Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 959/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 959
Sedința publică din 3 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 539 din 19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul prin avocat și intimata prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei a depus concluzii scrise iar reprezentanta contestatorului a depus un extras din tratatul de procedură civilă, completat și adnotat, pentru a susține admisibilitatea contestației în anulare și faptul că această cale de atac a fost exercitată în termen.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s- acordat cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate și fixarea unui termen de judecată pentru rejudecare, învederând, în temeiul art. 318 teza 1 și 2 Cod procedură civilă, că hotărârea pronunțată este rezultatul unor greșeli materiale esențiale pentru soluția dată.
Totodată, reprezentanta contestatorului a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 319 Cod procedură civilă, termenul de introducere a căii de atac pentru hotărârile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de întregul conținut al hotărârii care înțelege să o atace, astfel că, în prezenta cauză, calea de atac a contestației în anulare a fost exercitată în data de 17.06.2009 iar hotărârea a fost redactată în 19 iunie 2009, motiv pentru care apreciază că această cale extraordinară de atac a fost exercitată în termenul legal.
Relativ la teza a II -a, stipulată în cadrul contestației în anulare, reprezentanta contestatorului a susținut că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs cu care a fost învestită, au fost încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar modul de partajare a bunurilor comune îl prejudiciază pe contestator, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației în anulare, întrucât hotărârea atacată este temeinică și legală, învederând faptul că se face referire la dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 Cod procedură civilă, care nu se regăsesc în speța de față.
Totodată, raportat la faptul că petentul a propus să -i fie atribuită casa cea mare cu terenul aferent, reprezentantul intimatei a adus în discuție prevederile art. 44 din Constituția României și dispozițiile art. 4 și 8 din Legea nr. 315/2005, potrivit cărora este interzis cetățenilor străini să dobândească terenuri în intravilan timp de 5 ani de la aderarea României la, existând, astfel, imposibilitatea de a se acorda terenuri.
Cu privire la cel de -al doilea motiv al contestației în anulare, reprezentantul intimatei a susținut că, potrivit art. 31 din Codul familiei, bunurile proprii sunt excluse de la masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta contestatorului, a învederat instanței că, prin orice mijloc de probă, se poate dovedi calitatea de bun comun sau propriu al imobilului în litigiu.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare constată că:
Prin decizia civilă nr. 539/19.05.2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.867/A/12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
A obligat pe reclamant să plătească pârâtei intimate suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de recurs că prima critică adusă hotărârii atacate vizează neincluderea în masa partajabilă a unor terenuri, respectiv a terenului înscris în F nr. 841, nr. cadastral 2075/153.
Sub acest aspect s-a constatat că așa cum rezultă din F nr. 841 (fila 18 dosar recurs) urmare a încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 6957/3.09.1997 între G și cu intimata - la poziția 20 din foaia de proprietate a Fe ste întabulat dreptul de proprietate al intimatei pârâte asupra terenului intravilan în suprafață de 1.701.p - cu titlu de donație.
Față de această împrejurarea s-a constatat că în mod corect au reținut cele două instanțe că terenul respectiv intră în categoria bunurilor proprii ale pârâtei, raportat la dispozițiile art. 31 lit. b din Codul familie.
Astfel, deși dobândit în timpul căsătoriei întrucât donatorii nu au prevăzut ca bunul respectiv să fie bun comun, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens, terenul menționat mai sus este bun propriu al pârâtei, nefăcându-se dovada că bunul transmis să fie comun ambelor părți.
În ceea ce privește modul de sistare a stării de indiviziune asupra bunurilor comune, respectiv modul de compunere a loturilor se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 6734, 6735Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 728 cod civil și la art. 4 și 8 Legea nr. 315/2005.
La compunerea loturilor instanța avut în vedere concluziile scrise ale reclamantului (filele 55-58 dosar fond) modul de partajare a caselor făcându-se astfel conform propunerilor făcute.
S-a reținut că deși lotul A atribuit reclamantei se compune dintr-un singur bun constând în dreptul de nudă proprietate asupra casei cu nr. 166 înscrisă în F 624 în valoare de 151.395 lei, reactualizată la 185.870 lei fără curte și grădină și că celelalte terenuri supuse partajului au fost atribuite pârâtei cele două instanțe au avut în vedere împrejurarea că reclamantul este cetățean străin, nerezident în România și că raportat la dispozițiile art. 4 și 8 din Legea nr. 315/2005 poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reședințe secundare, respectiv pentru terenuri agricole la împlinirea unui termen de 5 ani respectiv 8 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Referitor la susținerea că asupra imobilului ce a fost atribuit este instituit un drept de uzufruct viager în favoarea fostei soacre, mama intimatei, se apreciază că și asupra imobilului atribui pârâtei este înscris un astfel de drept, reclamantul fiind de acord cu constituirea acestui dezmembrământ.
În ceea ce privește stabilirea valorii reale a terenurilor, s-a constatat că valoarea actualizată a terenurilor este cea stabilită de expert și anume 22,73 lei/p la data de 16.05.2008.
Cum urmare a obiecțiunilor la raportul de expertiză același expert stabilește la 11.09.2008 o valoare de 48,10 lei - se constată că în mod corect a reținut instanța de apel că valoarea indicată de expert prin răspunsul la obiecțiuni este reală și a luat în considerare în mod corect valoarea de circulație stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză și anume de 22,73 lei/
S-a reținut astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă invocate de reclamant și hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind temeinică și legală
Împotriva deciziei civile nr. 539/19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat contestația în anulare contestatorul care a solicitat admiterea cererii, anularea hotărârii atacate cu consecința rejudecării recursului.
