Divort. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 574/R/2009
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Felicia Toader
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât ,. în nr. 392, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în O,-, -. 19, județul B, PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța - nr 1, PRIMĂRIA, cu sediul în împotriva deciziei civile nr 582/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.1528 din 25 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, personal și asistat de av. și intimata personal și asistată de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 31 martie 2009 întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, intimatul arată că locuiește în, proprietarul i-a cedat cu titlu de împrumut gratuit de folosință un imobil care conferă un spațiu corespunzător în care să-și crească copilul. Arată că nu are rude în localitate dar, în timpul în care ar lipsi, ar fi ajutat în îngrijirea minorului de o familie d e prieteni, credincioși penticostali.
La întrebarea instanței,reclamanta arată că locuiește în chirie într-o garsonieră situată în O, iar în timpul serviciul ei care locuiește în O se va ocupa de minor.
Arată că în prezent minorul se află în îngrijirea bunicilor materni, este bine îngrijit, merge la grădiniță și este înscris la medic de familie iar ea în permanență îi trimite pachete cu mâncare și dulciuri, hăinuțe și îl vizitează ori de câte ori poate.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1528 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis, în parte, acțiunea de divorț formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul, s-a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 14.05.2004 în O, jud. B, din culpă comună, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", s-a respins cererea reclamantei de a-i fi încredințat minorul, născut la data de 04.07.2004 în O, jud. B, și de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențională - și, în consecință s-a încredințat pârâtului - reclamant reconvențional spre creștere și educare pe minorul, iar cheltuielile de judecată au fost compensate între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul în data de 14.05.2004 în O, jud.
Din căsătoria părților a rezultat minorul nsc. la data de 4.07.2004 în O, jud.
În cauză au fost audiați martorii (fila15), (fila45) și (fila 46).
Din declarațiile martorilor precum și din cele arătate de părți rezultă că în prezent părțile sunt separate în fapt de peste un an de zile, în condițiile în care reclamanta locuiește în O iar pârâtul locuiește în. Între părți au fost neînțelegeri și certuri.
În acest sens reclamanta i-a spus martorului că pârâtul o bătea tot timpul, că părțile nu se înțelegeau și că reclamanta era dată afară din casă. Martorul a mai arătat că în perioada conviețuirii părților acestea locuiau în.
Dată fiind separarea în fapt a părților ca urmare a neînțelegerilor dintre acestea, instanța de fond considerat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă în aceste condiții din culpa comună a soților. Potrivit art. 2 Codul Familiei relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material. Între părțile din prezenta cauză nu mai există însă în prezent relații de prietenie și afecțiune reciprocă.
În ce privește încredințarea minorului, instanța de fond a reținut următoarele:
Din ancheta socială efectuată în cauză de Primăria Comunei, jud. D, rezultă că reclamanta lucrează la o fabrică de confecționat pungi din O și trăiește în concubinaj cu numitul, neavând locuință proprietate personală. Prin ancheta socială s-a mai arătat că reclamanta l-a lăsat pe minor în întreținerea părinților reclamantei, și, de la vârsta de 2 luni. S-a mai reținut prin ancheta socială că bunicii minorului locuiesc în satul, com., jud. D, posedă o suprafață de 2,14 ha teren agricol, o casă de locuit cu 3 camere și sală, construită din cărămidă, acoperită cu tablă. S-a reținut că minorul este bine îngrijit de bunicii săi, merge la grădiniță, este foarte atașat de bunici și că cei doi bunici își iubesc nepotul.
Prin ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei de către Autoritatea Tutelară O, se arată că reclamanta este ambalatoare la SC SRL cu un salariu lunar de 1.000 lei și locuiește împreună cu verișoara sa în chirie într-o garsonieră situată în S-a arătat că soții au locuit împreună în loc., jud. B în chirie, până în anul 2005, când soția a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat în S-a mai menționat că minorul se găsește de la vârsta de 8 luni în îngrijirea și întreținerea bunicii materne în satul, com., jud.
Prin ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului reclamant - reconvențional de către Primăria com., s-a arătat că pârâtul este încadrat în muncă la SC SRL având un salariu brut de 543 pe lună. S-a arătat că pârâtul locuiește singur în. S-a mai arătat că locuința din pe care o ocupă pârâtul este compusă din 3 camere, bucătărie și anexe gospodărești pe care pârâtul dorește să o cumpere, și că locuința respectivă este proprietatea unei familii de prieteni.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că în prezent minorul se află în fapt în întreținerea bunicilor materni și nu în întreținerea reclamantei.
Conform art. 100 alin. 1,2 și 3 Codul Familiei, copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînțelegere între părinți instanța judecătorească ascultând autoritatea tutelară precum și pe copil dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani va decide ținând seama de interesele copilului.
Potrivit art, 42 alin. 1 și 2 Codul familiei instanța judecătorească va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copii minori. În acest scop instanța va asculta părinții și Autoritatea Tutelară și ținând seama de interesele copiilor pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii dacă va fi încredințat tatălui sau mamei. Pentru motive temeinice copii pot fi încredințați unor rude ori unor alte persoane cu consimțământul acestora sau unor instituții de ocrotire.
