiile art. 65 și art. 100 alin. 3 din Codul familiei și dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, conform cărora "în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului" rezultă în mod cert că instanța judecătorească este autoritatea competentă a dispune încredințarea copilului minor rezultat din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită, către unul sau altul din părinții săi.
Totodată, instanța a constatat că în cauză sunt deplin aplicabile și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, ale art. 31 alin. 2 din același act normativ, care dispune că "exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său".
Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate și ținând cont de concluziile anchetelor sociale, care evidențiază că ambele părți au aproximativ aceleași condiții de viață, punctul de vedere exprimat de minorul cu ocazia audierii din Camera de Consiliu, acesta manifestându-și fără echivoc dorința de a locui împreună cu tatăl său în comuna, satul, instanța a considerat că este în interesul său să fie încredințat spre creștere și educare, tatălui său, pârâtul din cauză. În același context instanța a arătat că interesul superior al minorilor rezultați din concubinajul părților cauzei este de a nu fi despărțiți, reclamanta dorind să ia în îngrijire numai pe acest minor.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că deși, atât din conținutul anchetei sociale, cât și din întreg materialul probator, administrat în cauză, rezultă că minorul, este în grija altei persoane și nicidecum în grija tatălui său, instanța de fond, dispune încredințarea minorului, la tată.
De asemenea, pârâtul-reclamant, atunci când s-a născut minorul, nu a dorit să îl recunoască, dar pentru a-l putea cere prin instanța de judecata, a mers la notar, unde a recunoscut minorul, urmând ca apoi să îi lase în grija altei persoane.
Din această atitudine reiese reaua-credință a acestuia, încercând pe orice cale să obțină copilul, pe care nu a dorit sa îl recunoască la momentul nașterii, iar când a primit citație pentru proces, a manifestat o grabă inexplicabilă, mergând la notar și recunoscând minorul ca fiind al său, dorind să îi poarte și numele.
Prin decizia civilă nr. 191 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.487/02.04.2009, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost încredințat mătușii paterne, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 22.05.2003.
Drepturile și obligațiile părintești privind persoana minorului vor fi exercitate și îndeplinite de paternă, iar dreptul de a-i administra bunurile, precum și dreptul de a-l reprezenta sau de a-i încuviința actele minorului va fi exercitat de tatăl-pârât.
Au fost obligați reclamanta și pârâtul, către, la plata sumei de câte 84 lei lunar fiecare, în favoarea minorului, reprezentând pensie de întreținere începând cu data de 30.06.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, iar în favoarea minorului, născut la data de 11.01.2005, la plata sumei de 84 lei lunar reprezentând pensie de întreținere începând cu data de 11.12.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul către apelantă la plata sumei de 4 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
În mod greșit, a fost încredințat minorul, către pârât, întrucât acesta a fost crescut de la vârsta de 3 ani de către sora pârâtului, numita, iar tatăl nu a contribuit la creșterea și educarea acestuia. Mai mult, acesta nici nu l-a recunoscut pe acest minor decât atunci când a fost chemat în judecată în prezentul dosar, ceea ce denotă un dezinteres al acestuia cu privire la situația minorului.
Cu toate acestea, instanța a considerat că interesul minorului nu este de a fi încredințat nici mamei reclamante întrucât și aceasta a manifestat un dezinteres față de copil, în cei trei ani de la despărțirea în fapt de pârât, necontribuind în nici un fel la întreținerea acestuia, nefăcându-și griji asupra sănătății și mediului în care trăiește, vizitându-l doar în ultimul an de câteva ori la grădiniță și dându-i acestuia niște sume de bani modice, care, oricum, așa cum a recunoscut aceasta, proveneau din alocația de stat a acestui minor pe care o încasa reclamanta. Mai mult, așa cum a arătat numita, minorul este mai sensibil la răceli și astfel, chiar de la naștere, când soții erau împreună, reclamanta îl aducea pe minor la ea, spunând că ea știe ce să-i facă, iar această sensibilitate a minorului persistă și în prezent și astfel încredințarea acestuia către mamă nu ar fi benefică de vreme ce aceasta nu l-a îngrijit până în prezent și nu-i cunoaște problemele medicale, iar pe de altă parte, nu are nici posibilități pentru a-i asigura îngrijirea adecvată, atâta timp cât singurul venit pe care-l obține este cel provenit din ajutorul social, în cuantum de 170 lei lunar și mai are un copil în vârstă de sub 1 an, care necesită, de asemenea, îngrijiri speciale specifice vârstei.
În atare situație, având în vedere și consimțământul mătușii paterne de a-i fi încredințat minorul, instanța a considerat că este în interesul acestuia să rămână alături de paternă, care l-a îngrijit și până în prezent și care prezintă condiții materiale și garanții morale pentru creșterea și educarea acestuia, așa cum reiese din ancheta socială întocmită de Serviciul Autorității Tutelare din cadrul Primăriei, în cauză fiind întrunite condițiile prev. de art. 42 alin. 2 Codul familiei, în care se arată că, pentru motive temeinice, copii pot fi încredințați unor rude ori unor alte persoane, cu consimțământul acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
O primă critică vizează faptul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, încredințând minorul unei terțe persoane, fără a exista o cerere din partea părților, la instanța de fond.
O altă critică vizează contradicția dintre soluția pronunțată și considerente, arătând în finalul criticilor că instanța nu a evaluat corect probele administrate în cauză privind condițiile materiale și morale pe care le are.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la instanța de fond obiectul litigiului l-a constituit acțiunea și cererea reconvențională formulată de și privind recunoașterea paternității minorului și încredințarea acestuia spre creștere și educare, minorii fiind încredințați tatălui pârât reconvențional.
În apelul promovat de, prin care aceasta solicită încredințarea minorilor, instanța introduce în cauză oat reia persoană, admite apelul reclamantei și încredințarea pe minorul acestei persoane, care este sora pârâtului.
De aici rezultă că instanța de apel a încălcat dispoz. art. 292 Cod pr. civ. în sensul că, în apel, au folosit alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate în prima instanță și în motivarea apelului, au fost introduse în proces alte persoane care nu au figurat la instanța de fond și mai mult, admițându-se apelul reclamantei, se înrăutățește situația acesteia în propria cale de atac prin încredințarea minorului unei terțe persoane, deși atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat încredințarea minorului.
Procedând în acest mod, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, dar și ceea ce nu s-a cerut, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. și în același timp, nu s-au pronunțat asupra motivelor de apel formulate de reclamantă.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. urmează să se admită recursul, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza pentru rejudecare în apel, la Tribunalul Dolj, în vederea soluționării apelului în limitele motivelor invocate de apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 191 din data de 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata.
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel, la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./21.10.2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