În motivare a arătat că instanța de recurs s-a aflat într-o eroare materială evidentă confundând unele elemente importante și date materiale ale dosarului cauzei care erau determinante pentru soluția pronunțată. În concret, instanța de recurs s-a aflat în eroare totală când a statuat că " la compunerea loturilor instanța a avut în vedere concluziile scrise ale reclamantului ( filele 55 - 58 dosar fond) modul de partajare a caselor făcându - se astfel conform propunerilor făcute".
Arată că a solicitat atribuirea imobilului - casa cu nr. 166 (nou 250) și teren aferent - curte și grădină în suprafață de 2877 mp - și nu doar atribuirea casei, fiind evident că prin imobil se înțeleg construcții și terenuri iar prin casă construcția propriu-zisă.
A se reține contrar celor solicitate în mod expres, în scris, că ar fi solicitat atribuirea casei cu nr. 166 ( nou 250), care i s-a atribuit conform propunerii avansate de reclamant prin concluziile scrise depuse la instanța de fond la 6.06.2007 pag. 3 concluzii și pag. 55 - 58 dosar Judecătoria Timișoara ) este o eroare evidentă produsă prin confundarea unor elemente importante din dosar.
A susținut că instanța de recurs nu a analizat în totalitate, ci doar trunchiat atât motivele de recurs privind neincluderea în masa partajabilă a unor terenuri ( este vorba de terenul intravilan în suprafață de 1701 mp înscris în F 841 nr. cad. 2075/153), respectiv nu a analizat toate argumentele, motivele pentru care acest bun are în realitate calitatea de bun comun precum și motivul de recurs privind modul de compunere al loturilor.
Practic acestor trei motive mari, generice de recurs, li se circumscriu motive mai mici argumentate atât în fapt cât și în drept care au fost analizate trunchiat, în parte de către instanța de recurs.
Toate motivele invocate de contestator în sprijinul unei corecte și legale partajări a bunurilor comune, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 728, 6734și 6735cu precădere art. 6735pct. 2 Cod procedură civilă, nu au fost analizate punctual, practic motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă a fost ignorat, omis a fi cercetat.
A învederat că respingerea unui motiv de recurs fără a fi cercetat, respectiv fără a fi analizate argumentele invocate în sprijinul acelui motiv de recurs, nu poate echivala cu cercetarea acestuia.
Faptul că a argumentat printre altele, că partajul în natură presupune în speță a se atribui o casă cu terenul aferent pentru aop utea exploata sau pentru ca această construcție să poată avea valoare și pentru a fi vândută, invocând și practica judiciară a Curții de Apel Galați, depusă la dosar, implică o cercetare a argumentelor legale invocate de reclamantul recurent în sprijinul unei hotărâri legale și corecte.
Contestatorul învederează că este cetățean european care, la fel ca și intimata are domiciliul stabil în Italia și nu poate fi prejudiciat și defavorizat prin atribuirea în natură doar a unei construcții fără terenul aferent care, practic, astfel devine inutilizabilă pentru el și fără valoarea comercială pentru un potențial cumpărător.
În drept invocă dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise intimata a solicitat respingerea contestației în anulare cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 Cod procedură civilă, respectiv soluția nu este rezultatul unei erori materiale și instanța de recurs a analizat motivul de recurs invocat de petent și anume acela că în masa de împărțit nu a fost inclus și imobilul înscris în F 841 - teren intravilan în suprafață de 1701 mp, întrucât acest bun este propriu al intimatei, făcându - se aplicarea art. 31 Codul familiei.
Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondată.
Astfel susținerea contestatorului în sensul că prin atribuirea casei, fără terenul aferent - curte și grădină în suprafață de 2877 mp - instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială - nu este întemeiată.
" Greșeala materială" - la care se referă dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă trebuie să se refere la greșeli de ordin procedural și trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente materiale importante, determinante în soluția pronunțată ca de exemplu: anularea recursului ca netimbrat sau respingerea ca tardiv declarat ( deși a fost depus în termen).
Instanța de recurs nu a fost într-o eroare materială și nu a confundat elemente importante și date materiale ale dosarului - ci în considerentele deciziei atacate a reținut că loturile pentru împărțirea bunurilor comune s-au făcut luându - se în considerare și concluziile scrise ale părților, iar cererea reclamantului prin care a solicitat atribuirea casei cu nr. 166 ( nou 250) a fost admisă parțial în raport de dispozițiile art. 4 și 8 din Legea nr. 315/2005, conform cărora cetățenilor străini le este interzisă dobândirea terenurilor în intravilan timp de 5 ani de la aderarea României în
Mai mult, greșelile instanței de recurs ce deschid calea contestației în anulare - cale extraordinară de atac, de retractare - trebuie să fie greșeli de fapt și nu greșeli de judecată.
Prin respingerea recursului declarat de reclamant, instanța de recurs nu a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare a hotărârii atacate invocat de reclamant în cererea de recurs.
S-a susținut că instanța nu a analizat toate argumentele invocate prin recurs pentru care terenul intravilan în suprafață de 1701 mp înscris în F 841 trebuia considerat ca fiind bun comun așa cum era corect și nu bun propriu al intimatei, precum și cele ce se referă la modul de compunere al loturilor.
Or, din examinarea considerentelor deciziei atacate rezultă că motivul de recurs invocat de reclamant, respectiv art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a fost analizat, instanța referindu - se în motivare atât la calitatea de bun propriu al terenului menționat mai suscât și cu privire la modul de compunere a loturilor.
Mai mult trebuie menționat că instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare pentru a răspunde părții printr - un considerent comun, chiar dacă nu a răspuns punctual la toate argumentele recursului.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 320 Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 539 din 19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe contestator să plătească intimatei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 539 din 19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Obligă pe contestator să plătească intimatei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.L/17.11.2009
DACT.B/2ex/2.12.2009
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