Instanța de fond a reținut că în cauza de față nu există motive temeinice pentru care minorul să nu poată fi încredințat unuia dintre părinți. Întrucât reclamanta nu a înțeles să-și asume în fapt creșterea și educarea minorului, lăsându-l pe minor la părinții ei în D, instanța consideră că se impune încredințarea minorului celuilalt părinte, adică tatălui, cel puțin până când reclamanta va putea să se ocupe direct de creșterea și educarea copilului. Din declarația mamei reclamantei, dată în fața instanței, rezultă că și în prezent dar și de când era mic, bunicii materni se ocupă de creșterea minorului, în condițiile în care martora a arătat că reclamanta are serviciu și de aceea copilul nu stă la ea în Întrucât din textele legale mai sus menționate rezultă că părinții au prioritate în ce privește încredințarea minorilor înaintea altor persoane, și în condițiile în care reclamantul reconvențional dorește și are condiții să-și asume creștere și educarea minorului, instanța, în baza art. 42 alin. 1 Codul Familiei, a încredințat minorul spre creștere și educare pârâtului reclamant - reconvențional, reclamanta având posibilitatea ca atunci când împrejurările se vor schimba să ceară reîncredințarea minorului conform prevederilor art. 44 Codul familiei.
În situația în care s-ar dispune încredințarea minorului la mamă, acesta ar fi de fapt încredințat la bunicii materni spre creștere și educare, și nu la mamă, eludându-se astfel dispozițiile art. 42 alin. 1 Codul Familiei care prevăd că minorul va fi încredințat unuia dintre părinți.
S-a reținut că nu s-a solicitat de către pârâtul reclamant - reconvențional să se dispună obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului ce urmează să-i fie încredințat pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel, reclamanta, solicitând instanței, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii și a respingerii cererii reconvenționale, urmând ca în consecință să se dispună încredințarea minorului ns. la data de 04.07.2004, în O, spre creștere și educare ei, cu obligarea pârâtului - intimat la plata unei pensii de întreținere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Prin decizia civilă nr. 582/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta - în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr.1528 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențională -.
A încredințat minorul ns. la 4 iul.2004, în O, spre creștere și educare reclamantei - și a obligat pârâtul, să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere în cuantum de din venitul net lunar, începând cu data de 15 febr.2007 și până la majoratul acestuia.
Din considerentele deciziei se reține că minorul se află în fapt în îngrijirea bunicilor materni, fiind dus la aceștia de către părinți la scurt timp după naștere.
Potrivit anchetei sociale efectuate de Primăria Com., jud. D, la domiciliul bunicilor materni, instanța reține faptul că minorul este bine îngrijit, merge la grădiniță și este înscris la medic de familie.
Intimatul - pârât, nu a făcut dovada că ar deține un spațiu corespunzător în care să-și crească copilul, nedeținând nici un titlu locativ cu privire la imobilul în care locuiește - la niște prieteni în - și nici că ar realiza venituri materiale corespunzătoare întreținerii acestuia, venitul său fiind de 543 lei pe lună.
Totodată, tribunalul a apreciat că intimatul nu ar avea nici timpul necesar îngrijirii minorului, dat fiind faptul că este angajat și nu a făcut dovada că în timpul în care ar lipsi, ar fi ajutat în îngrijirea minorului de către o altă persoană.
Chiar dacă nici apelanta nu ar oferi condiții de creștere și educare a minorului, superioare intimatului, instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului ca starea de fapt existentă să nu se modifice cel puțin, până când intimatul ar putea oferi suficiente garanții, că ar fi în măsură să asigure creșterea și educarea minorului, motiv pentru care apreciază că se impune încredințarea acestuia spre creștere și educare apelantei, tocmai pentru păstrarea acestei stări de fapt, chiar inadecvate.
Împotriva deciziei reclamantul reconvențional a formulat recurs solicitând modificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii sale, recurentul apreciază că soluția este nelegală deoarece nu ține cont de interesele minorului deoarece dacă ar fi fost păstrata hotărârea primei instanțe copilul ar fi fost în grija efectivă a unuia dintre părinți, în timp ce prin încredințarea acestuia mamei spre creștere și educare practic a fost confirmată o stare de fapt improprie pentru că nu mama este cea care se ocupă de copil, ci bunicii materni care domiciliază într-o localitate aflată la sute de km depărtare, ceea ce îi împiedica pe părinți să aibă legături permanente cu minorul în vârstă de 4 ani,
Intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluția tribunului este temeinică si legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că minorul părților este născut la 4 iulie 2004 și că de la separarea părților în fapt acesta este în îngrijirea bunicilor materni care locuiesc în județul Potrivit anchetei sociale efectuate de organele abilitate din cadrul Primăriei localității de reședință, copilul este bine îngrijit de cei 2 bunici, merge la grădinița și este înscris la medicul de familie, și, mai mult decât atât, se pare că acesta este foarte bine integrat în mediul în care este în prezent.
Din probele administrate nu rezultă că s-ar fi interzis tatălui să ia legătura cu copilul, iar pe parcursul procesului acesta nu a formulat cerere subsidiară privind stabilirea unui program de vizitare. Cercetând acțiunea reconvențională formulată în vederea încredințării minorului spre creștere și educare se evidențiază faptul că recurentul nu poate fi ajutat de alți membrii de familie în perioadele în care este la serviciu, urmând ca acest timp să fie acoperit de prieteni sau simple cunoștințe.
la o astfel de opțiune este menținerea copilului într-un mediu pe care îl cunoaște și în care i se oferă condiții de creștere și educare fiind evidențiat un interes constant al mamei sale care îl vizitează periodic și care dorește să îl aducă pe minor la O în momentul în care va începe să frecventeze școala primară.
Se apreciază că prin compararea posibilităților care pot fi oferite minorului, atât materiale cât și afective concluzia instanței de apel este cea corectă, evident cu mențiunea că în cazul în care elementele avute în vedere se vor schimba soluția să poată fi repusă analizei instanțelor.
Față de toate cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. de toate 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante - suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât ,. în nr. 392, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în O,-, -. 19, județul B, PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța - nr 1, PRIMĂRIA, cu sediul în împotriva deciziei civile nr 582/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante - suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
24.04.2009
Jud apel,
Dact IC
2ex/30.04.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
| ← Ordonanță președințială. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Brasov | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
