Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 43
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 39 B,.13, Județul D, împotriva deciziei civile nr. 317 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în S,-,. 2,.B,.2,.203 Județul S și cu autoritățile tutelare din cadrul Primăriei P, Primăriei Municipiului Târgoviște și Primăriei Municipiului
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei conform chitanței nr. -/03.12.2008, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 41/2008, intimata reclamantă - personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind autoritățile tutelare din cadrul Primăriei P, Primăria Municipiului Târgoviște și Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru recurentul pârât arată că are o cerere prealabilă solicitând a i se lua un interogatoriu intimatei reclamante în sensul ca aceasta să arate unde își are domiciliul.
Curtea respinge cererea de încuviințare și administrare a acestei probe ca inadmisibilă, față de dispozițiile art. 305 Cod pr. civ.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs arătând în esență că recurentul îndeplinește toate condițiile pentru a-i putea fi încredințat minorul, având în vedere că se urmărește interesul superior al minorului, principiu ce ar trebui să stea la baza pronunțării unor astfel de hotărâri și că au fost încălcate prevederile art.42 alin.1 Cod familie
Din analiza întregului probatoriu a rezultat că reclamanta a schimbat într-un an și J trei locuințe, în funcție de interesele personale.
Solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel în sensul încredințării minorului recurentului pârât. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice, arătând în esență că din motivele de recurs nu rezultă nici un motiv care s-ar încadra în art.304 Cod procedură civilă. Din motivele de recurs formulate nu rezultă decât situația de fapt nicidecum critici referitoare la textul indicat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 19.04.2007 sub nr.2547/ 19.04.2007 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul solicitând încredințarea minorului -, născut la 21.06.2003.
In motivarea cererii s-a arătat că minorul a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul, dar de creșterea și educarea acestuia s-au ocupat reclamanta și părinții săi.
În temeiul art. 119 Cod pr. civ. pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând, la rândul său, încredințarea minorului arătând că acesta a crescut în domiciliul său, ajutat fiind de mama sa.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
Au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților, referatele fiind depuse la dosar.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.3698/ 12.10.2007 prin care a admis cererea reclamantei căreia i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul iar pârâtul-reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreținere.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta-pârâtă s-a căsătorit la data de 12.05.2007 cu, stabilindu-și domiciliul în orașul P unde a locuit împreună cu minorul și soțul său, potrivit anchetei sociale efectuată de autoritatea tutelară, Primăria orașului P și a declarației martorei.
S-a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat mamei deoarece aceasta îi asigura o mai buna creștere, îngrijire și educare față de tatăl său care nu s-ar ocupa efectiv de acestea, activități ce ar fi exercitate mai mult decât mama sa, bunica paternă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant, criticând-o pentru motive de nelegaliate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că reclamanta nu are un loc de muncă și respectiv posibilități materiale de a crește minorul, nu are o locuința stabilă, minorul a stat o perioadă de timp în domiciliul bunicii paterne și, mai mult decât atât, minorul este băiat, astfel încât din punct de vedere fiziologic va avea mai multă nevoie de tată.
La dosarul cauzei au fost depuse o caracterizare a apelantului de la locul de muncă, două declarații ale numiților și, adresa nr.-/ 19.12.2007 a Poliției orașului P, adresa nr.354/ 8.01.2008 a D și adresa nr.18719/ 26.11.2007 a Primăriei orașului P din care a rezultat că minorul și mama sa sunt plecați din localitate.
La solicitarea apelantului-pârât s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul actual al intimatei-reclamante din S,-,.2,.B,.203, jud.S de unde a rezultat că atât aceasta, cât și soțul ei se ocupă în mod corespunzător de creșterea, educarea și îngrijirea minorului, potrivit susținerilor unor vecini din același imobil.
Totodată apelantul a mai solicitat și proba cu doi martori pentru a se identifica locuința minorului și o adresă la Grădinița nr.1 din Târgoviște pentru a se comunica dacă minorul frecventează acea instituție, cereri respinse de către instanță având în vedere că reclamanta și-a dovedit existența domiciliului prin depunerea unei copii după cartea de identitate și de asemenea, a afirmat că a formulat o cerere de înscriere către Grădinița nr.1 din S, cerere aflată în curs de soluționare.
Prin Decizia civilă nr. 317/10.09.2008 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins apelul, a păstrat sentința și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit art. 100 Codul familiei, dacă părinții minorului, nu locuiesc împreună și nu există înțelegere între aceștia cu privire la care dintre ei va locui copilul, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelată, va decide, ținând seama de interesele copilului.
Având în vedere faptul că, în prezent minorul se află la mamă care este căsătorită, oferindu-i astfel minorului un cadru familial adecvat, precum și vârsta minorului de 5 ani, se apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus încredințarea acestuia mamei-reclamante.
Si din concluziile referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul mamei, a rezultat că atât aceasta, cât și soțul său se ocupă de îngrijirea copilului.
