Divort. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA Nr.560
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta - și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 300/A din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și Autoritatea tutelară Primăria S, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă -, asistată de avocat, recurentul pârât, reprezentat de avocat și intimatul intervenient, personal și în calitate de procurator pentru intimata intervenientă, lipsind Autoritatea tutelară Primăria
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul formulat de recurenta reclamantă - a fost motivat peste termenul legal.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus împuternicire avocațială nr.34 din 30.03.2009.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului formulat de recurenta reclamantă -, în raport de dispozițiile art.303 și 306 Cod procedură civilă și apreciind cauza în stare de soluționare acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenta reclamantă - a solicitat respingerea excepției nulității, întrucât recursul a fost motivat în termenul legal.
Pe fond, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat; față de recursul declarat de recurentul pârât a solicitat respingerea recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea excepției.
A arătat că recursul declarat de reclamantă este nul, fiind motivat după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar pe fond a arătat că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia.
Față de recursul formulat de recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise. A arătat că nu au fost aplicate corect dispozițiile art.297 (1) Cod procedură civilă, referitor la cererea de partaj și restituirea bunurilor proprii.
Intimatul intervenient a solicitat admiterea recursului formulat de recurenta reclamantă, iar cu privire la recursul formulat de recurentul pârât, a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia sub nr. 2481/2006, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul si a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 14 iunie 1997, partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, și obligarea acestuia la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei.
A mai solicitat încredințarea spre creștere și educare minorilor, născută la 03.09.1998 și, născut la data de 05.07.2002, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 14 iunie 1997 s-a căsătorit cu pârâtul, iar din căsătorie au rezultat minora, născută la 03.09.1998 și minorul, născut la data de 05.07.2002.
Reclamanta a precizat că a conviețuit cu pârâtul până la data de 28 iulie 2006, dată la care pârâtul a alungat-o din domiciliu împreună cu cei doi minori, iar până în prezent conviețuirea nu a mai fost reluată.
A mai susținut că pârâtul insultat-o si a lovit-o, astfel că acesta se face vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie.
In ceea ce privește acțiunea de partaj bunuri comune, reclamanta a susținut că a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul, prin contribuție egală, următoarele bunuri: o casă de locuit situată in S,- județul M, terenurile înscrise în contractul de vânzare cumpărare nr. 405 din 28 mai 2001, un frigider marca "Arctic", o ladă frigorifică marca " Arctic ", o mașină de spălat marca "Simens", o bibliotecă, 2 recamiere, o bibliotecă - bar, 4 perdele, 4 draperii, 2 televizoare, un calculator, 2 comode, o mochetă persană hol, un aparat video Philips, un casetofon Philips, 4 garnițe untură de 10- 30 litri, o aluminiu de 30 litri, 2 căldări aluminiu de 5 litri, un set de oale inox, un, un fier de călcat Philips, 3 filtre de cafea, un storcător de fructe, un aparat sandwici, un ventilator, o mașină de tocat carne, o mașină de tocat roșii, o mașină de tocat nuci, 2 pilote.
A precizat ca bunurile au rămas în posesia pârâtului.
Cu privire la acțiunea de restituire bunuri proprii, reclamanta a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i restituie următoarele bunuri proprii: o mașină de cusut marca, un șemineu electric, 2 seturi garnituri persane, 2 covoare persane, 3 paturi, 1 set tacâmuri filigran de 12 persoane, 10 traverse persane, 1 dulap haine, 1 scaun rotativ, mobilier cu oglinda, o masa, 4 scaune de, o butelie, mobila de bucătărie, 9 goblenuri, 2 covoare de iuta, platouri, 3 seturi garnituri de pat, perdele, draperii, 3 postăvi din lemn, o oala emailata de 30 litri, un tablou, o veioza, un de inox de bătut carne, furculițe, seturi de linguri, 2 perne, un telefon mobil Nokia, 2 lănțișoare din aur, o brățară, cercei, inele, 4 mici, obiecte de cosmetica, genți, poze,.
