Divort. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (403/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.562
Ședința publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Cristian Olteanu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.8/A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Obiectul pricinii - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurentul - reclamant și asistat de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.61168/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind intimata - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în
dezbateri.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea deciziei atacate, față de următoarele argumente:
Sub un prim aspect, criticile invocate privesc capătul de cerere referitor la revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei astfel, instanța de fond a dispus ca pârâta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, în situația în care, reclamantul a învederat de două ori refuzul său de a fi admisă această solicitare.
. acestui capăt de cerere este posibilă în baza unor motive temeinice, or, în speță, pârâta nu desfășoară activități de natură publică și nu lucrează în vreun domeniu de activitate în care să îi fie prejudiciată imaginea publică ci, este un cetățean pensionar.
Un singur motiv o motivează pe pârâtă la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, acela de a beneficia de anumite facilități în urma căsătoriei cu o persoană cu grad militar.
Mai invocă și faptul că, sub acest aspect, nu se poate reține o cerere de îndreptare a unei erori materiale.
Având în vedere aceste argumente, consideră că în speță au fost încălcate dispozițiile art.40 alin.1, 2, 3 și 4 din Codul Familiei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6334/06.10.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis acțiunea formulată de petenții și, a dispus desfacerea căsătoriei părților, prin acord, s-a stabilit ca petenta să păstreze numele de.
În drept, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.38 alin.2 din Codul familiei, în raport de care s-a constatat că de la data încheierii căsătoriei a trecut mai mult de un an și nu au rezultat copii minori din această căsătorie.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la numele dobândit în urma încheierii căsătoriei, prima instanță a făcut aplicația dispozițiilor art.40 alin.1 din Codul familiei.
Prin decizia civilă nr.8 A/07.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul reclamantului, ca nefondat.
Instanța de apel a reținut din cuprinsul sentinței civile pronunțate în primă instanță că reclamantul a declarat că este de acord ca pârâta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie.
S-a reținut că apelantul nu a invocat o eroare de consemnare în conținutul sentinței civile de primă instanță, nu a urmat procedura de îndreptare a erorilor materiale, situație în care s-a concluzionat că cele înscrise în practicaua hotărârii instanței de fond sunt conforme realității.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 12.02.2009 apelantul, prin care a criticat-o pentru nelegalitate în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că voința apelantului a fost ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei,.
Instanța de fond nu a ținut seama de această solicitare și a dispus ca pârâta să-și păstreze numele de familie,.
Dispozițiile art.40 pct.2 din Codul familiei prevăd doar pentru motive temeinice, posibilitatea instanței de a încuviința uneia din părți dreptul de a păstra numele de familie dobândit prin căsătorie.
La ora actuală pârâta este pensionară, nu activează în nici un fel de instituție publică sau privată, ceea ce înseamnă că nu există nici un interes ca aceasta să păstreze numele de familie.
Recurentul apreciază că instanțele de fond au aplicat în mod greșit dispozițiile art.40 alin.1, 2 și 3 din Codul familiei.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Hotărârea primei instanțe, validată prin soluția instanței de apel, a făcut aplicația dispozițiilor art.40 alin.1 din Codul familiei, care prevăd în mod expres că, la desfacerea căsătoriei prin divorț,soții se pot învoi ca soțul care, potrivit art.27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei.
Instanța judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorț.
În sensul dispozițiilor ce preced, independent de prima solicitare a reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, părțile în fața instanței de judecată s-au învoit ca pârâta să-și păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie-rezultă în mod expres din practicaua sentinței de primă instanță că reclamantul a fost de acord cu această situație.
Nu s-a susținut că s-ar fi produs vreo eroare de consemnare de către grefierul de ședință, situație care ar fi putut declanșa procedura sumară și rapidă a îndreptării de eroare materială strecurată în cuprinsul sentinței primei instanțe.
Datele concrete ale dosarului dovedesc că instanțele de fond au pronunțat o soluție corectă din punct de vedere juridic, dat fiind că s-au întemeiat pe un text legal în vigoare, aplicat cu rigoare și bună-credință situației de fapt a dosarului.
Curtea a avut în vedere și faptul că sentința judecătorească în cuprinsul căreia s-a inserat voința părților din dosarul pendinte cu privire la numele de familie al pârâtei, are caracterul unui înscris autentic-se bucură de o prezumție de valabilitate, ceea ce înseamnă că cel ce se bazează pe cuprinsul înscrisului, este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă.
Nu există o contestare explicită a mențiunilor exprese din conținutul practicalei sentinței judecătorești, ci o schimbare a temeiului juridic în raport de care s-a finalizat raportul juridic litigios, situație concretă ce nu poate fi valorificată de recurent pe temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, întrucât nu există a încălcare sau aplicare greșită a legii.
Situația nu poate fi valorificată nici din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, întrucât acordul reclamantului cu privire la numele de familie a fost în mod expres consemnat în actul de procedură existent la dosar-înscris autentic, ceea ce nu poate susține ipoteza concretă a schimbării naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic.
Pentru considerentele ce preced, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.8/A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.8/A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
./
2 ex./22.04.2009
TB-3 -;
Jud.6 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristian Olteanu
| ← Plasament. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Brasov | Stabilire paternitate. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