De altfel, deși apelantul a solicitat încredințarea minorului, acesta nu a făcut dovada că are posibilități de a se ocupa personal de îngrijirea acestuia având în vedere antecedentele penale dar și împrejurarea că, atâta timp cât minorul a locuit cu tatăl său, de îngrijirea lui s-a ocupat bunica paternă.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică, apelul fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că,atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au ținut cont de probele din care rezulta că recurentul îndeplinește toate condițiile pentru a-i putea fi încredințat minorul, având în vedere că se urmărește interesul superior al minorului, principiu ce ar trebui să stea la baza pronunțării unor astfel de hotărâri.
Din analiza întregului probatoriu a rezultat că reclamanta a schimbat într-un an și J trei locuințe, în funcție de interesele personale, nefiind proprietara acestor imobile.
Astfel, în prima fază, aceasta domicilia la tatăl său în com., de la care pleacă, conform anchetei sociale, spre o adresă necunoscută, la fila 35 dosar se arată că în data de 14 iunie 2007 domicilia în P într-un apartament închiriat, iar ultima adresă, la care cu greu s-a putut efectua ultima anchetă socială, este în S, despre care unii vecini au susținut că garsoniera în care locuiește mama și minorul este proprietatea fam. și mama se întreține din banii trimiși de soțul său - 1000 euro, iar alții au arătat în ce condiții incerte locuiește minorul și din ce venituri instabile este întreținut acesta.
Mai arată recurentul că a demonstrat că are loc de muncă, la SC SRL, spre deosebire de reclamantă, care nu are loc de muncă, astfel cum a răspuns la interogatoriu la întrebarea nr. 2, precum și faptul că sexul copilului recomandă o încredințare a acestuia pârâtului, criterii peste care instanțele anterioare au trecut cu ușurință și au încredințat copilul mamei.
A mai arătat recurentul că probabilitatea ca minorul să părăsească țara făcând imposibilă păstrarea relațiilor personale cu acesta, în cazul în care nu-i este încredințat, l-a făcut să apeleze la calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că motivele de recurs sunt de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, iar problemele legate de fondul cauzei au fost rezolvate cu ocazia apelului.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta a investit inițial Judecătoria Târgoviște cu o cerere având ca obiect încredințarea spre creștere și educare a minorului, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat încredințarea minorului acestuia.
Prima instanță a admis cererea principală și a respins cererea reconvențională dispunând încredințarea copilului mamei, soluție menținută de instanța de apel prin respingerea căii de atac promovată de către pârât.
Pe de altă parte, din înscrisurile cauzei Curtea reține că minorul are situația juridică a unui copil născut în afara căsătoriei având stabilită filiația față de ambii părinți.
Într-o atare situație devin de deplin aplicabile dispozițiile art. 65 din Codul familiei potrivit cu care dacă filiația copilului din afara căsătoriei a fost stabilită față de ambii părinți încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispozițiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică în mod corespunzător.
Din dispozițiile legale menționate se reține că instanța are drept criteriu după care se călăuzește pentru a decide cu privire la încredințarea copilului interesul acestuia.
Așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență la aprecierea interesului copilului instanța trebuie să țină seama de întreg complexul de împrejurări privind vârsta și sexul acestuia, atașamentul față de unul sau altul din părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și în general de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Ori, față de materialul probator administrat în cauză se reține că în mod corect au apreciat instanțele anterioare că este în interesul copilului să fie încredințat mamei reclamante, întrucât se află la o vârstă fragedă, este atașat de aceasta și care dispune de suficiente mijlocele materiale și morale pentru a asigura minorului o bună creștere și educare.
Faptul că reclamanta intimată a schimbat mai multe domicilii nu înseamnă că nu îi poate fi încredințat copilul, ca și împrejurarea că se întreține din bani actualului soț, de vreme ce s-a făcut dovada existența mijloacelor de subzistență, lipsa unui loc de muncă neconstituind de asemenea un impediment în acest sens.
Mai mult decât atât din probatoriul administrat a rezultat împrejurarea că atâta timp cât copilul s-a aflat la tatăl de îngrijirea sa s-a ocupat nu părintele, ci bunica paternă.
Susținerea recurentului în sensul că probabilitatea ca minorul să părăsească țara făcând imposibilă păstrarea relațiilor personale cu acesta, în cazul în care nu-i este încredințat nu este dovedită în nici un mod.
Așa fiind Curtea apreciază că toate criticile aduse de recurent deciziei recurate sunt nefondate.
Pentru toate motivele învederate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefundat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 39 B,.13, Județul D, împotriva deciziei civile nr. 317 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în S,-,. 2,.B,.2,.203 Județul S și cu autoritățile tutelare din cadrul Primăriei P, Primăriei Municipiului Târgoviște și Primăriei Municipiului S, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/27.01.2009
nr-
nr- Tribunalul Dâmbovița Secția civilă
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
| ← Divort. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 645/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
