Divort. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 58
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-, -. B,. 11, jud. I în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 832/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurenta având cuvântul depune la dosar copia contractului de muncă privind pe recurentă din care rezultă veniturile actuale realizate de aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul consideră sentința pronunțată de instanța de fond și decizia Tribunalului Iași ca fiind nelegale și netemeinice. Astfel, se critică ambele soluții pronunțate în ceea ce privește capătul de cerere privind încredințarea spre creștere și educare a minorei născută la data de 02 aprilie 1998 și cel privind obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întreținere de la data introducerii acțiunii în cuantum de 800 lei.
Consideră că în mod eronat au fost analizate și apreciate probele administrate și în consecință încredințată minora rezultată din căsătoria părților, pârâtului.
În cauză s-a încălcat principiului interesului superior al minorei, întrucât conform prevederilor art. 42 din Codul familiei instanța are competența de a stabili căruia dintre părinți îi va fi încredințat minorul în cazul despărțirii în fapt sau în drept a părinților. În această situație instanța trebuie să verifice dacă părinții manifestă afecțiune față de copil și au posibilități materiale și morale necesare pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică a acestuia, profesia părinților, profilul lor socio-moral, starea sănătății acestora, precum și vârsta constituie un alt criteriu ce se are în vedere în aprecierea intereselor minorilor.
Din înscrisurile depuse la dosar și din declarația martorei rezultă că recurenta are o situație materială foarte bună și stabilă, este legal încadrată în muncă în Italia, a realizat venituri legale, fără întrerupere precum și are condiții locative având un apartament închiriat, fapt dovedit cu contractul de închiriere aflat la dosar. În schimb, intimatul deși deține un imobil în nu este proprietatea sa personală ci comună a ambilor soți și nici nu realizează venituri.
Din probele administrate în cauză rezultă și faptul că reclamanta a trimis sume consistente de bani pentru îngrijirea minorei și pentru susținerea datoriilor casei, fapt dovedit cu chitanțele de la și, astfel încât recurenta îndeplinește toate cerințele legale pentru a-i fi încredințată minora spre creștere și educare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind pensia de întreținere instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 94 din Codul Familiei și a interpretat eronat actele și înscrisurile existente la dosar.
Astfel, cu înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada cuantumului veniturilor actuale realizate de recurentă, față de care trebuie să se stabilească o eventuală pensie de întreținere raportat la venitul net obținut de aceasta în ultimele 6 luni.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul având cuvântul în ceea ce privește primul capăt de recurs privind încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui arată că în mod corect instanța a dispus încredințarea minorei tatălui având în vedere vârsta minorei și faptul că de circa 6 ani de zile de când recurenta este plecată în străinătate, minora s-a aflat în întreținerea exclusivă a tatălui.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs privind cuantumul pensiei de întreținere solicită a se observa că la stabilirea cuantumului pensiei s-a avut în vedere declarația dată de recurentă prin care preciza că realizează un venit lunar de 800 - 1000 Euro.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenta și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 638/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -au dispus următoarele:
Admite, în parte, cererea de divorț promovată de reclamanta-pârâtă, domiciliată în com., jud. I în contradictoriu cu pârâtul-reclamant -, cu același domiciliu.
Admite, în parte, cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant - în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
Dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 18 mai 1997, și trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al com., jud. I sub nr. 05 din data de 18 mai 1997, din culpa ambilor soți.
Încredințează pârâtului-reclamant spre creștere și educare pe minora -, născută la data de 02 aprilie 1998.
Majorează pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat reclamanta-pârâtă prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007 dată de Judecătoria Pașcani, în beneficiul minorei -, de la suma de 81,75 lei lunar la suma de 93 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, de 19 aprilie 2007 și până la majorat.
Dispune revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei acela de ""
Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 1006,3 lei și obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1082,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că,
părțile s-au căsătorit la data de 18 mai 1997, din căsătoria lor rezultând minora -, născută la data de 02 aprilie 1998.
În prezent relațiile de familie dintre acestea sunt grav vătămate din culpa ambilor soți, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, motiv pentru care instanța, constatând întemeiată cererea de divorț promovata de reclamanta-pârâtă, urmează ca în temeiul disp. art. 38. fam. să dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa lor comună.
În ceea ce privește pe minora -, în prezent aceasta se află la tată, care se preocupă îndeaproape de creșterea și educarea ei, în special după plecarea reclamantei-pârâte în străinătate în anul 2003, copilul fiind bine îngrijit, are rezultate bune la învățătură, tatăl interesându-se în mod deosebit de situația ei școlară, condițiile de locuit de la pârâtul-reclamant fiind foarte bune, minora fiind atașată în aceste condiții mai mult de tată. De menționat că pârâtul-reclamant lucrează și realizează venituri și este ajutat și de părinți la creșterea și educarea minorei.
