Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1433/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1988/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1433
Ședința publică de la 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 566 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 29.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 aprilie 2007 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. -/2007, reclamanta a promovat acțiune în judecată împotriva pârâtului prin care aceasta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună sistarea stării de devălmășie privind bunurile dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, după cum urmează: un imobil casă și teren situate în comuna,- compus din un imobil casă format din parter și etaj nefinisate în interior, un autoturism 1300, an de fabricație 1994, cu cheltuieli de judecata.
La data de 25 mai 2007 pârâtul - reclamant a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea acțiunea cu nr-, prin care a chemat în judecată pe pârâta - reclamantă pentru împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 19 iunie 2007 instanța a dispus conexarea cauzei nr- la prezenta cauză și s-au stabilit obiectivele expertizelor tehnice, care au fost efectuate de (topo), (construcții) și (auto).
La termenul din data de 16 octombrie 2007 reclamanta - pârâtă a solicitat să i se atribuie provizoriu, în temeiul art. 67310din Codul d e procedură civilă, terenul în suprafață de 775 mp. și în valoare de 138.779 lei/ron, precum și construcția situată pe acest teren formată din parter, etaj, cu puț și fosă septică, în valoare de 152.000 lei/ron.
Prin sentința civilă nr. 6785 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei - pârâtei și acțiunea conexă a pârâtului - reclamant; s-a constatat că părțile au dobândit în cote egale de, în timpul căsătoriei imobilul teren situat în comuna,-, județul I, în suprafață de 800 mp. (775 mp. din măsurători) în valoare de 138.779 lei și construcția edificată pe acest teren în suprafață de 117,20 mp. formată din parter și etaj, precum și puțul și fosa septică, toate în valoare de 151.999 lei, precum și autoturismul 1310 berlină cu numărul de înmatriculare B-07- în valoare de 2.350 lei; s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei - pârâte terenul în suprafață de 775 mp. și în valoare de 138.779 lei/ron, precum și construcția situată pe acest teren formată din parter, etaj, cu puț și fosă septică, în valoare de 152.000 lei/noi; s-a constatat că sulta în cuantum de 145.389 lei/ron ce revine pârâtului - reclamant din valoarea terenului în suprafață de 775 mp. și din valoarea construcția situată pe acest teren formată din parter, etaj, cu puț și fosă septică, în valoare de 152.000 lei/ron, a fost depusă la CEC de către reclamanta - pârâtă prin recipisa nr. -/1 din 15 noiembrie 2007, recipisă care a fost depusă la registrul de valori al instanței; s-a dispus punerea la dispoziția pârâtului - reclamant a recipisei nr. -/1 din 15 noiembrie 2007 și s-a atribuit pârâtului - reclamant autoturismul 1310 berlină cu număr de înmatriculare B-07- în valoare de 2350 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a dat curs solicitării reclamantei, dispunând, în temeiul art. 67310alin. 2 din Codul d e procedură civilă, ca aceasta să consemneze la CEC sulta în cuantum de 145.389 lei/ron datorată pârâtului - reclamant, până la termenul din 18 decembrie 2007.
Considerentele pentru care instanța a dat curs acestei solicitări rezidă în aceea că, reclamanta i-a mai făcut o ofertă de soluționare pe cale amiabilă a partajului, a se vedea notificarea de la fila 11, dar căreia pârâtul nu a dat curs, precum și faptul că aceasta a făcut o ofertă serioasă în timpul desfășurării procesului. De asemenea, aspectele de ordin moral, faptul că o împărțire în natură a bunului ar menține o stare de tensiune între cele două părți care, probabil cu timpul își vor reface viețile, legătura de ordin sentimental pe care reclamanta a invocat-o referitor la respectivul teren lăsat moștenire. Nu în ultimul rând, faptul că reclamanta a dat dovadă de solvabilitate este un alt criteriu care a determinat instanța să dea curs cererii reclamantei.
Faptul că părțile nu au reușit să finalizeze, după șase ani, construirea casei, în perioada când se înțelegeau, și la diferență de patru ani de la achiziționarea terenului, datorită probabil lipsei banilor, face ca, în opinia instanței, să fie plauzibilă susținerea reclamantei că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru terenul de 800 mp. să nu se fi achitat prețul. Prin urmare și acest aspect a cântărit în soluția pronunțată de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, pârâtul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și neîntemeiată, iar pe fondul cauzei admiterea în parte a cererii de chemare în judecata și cererii reconvenționale și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce fac obiectul partajului prin atribuirea către fiecare copărtaș a unui lot de teren conform variantei a doua a raportului de expertiză topografică efectuat de expert și către apelant a imobilului situat în comuna,-, județul I, identificat în raportul de expertiză efectuat de expert. Totodată solicită atribuirea autoturismului, eventual cu obligarea la sultă pentru egalizarea loturilor.
