Divort. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 323/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect divorț.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 323 din 29.09.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2847 din 01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil -, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins cererea pârâtului reclamant reconvențional de a păstra legături personale cu minora, o săptămână în perioada concediului tatălui.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a obligat intimatul să plătească apelantei cheltuieli judiciare în apel 1510 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorar avocațial.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, prin sentința civilă nr. 2847 din 1.04.2009 s- admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, reclamanta-ârâtă p. reconvențională reluând numele avut anterior căsătoriei acela de "".
S-a dispus încredințarea reclamantei-pârâtă recovenționale spre creștere și educare a minorei - născută la data de 17.06.2007 în A și a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvenționale cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei 25% din venitul net realizat începând cu data introducerii acțiunii 26.01.2009 și până la majoratul minorei.
S-a încuviințat ca pârâtul-reclamant reconvențional să păstreze legături personale cu minora în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, duminica între orele 10,00-19,00 la domiciliul pârâtului-reclamant reconvențional; în anii impari de ziua de naștere a minorei la domiciliul pârâtului-reclamant reconvențional; o săptămână în perioada concediului pârâtului-reclamant reconvențional la domiciliul acestuia, în toate cazurile cu obligația pentru pârâtul-reclamant reconvențional de aod uce și aduce pe minoră la domiciliul reclamantei-pârâtă reconvențional.
S-a respins în rest acțiunea și cererea reconvențională și s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect sistarea comunității de bunuri a soților.
Împotriva sentinței civile nr. 2847/1.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arada declarat apel reclamanta, care a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul reținerii și a culpei reclamantei la destrămarea relațiilor de căsătorie, precum și cu privire la reglementarea vizitării minorei, cu motivarea că nu are vreo culpă în desfacerea căsătoriei, ci doar aceea de a fi împotrivă ca pârâtul să aibă legături extraconjugale cu o altă femeie, și că datorită vârstei fragede a minorei, aceasta nu poate pleca cu intimatul în concediu de odihnă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că reclamanta apelantă a fost o fire geloasă, iar vârsta minorei nu poate împiedica deplasarea acesteia în timpul concediului său de odihnă.
Tribunalul a admis apelul reclamantei, cu consecința respingerii cererii pârâtului de a păstra legături personale cu minora o săptămână în perioada concediului tatălui său, cu motivarea că starea de sănătate a minorei, vârsta acesteia (2 ani), precum și nevoia de a beneficia de un mediu familial stabil de refacere a sănătății și de îngrijire, nu-i permit minorei de a rămâne în perioada concediului tatălui timp de o săptămână, la domiciliul acestuia.
Critica adusă hotărârii atacate în ceea ce privește reținerea culpei în desfacerea căsătoriei doar în sarcina pârâtului intimat, nu a fost reținută de tribunal, cu motivarea că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 323/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului intimat, iar în privința reglementării vizitării minorei rezultată din căsătoria părților, aceasta să se desfășoare așa cum a precizat în întâmpinare, la domiciliul său, prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 15-19.
În motivare a arătat că singurul vinovat de neînțelegerile apărute în căsătoria lor, este pârâtul intimat, care întreține relații extraconjugale cu o altă femeie.
A arătat că nu este relevantă declarația de martor a mamei pârâtului, conform căreia vina reclamantei constă în faptul că părțile dormeau în camere separate, întrucât pârâtul a fost cel care a dorit acest lucru, motivând că este deranjat de minoră noaptea și nu se poate odihni.
Referitor la modalitatea de reglementare a vizitării minorei, arată că a solicitat ca vizitele să se efectueze la domiciliul său, datorită vârstei fragede a minorei, firii sale bolnăvicioase și sensibile 8aspecte ce rezultă din actele medicale depuse la dosar), precum și faptul că de la naștere până în prezent, minora a locuit doar la domiciliul actual.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin recursul declarat, pârâtul a solicitat modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 2487/1.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad.
În motivare a arătat că decizia atacată este nelegală sub aspectul respingerii cererii de a avea legături personale cu minora în perioada concediului de odihnă al tatălui, timp de o săptămână de zile, întrucât se nesocotește interesul superior al minorei, actual care este acela de a avea legături personale cu ambii părinți, iar cu tatăl său și în perioada concediului său de odihnă.
Arată că minora este perfect sănătoasă din punct de vedere fizic, este atașată de tatăl său, cu nevoie egală de prezența ambilor părinți, iar prin modalitatea de reglementare a vizitării astfel cum a fost stabilită de tribunal, i se îngrădește dreptul său de a avea legături cu minora.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat solicită respingerea recursului formulat de reclamantă, cu motivarea că în mod corect ambele instanțe au reținut culpa comună a soților la desfacerea căsătoriei, iar în ceea ce privește solicitarea ca reglementarea vizitării minorei să se efectueze doar la domiciliul mamei, arată că aceasta nu este în interesul superior al copilului, conform căruia, aceasta trebuie să păstreze legături cu ambii părinți.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea constată că este întemeiat recursul pârâtului și neîntemeiat recursul reclamantei.
Astfel, tribunalul a admis apelul declarat de reclamantă, și pe cale de consecință, a respins cererea pârâtului de a păstra legături personale cu minora născută la 17.06.2007, o săptămână în perioada concediului de odihnă al tatălui, cu motivarea că vârsta acesteia, mediul familial stabil de care a beneficiat, precum și starea de sănătate a acesteia, nu îi permit să rămână timp de o săptămână la domiciliul tatălui.
Motivele reținute însă de instanța de apel sunt în neconcordanță cu dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, conform cărora, părintele căruia nu i se încredințează copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, dar și cu cele ale art. 14 din Legea nr. 272/2004 - ce prevăd dreptul copilului de a menține relații personale cu ambii părinți, și ale art. 97 Codul familiei, conform cărora, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
Desigur, dreptul de a avea legături cu copilul, trebuie exercitat în așa fel încât, să nu aibă o influență negativă asupra creșterii acestuia și să fie în interesul superior al copilului, or, în cauză nu s-a făcut dovada că prin modalitatea de reglementare a vizitării minorei stabilită de instanța de fond, ar fi nesocotit interesul superior al copilului, sau că ar fi primejduită dezvoltarea fizică, morală sau starea de sănătate a acestuia.
Mai mult, hotărârea pronunțată de tribunal nu este în concordanță nici cu jurisprudența CEDO, care a statuat că pentru un părinte și copilul său a fi împreună, reprezintă un element fundamental al vieții de familie (cauza Lafargue contra României).
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 323/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va modifica în tot decizia civilă atacată în sensul că, va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2847 din 1.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, raportat la considerentele arătate, se constată că în mod corect s-a respins de către tribunal solicitarea reclamantei ca vizitele minorei de către tatăl său, să se facă la domiciliul său, prima și a treia sâmbătă din lună între orele 15-19.
Și cea de-a doua critică, și anume, reținerea culpei ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie, este neîntemeiată, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că pe de o parte, pârâtul a intrat într-o relație extraconjugală, iar pe de altă parte, reclamanta manifestă gelozie și o permanentă nemulțumire față de pârât, ceea ce a dus la lipsa de comunicare dintre părți, relațiile acestora fiind grav și iremediabil vătămate.
Constatând astfel că în mod corect a reținut instanța de apel culpa comună a părților la desfacerea căsătoriei, iar în privința reglementării vizitării minorei a respins cererea reclamantei privind vizitarea minorei la domiciliul său, în prima și a treia sâmbătă din luna între orele 15-19, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 323/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în tot decizia civilă atacată în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2847 din 1.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 323/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.02.2010
Tehnored. 4 ex./15.02.2010
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