Reclamanta-pârâtă s-a preocupat, și ea, de creșterea și educarea minorei, trimițând sume de bani și bunuri din străinătate, unde se află la muncă, însă nu în mod constant, fiind obligată prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007 dată de Judecătoria Pașcani la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acesteia, reținându-se, cu autoritate de lucru judecat, că tatăl este cel care s-a ocupat de creșterea și educarea copilului, mama, contribuind sporadic la cheltuielile de întreținere ale acestuia iar din luna octombrie 2006 nu mai contribuie deloc.
Reclamanta-pârâtă vine în țară, destul de rar, respectiv o dată pe an sau chiar mai rar.
Trebuie specificat faptul că instanța urmează a înlătura declarația martorei, dat fiind că se întemeiază pe cele aflate de la reclamanta-pârâtă.
Apreciind, în spiritul prevederilor Legii nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea dreptului copilului, că este în interesul minorei să fie încredințată tatălui, care îi poate asigura un nivel de trai ce să permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, instanța, urmează a admite cererea reconvențională promovată și a dispune în acest sens, potrivit disp. art. 42 Cod familie, având în vedere și concluziile referatului de ancheta socială și manifestarea de voință a copilului, exprimată în acest sens.
Cum s-a arătat, reclamanta-pârâtă a fost obligată prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007, dată de Judecătoria Pașcani la plata unei pensii lunare de întreținere în sumă de 81,75 lei în favoarea minora -, cuantumul pensiei de întreținere fiind stabilit în funcție de venitul minim realizat pe economia națională, așa cum era stabilit acesta la acea dată.
Potrivit disp. art. 94 fam. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, instanța judecătorească putând mări sau micșora cuantumul acesteia în funcție de mijloacele celui ce dă întreținerea și nevoia celui ce o plătește. Când întreținerea este datorată de părinte sau cel care înfiază, obligația de întreținere se stabilește până la o pătrime din câștigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o Jp entru trei sau mai mulți copii.
De la data stabilirii pensiei de întreținere prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007, dată de Judecătoria Pașcani, venitul minim realizat pe economia națională s-a majorat, cuantumul acestuia, așa cum a fost stabilit prin HG nr. 1507/12.12.2007, fiind în prezent de 500 lei, impunându-se și majorarea cuantumului pensiei de întreținere la plata căreia reclamanta-pârâtă a fost obligată în favoarea beneficiul minorei -, având în vedere și faptul că aceasta a crescut între timp, iar nevoile sale sunt mai mari.
Prin urmare, instanța, a dispus în acest sens și a majora cuantumul pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat reclamanta-pârâtă prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007, dată de Judecătoria Pașcani, în beneficiul minorei -, în raport cu disp. art. 94, al. 3, Cod familie în funcție de venitul minim realizat pe economia națională, nerezultând că aceasta ar realiza venituri mai mari și făcând aplicarea prezumției simple că, fiind aptă de a munci, realizează venituri de acest nivel.
Conform art. 40, alin. 3 Cod familie reclamanta-pârâtă va relua
numele avut anterior căsătoriei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Motivele de apel formulate de reclamantă sunt următoarele:
Critică reclamanta soluția pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește capătul de cerere privind încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la data de 02 aprilie 1998. Consideră că în mod greșit au fost analizate și apreciate probele administrate și, în consecință, încredințată minora, rezultată din căsătoria părților, pârâtului,.
Susține ca prin hotărâre apelată s-a încălcat în primul rând principiul interesului superior al minorei. Prevederile art. 42 din Codul familiei arată că instanța de judecată are competența de a stabili căruia dintre părinți îi va fi încredințat minorul în cazul despărțirii în fapt sau în drept a părinților. Așa cum s-a statuat atât în literatură, cât și în practica de specialitate, condiția determinată ce trebuie avută în vedere la luarea unei asemenea măsuri este interesul exclusiv al minorului. Trebuie să se verifice dacă părinții manifestă afecțiune față de copil și au posibilități materiale și morale necesare pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică a acestuia, profesia părinților, profilul lor social-moral, starea sănătății acestora. Vârsta constituie un alt criteriu ce se are în vedere în aprecierea intereselor minorilor, dar acesta trebuie analizat în contextul celorlalte criterii enunțate anterior.