Consideră că modalitatea de împărțire a bunurilor stabilită de instanță este deosebit de vătămătoare pentru acesta, determinat de faptul că a realizat lucrări la imobilul ce face obiectul partajului, necuantificate deși din probele existente la dosarul cauzei rezultă acest aspect; se impunea ca aceste lucrări realizate exclusiv din venituri proprii, care după divorț au generat un drept de creanța, să fie scăzute din valoarea imobilului întrucât i se cuvenea doar pârâtului - reclamant.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și neîntemeiată, iar pe fondul cauzei admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și integral cererea reconvențională și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce fac obiectul partajului, prin atribuirea către fiecare copărtaș a unui lot de teren conform variantei a doua a raportului de expertiză topografică efectuat de expert și către pârâtul - reclamant a imobilului situat în comuna,-, județul I, identificat în raportul de expertiză efectuat de expert. Totodată solicită atribuirea către pârâtul - reclamant a autoturismului eventual cu obligarea la sultă pentru egalizarea loturilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 566/8.04.2009 Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 6785/21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă. A respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește motivul de apel vizând îmbunătățirile efectuate de către apelant la imobilul din litigiu, acesta nu poate fi primit în considerarea dispozițiilor art. 294 Cod de procedură civilă potrivit cu care în apel nu se pot face cereri noi.
Astfel, așa cum rezultă din cerea formulată de apelant în dosar nr- (conexat dosarului nr-) acesta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 1545/2005, reprezentate de un autoturism 1310, un teren în suprafață de 800 mp. și un imobil situat în comuna,-, județul Deși în cerere se precizează efectuarea unor amenajări ulterioare făcute imobilului, pârâtul - reclamant nu a precizat în fața primei instanțe cuantumul acestora, solicitând doar scăderea acestora din sultă.
În acest sens, expertiza efectuată de instanță a evaluat imobilul cu acordul ambelor părți potrivit proceselor - verbale de recepție parțială nr. 20 din 16 martie 2005, deci prin raportare la stadiul la care a fost predat imobilul la data divorțului, finisat în proporție de 80%. Prin urmare, evaluându-se imobilul în stadiul în care se găsea în anul 2005, apelantul nu a fost prejudiciat, sulta la care a fost obligat fiind mai mică decât dacă imobilul ar fi fost evaluat pornindu-se de la stadiul în care se găsește în prezent.
În această modalitate solicitarea apelantului așa cum a fost formulată în sensul scăderii din sultă a amenajărilor făcute a fost satisfăcută.
Nu pot fi reținute nici celelalte critici formulate de apelant vizând modalitatea atribuirii bunurilor, față de criteriile de atribuire analizate corect de prima instanță și în considerarea împrejurărilor avute în vedere și recunoscute de părți. Nu mai puțin, apelantul acceptase inițial propunerea de atribuire a imobilului din litigiu, iar tensiunile create de relațiile personale ale fiecăreia dintre părți, neputând face posibilă vecinătatea acestora prin atribuirea câte unei părți din imobil.
Împotriva deciziei civile nr. 566 din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a declarat recurs pârâtul, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă - interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivele de recurs se face referire la incidența art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, recurentul învederează faptul că, în motivarea hotărârii, instanței de apel a reținut eronat faptul că motivul de apel prin care a arătat că instanța de fond nu a soluționat capătul de cerere prin care recurentul a solicitat adăugarea valorii îmbunătățirilor efectuate în imobil (după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț) la sulta care urma a-i fi acordată în urma atribuirii exclusive a imobilului către pârâtă, are natura unei cereri noi.
În primul rând, prin cererea de chemare în judecată recurentul a solicitat "suprafața de teren pe care se află imobilul să-mi fie atribuită", pentru a putea finaliza lucrările, urmând ca instanța să aprecieze și asupra sumei pe care urma să o plătească pârâtei, pentru cotă parte din imobil, dar scăzând cheltuielile făcute de către acesta la parterul bunului.