Prin sentința civilă nr. 1002 din 24.06.2007 a Judecătoriei Strehaiaa fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta -, împotriva pârâtului, pentru divorț și cererea reconvențională, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 14 iunie 1997 și înregistrată in registrul Stării civile al Orașului-, din vina ambelor părți.
S-a încuviințat ca reclamanta sa poarte numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Au fost încredințați minorii, născută la 03.09.1998 în S, județul și pe minorul, născut la 05.07.2002 în municipiul C, județul D, spre creștere și educare, reclamantei.
A fost obligat pârâtul la câte 80 lei, pensie de întreținere, pentru fiecare minor începând cu data introducerii acțiunii, 02.08.2006, până la majorat.
A fost admisă în parte acțiunea de partaj și în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantă.
A fost omologat raportul de expertiza întocmit de expert in varianta a II-a de lotizare.
S-a atribuit reclamantei - lotul nr.B compus din următoarele bunuri: lada frigorifica "Arctic"- 600 lei, recamier - 240 lei, 2 fotolii- 240 lei, biblioteca si bar - 820 lei, 2 perdele - 120 lei, 2 draperii - 160 lei, 1 televizor color - 560 lei, 1 calculator " Audio " - 2800 lei, o mocheta - 80 lei, o garnița untura - 30 lei, un fier de călcat - 40 lei, un ventilator - 80 lei, o mașină de tocat carne - 40 lei, o pilota - 30 lei, un boiler - 380 lei, o cada de baie - 220 lei, valoarea totala a bunurilor care compun lotul fiind de 6440 lei.
S-a atribuit paratului lotul nr. A compus din următoarele bunuri: frigider "Arctic" - 420 lei, mașină de spălat "Siemens" - 1200 lei, o biblioteca - 840 lei, un recamier - 240 lei, 2 fotolii - 240 lei, 2 perdele 120 lei, 2 draperii - 160 lei, un televizor color "Panasonic"- 560 lei, o garniță untura - 30 lei, o mașina de tocat roșii - 40 lei, o pilotă - 30 lei. Valoarea bunurilor care compun lotul nr.A este de 3880 lei.
S-a mai atribuit paratului lotul nr. C compus din o casă de locuit cu hol, camera, baie și beci în valoare de 17190,16 lei, anexa - 277,80 lei, lucrări de tencuieli si zugrăveli - 1902,10 lei. Valoarea totala a acestor bunuri este de 19370,06 lei.
A fost obligat paratul la 8405,03 lei sultă către reclamanta -.
A fost admisă în parte acțiunea de restituire bunuri proprii și obligat pârâtul să-i restituie reclamantei - următoarele bunuri: o mașină de cusut "", - 1400 lei, un șemineu electric - 140 lei, 2 seturi garnituri persane - 400 lei, 2 covoare persane - 460 lei, 3 paturi - 180 lei, mileuri diverse - 240 lei, 10 traverse persane - 440 lei, un dulap - 280 lei, toaletă cu oglindă - 160 lei, o masă - 180 lei, 4 scaune - 120 lei, o butelie aragaz - 80 lei, o mobilă de bucătărie - 860 lei, 4 goblenuri - 320 lei, 2 covoare de iută - 160 lei, o garnitura de pat - 80 lei, 3 postăvi - 180 lei, tablou - 80 lei.
Valoarea bunurilor mobile atribuite reclamantei este de 5760 lei.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, in contradictoriu cu reclamanta - și.
A fost obligat pârâtul la 809 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta și sau compensat restul cheltuielilor.
S-a reținut că ambele părți sunt vinovate de desfacerea căsătoriei.
În ceea ce privește pe minorii rezultați din căsătorie, aceștia au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei -, reținându-se în raport de probele administrate în cauză, că acesta este interesul major al minorilor.
