Ordonanță președințială. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și cu intimata - ȘEFUL COMPLEXULUI DE SERVICII DE TIP REZIDENȚIAL -: CENTRUL DE PRIMIRE ÎN REGIM DE URGENȚĂ "", având ca obiect: "ordonanță președințială", împotriva deciziei numărul 398 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și B, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: cj. pentru intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii întâmpinare din partea intimatei reclamante.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului:
consilier juridic, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârât și menținea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În întâmpinarea depuse la dosarul cauzei s-au dezvoltat pe larg motivele de respingere a recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 398/S/15.12.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova admis, în parte ordonanța președințială, astfel cum a fost formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, în contradictoriu cu pârâtul și, șeful Comlexului de Servicii de tip rezidențial - componenta Centrul de Primire în Regim de Urgență "" și în consecință, în baza art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, a dispus plasamentul în regim de urgență la serviciul de tip rezidențial Centrul de Primire în Regim de Urgență "" al copiilor:, născut la data de 27.03.1999 în B, născută la data de 05.02.2000 în B și, născut la data de 21.07.2001 în B, și obligarea pârâtului la predarea copiilor către reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se suspendă de drept exercițiul drepturilor părintești și a dispus delegarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana copiilor către șeful Centrului de Primire în Regim de Urgență "", iar cele privitoare la bunurile copilului către președintele Consiliului Județean B, până la încetarea măsurii de plasament cu privire la acești copii.
A respins capătul de cerere privind decăderea totală a tatălui din exercițiul drepturilor părintești.
Prima instanță a reținut următoarele:
Copiii, născut la data de 27.03.1999 în B, născută la data de 05.02.2000 în B și, născut la data de 21.07.2001 în B sunt în prezent în îngrijirea tatălui lor, în timp ce mama acestora este plecată în străinătate de mai mulți ani.
Potrivit art. 94 din Legea 272/2004, (1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor. (2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență. Prevederile art. 58 - 60, art. 64 alin. (3) și ale art. 66 se aplică în mod corespunzător. (3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 58 - 60 și ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (4) În termen de 48 de ore de la data executării ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parțială din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.
În speță, instanța a constatat faptul că în ceea ce îi privește pe copiii, și există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru acești copii, datorată abuzului și neglijării.
Astfel din raportul cu privire la situația copilului depus la dosar rezultă că toți cei trei minori se află în situație de risc la domiciliul tatălui.
Din înscrisurile existe la dosar, instanța a remarcat faptul că există date potrivit cărora tatăl copiilor consumă băuturi alcoolice și este agresiv, copiii sunt lăsați nesupravegheați la domiciliu (copii de 9 și respectiv 8 ani, amândoi sau chiar numai de 8 ani), copilul are probleme medicale și școlare, au existat împrejurări când copiii și au fugit de acasă la bunica maternă -, copiii afirmă că sunt agresați fizic și li se adresează cuvinte urâte de către tată și bunica paternă, fetița are urme de lovituri constate de reprezentanții Direcției, copiii mergeau să mănânce la bunica maternă, tatăl și bunica paternă au vizitat-o pe bunica maternă provocând scandal și amenințând-o, și că există date privind lovirea copilului în curtea școlii de către tatăl aflat sub influența băuturilor alcoolice.
Toate aceste împrejurări rezultă din coroborarea mențiunilor din următoare înscrisuri depuse la dosar: raportul din 11.12.2009 cu privire la situația copilului și rapoartele de vizită din 08.12.2009, 04.11.2009 întocmite de reprezentanții Direcției Generală de Asistență Sociala și Protecția Copilului B, adresa comunei din data de 07.12.2009, raportul cu privire la situația copilului din data de 04.11.2009, adresa medicului de familie al copilului, declarațiile bunicii materne -, adresa Poliției din 28.10.2009 potrivit căreia numitul este caracterizat de viciul beției, caracterizările copilului de către profesorul-psiholog și de către învățătoarea.
S-a mai constatat că în dosarul nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a pronunțat deja astăzi instituirea măsurii speciale de protecție a plasamentului copilului la Centrul de Primire în Regim de Urgență "". În aceste condiții instanța specializată a apreciat însă că emiterea ordonanței președințiale și cu privire la acest copil este necesară pentru ca punerea în executare a hotărârii să aibă loc fără somație sau fără trecerea unui termen, de urgență la fel ca și pentru ceilalți frați ai săi.
În concluzie deoarece în ceea ce îi privește pe copiii, și există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru acești copii, datorată abuzului și neglijării, instanța a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea 272/2004 în interesul superior al copiilor se impune plasamentul acestora în regim de urgență până când instanța judecătorească va decide situația copiilor potrivit art. 94 alin. 4 din legea nr. 272/2004.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte ordonanța președințială, astfel cum a fost formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, și în consecință, în baza art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, a dispus plasamentul în regim de urgență la serviciul de tip rezidențial Centrul de Primire în Regim de Urgență "" al copiilor:, și și obligarea pârâtului la predarea copiilor către reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se va suspenda de drept exercițiul drepturilor părintești și va dispune delegarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana copiilor către șeful Centrului de Primire în Regim de Urgență "", iar cele privitoare la bunurile copilului către președintele Consiliului Județean B, până la încetarea măsurii de plasament cu privire la acești copii.
A respins capătul de cerere privind decăderea totală a tatălui din exercițiul drepturilor părintești pe calea ordonanței președințiale, capăt de cerere pentru care s-ar impune administrarea de probe în contradictoriu cu tatăl, cerere de altfel care potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 se soluționează odată cu sesizarea ulterioară, atunci când se va solicita înlocuirea plasamentului în regim de urgență.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul arătând că măsura nu este în favoarea minorilor, chiar dacă parțial, cele reținute de instanță cu privire la consumul de băuturi alcoolice și lipsa locului de muncă sunt reale, având în vedere că minorii sunt legați sufletește de recurent și în ciuda vicisitudinilor au rezultate bune la învățătură.
Recursul nu este fondat.
Măsura plasamentului în regim de urgență, luată pe calea ordonanței președințiale, de către prima instanță, s-a bazat pe rapoartele întocmite de reprezentanții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, adresa medicului de familie, declarațiile bunicii materne și ale învățătoarei din care rezultă că minorii traversează o perioadă dificilă în viață, sunt agresați fizic, suferă de diferite boli, se refugiază deseori la bunica paternă de unde sunt luați cu violență de către tată care are nu numai un comportament violent, dar consumă în mod exagerat băuturi alcoolice și nu are un loc de muncă.
Susținerea recurentului cu privire la atașamentul copiilor față de el și cu imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă stabil, precum și dovezile pe care le-ar fi putut face în cazul în care nu s-ar fi luat măsura pe această cale nu pot conduce la schimbarea soluției instanței, mai ales în cazul procedurii speciale a ordonanței președințiale, procedură prin care se iau măsuri vremelnice în cazuri urgente, fără a se prejudeca fondul cauzei.
În aceste condiții toate apărările pe care recurentul nu le-a putut face pot fi valorificate în următoarea acțiune pe care reclamanta o va promova cu privire la măsura definitivă care va fi luată în cazul celor trei minori.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 398/ /15.12.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/28.01.2010
Dact. /29.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