În al doilea rând cererea nu are caracterul unei cereri noi formulate direct în fața instanței de apel, aceasta fiind formulată la instanța de fond, însă într-o formă imperfectă. Menționează că instanța ar fi trebuit să țină cont de voința reală a părților, și nu de formularea pe care acestea au dat-o în formularea acțiunii.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește primul aspect, instanța de fond a interpretat în mod greșit raportul juridic dedus judecății, prin aceea că a atribuit în totalitate bunurile existente în masa partajabila către reclamantă, în baza unor simple aprecieri fără resort juridic, apreciind că afirmația reclamantei cu privire ca prețul asupra terenului, deși constatat prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat, nu a fost de fapt plătit, se bucură de veridicitate în fața unui înscris autentic.
Consideră însă că acest aspect nu poate constitui temei în pronunțarea hotărârii din moment ce înscrisul în cauză se bucură de prezumția de autenticitate iar mențiunile privitoare la declarațiile părților fac dovadă până la proba contrară. Or, în cauză nu s-a probat faptul că părțile au încheiat un alt contract decât cel de vânzare - cumpărare iar instnța trebuia să privească contractul ca atare nu să facă supoziții pentru a-și motiva hotărârea.
În ceea ce privește aspectul referitor la faptul că instanța nu a respectat principiul disponibilității părților, menționează faptul că aceasta, prin atribuirea în totalitate a bunurilor ce formau obiectul partajului exclusiv în favoarea uneia dintre părți, în condițiile în care ambele părți au solicitat atribuirea bunurilor, iar acestea erau susceptibile de o partajare echitabilă în natură, principiul amintit a fost încălcat, neexistând consimțământul părților pentru o astfel de atribuire.
Recurentul menționează faptul că a solicitat atribuirea imobilului construcție precum și a unui lot din terenul în suprafață de 800 mp. Pe tot parcursul derulării procesului, a învederat instanței faptul că a adus substanțiale îmbunătățiri imobilului construcție, aspect recunoscut de către intimată prin interogatoriul ce a fost administrat în fața instanței de apel și constatat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către prin care s-a arătat că părțile au efectuat lucrări atât înaintea divorțului cât și după divorț, stadiul parterului (la roșu în momentul divorțului), fiind definitivat de către pârât, execuția lucrării fiind de aproximativ 95%. Aceste aspecte au fost complet ignorate de către cele două instanțe în momentul pronunțării, respectiv menținerii hotărârii prin care fostei sale soții, i s-a atribuit întreaga masă de bunuri imobile comune, trecându-se peste aspectul în raport cu care recurentul îndeplinea mai multe dintre criteriile prevăzute de lege pentru atribuirea acestora. Mai mult, îmbunătățirile aduse imobilului, deși recunoscute de însăși intimată și expuse prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauza, nu au condus la constatarea unui drept de creanță în favoarea recurentului, instanța omițând acest aspect.
Prin aplicarea legii la situația de fapt, instanța de fond și cea de apel au încălcat legea în litera și spiritul ei, interpretarea dată prevederilor legale fiind cu totul eronată. Astfel, în cauză este vorba de partajarea bunurilor comune dobândite de și în timpul căsătoriei.
Instanțele însă au modificat obiectul acțiunii prin atribuirea exclusivă a imobilelor câtre intimată, cu obligarea acesteia la sultă în cuantum de 145.389 lei, consemnată pe numele acestuia.
Recurentul prin motivele de recurs consideră de asemenea că în raportul juridic dedus judecații sunt incidente dispozițiile art.67310Cod de procedură civilă, aflându-ne în ipoteza în care mai mulți coproprietari solicită atribuirea bunului, fapt ce determină aplicarea art.6739Cod de procedură civilă, instanța fiind obligată să țină seama în atribuirea bunurilor de îmbunătățirile aduse acestora, aspect "omis" cu desăvârșire de către instanță, însă a constatat prin expertizele efectuate în cauză și recunoscute de însăși intimată. Atribuirea exclusivă a bunului către unul dintre coproprietari și-ar fi putut găsi aplicabilitatea în ipoteza în care bunul nu ar fi putut fi partajat în natură, însă în situația de fapt prezentată, cel puțin terenul putea fi partajat în natură conform variantei a doua a raportului de expertiză topografică efectuat de expert.
Pentru toate aceste motive recurentul solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată (în sensul atribuirii către fiecare copărtaș a unui lot din teren conform variantei a doua a raportului de expertiză) și integral a cererii reconvenționale.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate curtea reține următoarele aspecte.