S-a mai reținut că cererea de partajare a bunurilor comune de restituire a bunurilor proprii formulată de reclamanta -, precum și cererea de intervenție formulată de către intervenienții și, au fost analizate prin încheierea de admitere în principiu din data de 29.05.2007 dispunându-se omologarea raportului de expertiză tehnică efectuat de expert în varianta a 2-a de lotizare, variantă în care expertul a avut în vedere posesia de fapt a bunurilor, precum și faptul că lucrările de construcție au fost efectuate la imobilul proprietatea pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - arătând că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul intimat în beneficiul celor doi minori rezultați din căsătorie, cât și cu privire la culpa comună reținută de instanță în destrămarea relațiilor de familie.
Referitor la partajarea bunurilor comune apelanta - a arătat că în încheiere și în sentință nu au fost incluse bunurile ce se află în domiciliul pârâtului intimat, bunuri care au fost recunoscute de acesta la interogatoriu, iar în privința altor bunuri nu s-a pronunțat pentru motivul că pârâtul intimat a afirmat că nu știe despre existența acestora.
De asemenea apelanta a arătat că, deși în concluziile depuse la dosar de pârâtul intimat acesta recunoaște că pe lângă casa bătrânească, în curte mai exista o casă zidită și acoperită cu o singură cameră, tencuită pe interior, instanța nu a reținut acest aspect esențial față de împrejurarea că părinții săi, intervenienți în cauză, au executat la această casă mai multe lucrări, cum ar fi tencuieli interioare, pardoseli, zidit, au cumpărat întreaga tâmplărie.
Critica a vizat și faptul că instanța de fond ar fi schimbat regimul juridic al unor bunuri dobândite înainte de căsătorie din bunuri proprii în bunuri comune, precum și faptul că nu au fost admise obiecțiunile formulate la expertizele efectuate în cauză, lucrări prin care s-a încercat să se stabilească valori minimale față de adevăratele prețuri ale bunurilor imobile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și intervenienții și, arătând că nu au înțeles să-i gratifice pe fiica și respectiv ginerele său cu materialele de construcție folosite la casa acestora dovadă fiind faptul că materialele au fost cumpărate pe numele lor și maistorii plătiți de intervenient.
Critica sentinței vizează și expertizele tehnice efectuate în cauză, faptul că nu au fost luate în considerare obiecțiunile formulate la acestea, precum și faptul că în Încheierea de Admitere în principiu și în sentință nu au fost reținute lucrările executate de intervenienți pentru terminarea casei care era pe roșu.
Intervenienții au solicitat efectuarea unei expertize, prin care să se stabilească cuantumul sumei cu care au contribuit la terminarea casei, construcția unei anexe și dotarea acestora cu utilitățile necesare.
Prin decizia civilă nr.300/A din 2 decembrie 2008, Tribunalul Mehedinți a admis apelurile civile declarate de reclamanta - și intervenienții și,în contradictoriu cu intimatul pârât și Autoritatea Tutelară - Primăria
desființat parțial sentința și IAP cu privire la acțiunea de partaj bunuri comune, restituire bunuri proprii și cererea de intervenție formulată de intervenienții și și a trimis cauza spre rejudecare la această instanță.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că instanța de fond a stabilit corect culpa comună a soților în destrămarea relațiilor de căsătorie, având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză, la propunerea ambelor părți.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere s-a reținut că acesta a fost stabilit corect, avându-se în vedere veniturile realizate de intimatul pârât și nevoile celor doi minori.
Tribunalul a apreciat însă că sunt justificate criticile cu privire la modul de soluționare a cererii de partaj, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod pr. civilă.
S-a motivat că prima instanță a admis în principiu și în parte cererile formulate de părți, în raport de răspunsul la interogatoriu al pârâtului, fără a valorifica celelalte probe administrate și fără a dispune administrarea altor probe necesare pentru stabilirea în mod corect a situației de fapt.
S-a mai reținut că motivarea încheierii de admitere în principiu este contradictorie, dar și străină de natura pricinii.