Arată că pentru a-și îmbunătăți viața de familie, cei doi foști soți au luat hotărârea ca reclamanta să plece în Italia pentru a munci și a realiza venituri consistente, care să permită familiei terminarea casei. Deși fiica lor avea doar 5 ani, reclamanta a făcut un sacrificiu, și-a lăsat copilul în grija tatălui, așa cum fusese înțelegerea și a părăsit țara în ideea de a câștiga banii necesari unui trai decent în România, pentru copilul și familia sa. Însă pârâtul nu a făcut altceva decât să o îndepărteze de familie și să se folosească de propriul copil, fără nici o reținere și cu seninătate, pentru a obține cât mai mulți bani de la reclamantă. Atitudinea dânsului este cu atât mai descalificantă cu cât pentru a da consistență acțiunii, nu își lasă fetița să poarte convorbiri telefonice cu mama sa decât în ziua în care aceasta trimitea sumele de bani solicitate.
Arată că din actele depuse la dosar și din declarația martorei audiată în instanță, rezultă că are o situație materială foarte bună și stabilă, este legal încadrată în muncă în Italia, are un apartament închiriat care oferă condiții locative de excepție (dovada fiind planșele fotografice depuse și contractul de închiriere tradus și legalizat sub nr. 13747/12.12.2007). Pârâtul deține o casă în, dar aceasta nu este proprietate personală, ci comună, a ambilor soți. Într-adevăr reclamanta și- schimbat locul de muncă o singură dată, dar cu toate acestea a lucrat neîncetat și a realizat venituri legale, fără întrerupere, fapt de necontestat. Spre deosebire, pârâtul nu a făcut dovada unui câștig lunar, efectiv și stabil, ceea ce denotă că acesta se întreține din sumele pe care reclamanta le-a trimis de-a lungul timpului acasă.
Motivele de apel formulate de pârâtul-reclamant sunt următoarele:
Solicită schimbarea în parte a sentinței civile nr. 638/2008 a Judecătoriei Pașcani, în sensul de a stabili obligația de întreținere la veniturile declarate ca obținute de către reclamanta-pârâtă.
De asemenea, solicită compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea principală promovată de reclamanta-pârâtă a fost admisă în parte.
Prin decizia civilă nr. 832/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 638/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani.
A fost admis apelul formulat de pârâtul reclamant împotriva aceleiași sentințe civile care a fost schimbat în parte, în sensul că:
A fost majorată pensia de întreținere la plata căreia a fost obligată reclamanta-pârâtă prin sentința civilă nr. 1272/24 mai 2007 dată de Judecătoria Pașcani în beneficiul minorei, de la suma de 81,75 lei lunar la suma de 800 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, 19.04.2007 și până la majoratul copilului.
S-au compensat onorariile de avocat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 19,65 RON cheltuieli de judecată (reprezentând J din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar).
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Coroborând cuprinsul caracterizărilor psihopedagogice ale minorei (fila 58 dosar fond) cu conținutul anchetei sociale (fila 17) cu declarația minorei dată la 17.01.2008 în fața instanței de fond, potrivit art.24,25 din Legea 272/2004 și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că tatăl se ocupă direct, nemijlocit de creșterea minorei, se implică activ în educarea copilului, o ajută la efectuarea temelor, menține legătura cu școala, se implică în organizarea activităților educative desfășurate la nivelul clasei iar minora este în majoritatea timpului prietenoasă, energică, veselă și optimistă și dorește să fie încredințată tatălui în cazul desfacerii căsătoriei, între ei existând o puternică relație afectivă.
Referitor la declarația martorei tribunalul a constatat că aceasta are o valoare probatorie diminuată motivat de faptul că împrejurările relatate au fost percepute doar din spusele reclamantei.
Tribunalul a constatat că, deși pârâta se dovedește că nutrește sentimente puternice de afecțiune fata de copil,instanța este chemată a avea în vedere în mod prioritar interesele copilului și nu ale părinților. Ori în prezent pârâta locuiește în continuare în Italia iar încredințarea copilului către mamă ar implica o schimbare radicală a mediului de viață al copilului, a cercului de prieteni, a întregului univers apropiat al acestuia, fără a exista o justificare temeinică, minora fiind armonios dezvoltată in prezent, din punct de vedere fizic și psihic.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus în sensul încredințării minorei către pârâtul, interesul superior al minorului fiind pe deplin ocrotit prin această măsură.
În ce privește apelul formulat de pârâtul-reclamant tribunalul a constatat că acesta se impune a fi admis, motivat de faptul că instanța de fond a aplicat în mod nelegal dispozițiile art.94 Cod familiei care prevăd că obligația de întreținere se stabilește în raport de veniturile debitorului.