Este întemeiat primul motiv de recurs referitor la nepronunțarea asupra capătului de cerere vizând îmbunătățirile.
Astfel, prin cererea conexă formulată la data de 25.05.2007, recurentul a precizat că dorește să-i fie atribuit imobilul cu obligarea sa la plata sultei ce i se cuvine reclamantei, din care vor fi scăzute cheltuielile făcute la parterul imobilului, respectiv îmbunătățirile.
Contrar celor reținute de instanța de apel, deși formulată inform, cererea reclamantului în fața instanței de fond viza tocmai constatarea dreptului său de creanță cu privire la îmbunătățirile efectuate la parterul imobilului, recunoscute de altfel și de partea adversă.
Curtea constată că, deși îmbunătățirile au fost evaluate în apel, instanța de recurs nu poate valorifica raportul de expertiză întocmit, întrucât instanța nu s-a considerat legal investită cu acest capăt de cerere, care nu a fost soluționat în fața instanței de fond.
Celelalte critici formulate pe larg în motivele de recurs vizează greșita atribuire a întregului imobil, teren și casă de locuit intimatei - reclamante, critici care nu sunt însă întemeiate.
Potrivit art. 673 indice 9. pr. Civ "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari au făcut îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea".
Interpretarea textului de lege conduce la concluzia că, criteriile de atribuire pe care acesta le prevede nu sunt limitative, ci doar au caracter exemplificativ și ele nu trebuie în nici un caz absolutizate, instanța având posibilitatea de a aprecia în raport de împrejurările specifice cauzei, în scopul asigurării unui partaj echitabil.
În primul rând se constată că, deși terenul este partajabil în natură, conform expertizei întocmite, nu este posibilă împărțirea terenului în două loturi care să fie atribuite fiecăruia dintre copărtași. Astfel, recurentul solicită exclusiv lotul de teren pe care se află amplasat imobilul casă, dorind ca celălalt lot să - i fie atribuit intimatei, care, la fel nu dorește decât întregul imobil, teren și construcție. Pe de altă parte, relațiile tensionate dintre părți nu permit atribuirea celor două loturi părților, întrucât, acestea au încercat să conviețuiască împreună în imobil și nu a fost posibil, acuzându-se reciproc de limitarea folosirii propriului spațiu. Prin urmare, se remarcă faptul că nu există acordul coproprietarilor pentru atribuirea celor două loturi de teren, fiecare dorind exclusiv lotul pe care se află amplasată casa.
În al doilea rând, intimata - reclamantă a fost inițial de acord ca întreg imobilul să-i fie atribuit recurentului, notificându-l anterior partajului, cu propunerea de a i se achita sulta în schimbul cotei sale, recurentul nedând curs acestei propuneri, în timp ce intimata, de la momentul introducerii acțiunii, a declarat și a consemnat, la momentul stabilit de instanță, sulta la dispoziția părții adverse.
Pe de altă parte, deși recurentul a efectuat îmbunătățiri în imobil, acest criteriu de preferință nu trebuie absolutizat, cu ignorarea celorlalte aspecte arătate anterior, care au fost reținute de instanțe ca fiind decisive în atribuirea imobilului intimatei.
Deși este cert că, recurentul apreciază în mod corect că nu se poate reține că părțile nu ar fi achitat prețul imobilului teren, existând un contract de vânzare - cumpărare autentic ce atestă acest lucru, totuși curtea apreciază că, poate fi reținut drept criteriu de preferință, în favoarea intimatei, aspectul subiectiv al vânzării imobilului teren de către tatăl reclamantei, care la rândul său l-a primit de la mama sa, prin moștenire.
Ca atare, curtea constată că nu pot fi primite criticile referitoare la modalitatea de atribuire a imobilului, sub acest aspect soluțiile pronunțate fiind legale și temeinice.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2. pr. civ. curtea admite recursul, casează în parte decizia și sentința și trimite cauza la instanța de fond pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea dreptului de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de recurent la parterul imobilului.
În ceea ce privește cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi analizată de instanța investită cu soluționarea capătului de cerere privind stabilirea dreptului de creanță, în raport de pretențiile ce vor fi admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 566 din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Casează în parte decizia și sentința.
Trimite cauza la instanța de fond pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea dreptului de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
I
Red.
.
2ex./16.11.2009
-5.-;
Jud.B-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Andreea Doris Tomescu
| ← Divort. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