Că, procedând în acest mod, instanța a încălcat principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Totodată s-a reținut că, deși cu probele administrate în cauză au fost dovedite și alte bunuri decât cele reținute în încheiere, instanța nu motivează de ce nu au fost incluse la masa partajabilă toate bunurile pentru care au fost administrate probatorii.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanta - și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta - a susținut că decizia Tribunalului Mehedinți este netemeinică și nelegală în ceea ce privește desfacerea căsătoriei și cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea celor doi minori.
Pârâtul a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, situație în c are în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A arătat că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 6731și următoarele Cod pr. civilă, care prevăd expres că încheierea de admitere în principiu se atacă odată cu fondul.
Că, prin decizia recurată instanța de apel a desființat în parte nu numai sentința atacată, ci și încheierea de admitere în principiu, cu toate că nici unul din apelanți nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei încheieri.
Recursul declarat de reclamantă este nul.
Potrivit dispozițiilor art. 303 Cod pr. civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 Cod pr. civilă prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor când există motive de ordine publică, ce pot invocate și din oficiu de instanța de recurs.
În speță, decizia civilă nr.300/A/2 decembrie 2008 Tribunalului Mehedinți, a fost comunicată reclamantei - la data de 23 decembrie 2008, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 38 din dosarul instanței de apel.
Recursul a fost declarat de reclamantă la data de 6 ianuarie 2009, însă motivarea acestuia s-a făcut abia la 10 februarie 2009, fiind depășit cu mult termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă.
Astfel, termenul de motivare recursului a început să curgă la data de 24 decembrie 2008 și s-a împlinit la data de 8 ianuarie 2009.
În condițiile în care motivarea recursului s-a făcut la 10 februarie 2009, și nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în cauză devin incidente dispozițiile art. 306 Cod pr. civilă, urmând a se constata nulitatea recursului.
Recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluția adoptată de tribunal în ceea ce privește acțiunea de partaj bunuri comune, restituire bunuri proprii și cererea de intervenție formulată de intervenienții și, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul menționat prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, nici una dintre aceste situații nefiind incidentă în cauză.
Prima ipoteză se referă la greșita soluționare a cauzei pe excepție, fără analizarea fondului raportului juridic dedus judecății.
O astfel de ipoteză nu se regăsește în cauza dedusă judecății, întrucât prin încheierea de admitere în principiu și ulterior, prin sentința civilă din care face parte integrantă această încheiere, instanța a intrat în cercetarea fondului analizând susținerile formulate de părți, cu trimitere la materialul probator administrat în cauză.
Faptul că pe baza probelor administrate instanța a reținut ca făcând parte din masa de împărțit numai o parte din bunurile solicitate la partaj, nu echivalează cu necercetarea fondului procesului.
Mai mult, în situația în care existau nelămuriri cu privire la o parte din bunurile pretinse la partaj, tribunalul, ca instanță devolutivă, avea posibilitatea să completeze probatoriile și să refacă componența masei partajabile.
În speță, nu se regăsește nici cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, soluționarea acțiunii și a cererii de intervenție fiind făcută în condiții de procedură completă cu părțile litigante.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că Tribunalul Mehedinția făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, situație ce a determinat o necercetare a fondului căii de atac, în cauză fiind incidente prevederile art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă.
Așa fiind, recursul declarat de pârât este fondat și urmează a fi admis.
Se va casa în parte decizia recurată, respectiv referitor la cererea de partaj,de restituire bunuri proprii și cea de intervenție, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Se va menține decizia în ceea ce privește soluționarea divorțului și a cererilor accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta reclamantă - împotriva deciziei civile nr. 300/A din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și Autoritatea tutelară Primăria
Admite recursul declarat de recurentul pârât, împotriva aceleiași hotărâri.
Casează decizia în parte, respectiv referitor la cererea de partaj, de restituire bunuri proprii și cererea de intervenție formulată de intervenienții și, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Menține decizia în ceea ce privește soluționarea divorțului și a cererilor accesorii acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
29.04.2009
Jud.apel
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