Ori reclamanta a recunoscut chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată că are venituri între 600 -1000 Euro pe lună, astfel încât pensia de întreținere se impune a fi stabilită în raport de acestea și nu la venitul minim pe economia națională.
De asemenea, tribunalul a constatat întemeiat și motivul de apel referitor la stabilirea greșită a cuantumului cheltuielilor de judecată datorate de pârâtul-reclamant, acestea urmând a fi determinate,în considerarea art. 274,276 Cod procedură civilă, avându-se în vedere faptul că a fost admisă în parte cererea reclamantei și cererea reconvențională, divorțul fiind pronunțat din culpă comună.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate.
Susține recurenta că hotărârea este dată cu încălcarea principiului interesului superior al copilului cât și ale art. 42 Cod familie, ea fiind foarte atașată de minora născută la 02.04.1998. Instanța trebuia să aibă în vedere vârsta copilului, sexul acestuia, legăturile de atașament dintre ea și copilă, cât și împrejurarea că a fost nevoită să plece în Italia pentru munci și realiza venituri. Arată că oferă condiții optime pentru creșterea și educarea copilei ceea ce nu poate spune despre intimat.
A doua critică vizează greșita încălcare a dispozițiilor art. 94 Cod familie, cuantumul pensiei de întreținere fiind greșit calculat prin raportare la veniturile efective pe care le realizează ca fiind de 600 Euro,astfel cum rezultă și din contractul de muncă cu ora depus la dosarul cauzei.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului soluția pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Recursul se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 42, 94 Cod familie cât și a principiului interesului superior al minorei.
În ceea ce privește criticile încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin raportare la principiul interesului superior al minorului, Curtea reține că interesul superior al copilului a fost ridicat la de principiu ca urmare apariției Legii nr. 272/2004 care în art. 1 și 2 statuează că el este impus în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului,altor reprezentați legali si săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Mai mult acest principiu trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate,m precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanțele pentru a decide cu privire la încredințarea copilului minor este interesul acestuia.
În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie să se țină seama de serie de factori, cum ar fi: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportamentul părinților față de copil înainte de divorț. Mai pot fi avuți în vedere și alți factori precum sexul copilului sau starea sănătății acestuia.
Rezultă, așadar, că noțiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se țină seama pentru încredințarea acestuia din urmă, are un caracter complex, instanța urmând să aibă în vedere întregul context situațional, respectiv de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Articolul 32 din Legea nr. 272/2004 statuează că minorul are dreptul de a fi crescut în codiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, potrivit cu însușirile sale, spre a-l face folositor societății.
În cauza pendinte acest principiu a fost respectat, instanța dând eficiență atât probatoriilor administrate, cât și poziției pe care minora, născută la 2.4.1998, a înțeles să o adopte și care a fost interpretată conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 272/2004.
Probatoriile cauzei converg pe ideea că tatăl este cel ce asigură climatul corespunzător creșterii, educării și dezvoltării armonioase a minorei, iar scoaterea minorei din acest mediu ar putea avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale ulterioare. Sub acest aspect motivul de modificare nu este operant în cauză.
Cu referire la cea de-a doua critică, Curtea reține că potrivit art. 94 alin. 1 Cod familie cuantumul obligației legale de întreținere se determină potrivit cu nevoia celui care o solicită dar și cu mijloacele celui ce urmează a plăti.
Articolul 94 alin. 3 Cod familie stabilește un plafon maxim până la care poate fi acordată pensia, respectiv de din câștig, când întreținerea se datorează pentru un copil.
Înscrisurile depuse în instanță atestă că recurenta are contract de muncă cu ora, realizând venituri de 600 Euro lunar.
Sub acest aspect recursul este întemeiat, instanța de apel stabilind un cuantum excesiv al obligației legale de întreținere.
Urmează a fi admis recursul formulat de reclamanta în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă împotriva deciziei civile nr. 832/26 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, care va fi modificat în parte în ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere.
Urmează a fi majorată pensia de întreținere datorată de în favoarea minorei de la suma de 81,75 lei la 600 lei lunar începând cu 19 aprilie 2007 și până la majoratul copilei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei Tribunalului Iași.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs, respectiv onorariile de avocat în baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 832 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte, în ce privește cuantumul pensiei de întreținere datorate de.
Majorează pensia de întreținere datorată de în favoarea minorei de la suma de 81,75 lei lunar la 600 lei lunar, începând cu data de 19 aprilie 2007 și până la majoratul copilului.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei Tribunalului Iași.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs ( onorariile de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestare recunoastere paternitate. Decizia 88/2010. Curtea de... → |
|---|
