Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 954/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 954
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 151/A din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA DTS, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA DTS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
La data 9.09.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând încredințarea minorului -- spre creștere și educare acesteia, stabilirea domiciliului minorului la aceasta, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 19.03.2006, iar din căsătorie a rezultat minorul --, născut la 1.04.2006.
Datorită unor neînțelegeri s-au despărțit în fapt la începutul lunii octombrie 2007 iar minorul se află la reclamantă, pârâtul manifestând un total dezinteres față de acesta.
La data de 30.09.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată la 19.03.2006, încredințarea minorului --, născut la 1.04.2006, spre creștere și educare acestuia și revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 19.03.2006 și din căsătorie a rezultat minorul --, născut la 1.04.2006.
Neînțelegerile au apărut la scurt timp după nașterea minorului, fiind determinate de comportamentul pârâtei care era nemulțumită, în ciuda eforturilor făcute de reclamant și părinții săi de a avea toate condițiile pentru a putea duce o viață lipsită de griji.
A mai arătat că pârâta,fiind studentă la zi, făcea naveta în Dr. Tr. S, fiind nevoit, să intre în concediu pentru creșterea minorului în vârstă de 2 ani, iar în toată această perioadă, pârâta nu se ocupa nici de menaj, era influențată de mama sa și impunea reclamantului și părinților săi să-i facă acte pe garsoniera din Tr. S, era nervoasă, irascibilă și provoca scandal nejustificat, părăsind domiciliul conjugal de mai multe ori, însă din data de 25.10.2007 nu au mai reluat conviețuirea.
În subsidiar, a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul în prima și ultima săptămână din lună, de vineri orele 16.00 până duminică orele 12.00, 10 zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă începând cu 25 decembrie, o săptămână cu ocazia sărbătorilor de Paști, din doi în doi ani în ziua de 1 aprilie, două săptămâni în perioada concediului de odihnă al reclamantului.
La data de 27.10.2008 cele două cauze au fost conexate la dosar nr-.
La data de 27.10.2008 pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului-pârât, încredințarea minorului spre creștere și educare acesteia, obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și reluarea numelui avut anterior căsătoriei.
A motivat că neînțelegerile s-au datorat comportamentului abuziv și violent al reclamantului pe fondul consumului de alcool, iar certurile culminau cu scandaluri în care erau antrenate și rudele reclamantului și care se finalizau cu dese violențe fizice asupra sa, fiind nevoită să părăsească domiciliul conjugal de mai multe ori, iar în octombrie 2007 părăsit domiciliul definitiv împreună cu minorul.
A mai arătat că, minorul este înscris la creșă cu un program bine stabilit, iar pârâta este salariată și are locuința asigurată în garsoniera părinților săi și nu este de acord cu modalitatea de întrevedere solicitată de reclamant, având în vedere vârsta minorului de 2 ani și 6 luni, faptul că acesta nu a stat despărțit de mamă, legătura afectivă dintre mamă și fiu, fiind de acord ca programul de vizite să se stabilească o dată la trei săptămâni, sâmbăta între orele 12.00-18.00.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.5976 din 15.12.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât împotriva pârâtei-reclamantă ; a admis cererea reconvențională și acțiunea formulată de pârâta-reclamantă; a desfăcut căsătoria părților încheiată la 19 martie 2006 și înregistrată în registrul stării civile a Primăriei com. la nr.3, din culpă comună;a încredințat pârâtei-reclamante pe minorul --, născut la 01.04.2006; a obligat pe reclamantul-pârât să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară în cuantum de 120 lei, începând cu 9.09.2008 și până la majoratul acestuia; a încuviințat ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei ""; a încuviințat ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minorul în prima și ultima săptămână din lună, sâmbăta, între orele 11,00 - 18,00, a doua zi de C și de Paști și din doi în doi ani în ziua de 1 aprilie, când minorul va fi luat și adus la domiciliul pârâtei-reclamante, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 103 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin comportamentul lor ambii soți au contribuit la destrămarea relației de căsătorie, între aceștia nemaiexistând prietenie și afecțiune reciprocă, fapt ce conduce la imposibilitatea reluării conviețuirii.
A mai reținut că, deși, amândoi părinții au posibilități materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului, față de vârsta acestuia dar și acordul părților este în interesul superior al acestuia să fie încredințat mamei.
Referitor la modalitatea în care se vor realiza relațiile personale dintre pârât și minor s-a reținut că vârsta acestuia nu permite luarea din domiciliul mamei pentru perioade mai lungi de timp, programul fiind stabilit în prima și ultima săptămână din lună, sâmbătă între orele 11-18, doua zi de C și de Paști și din 2 în 2 ani în ziua de 1 aprilie minorul fiind luat și adus la domiciliul mamei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul și reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile vizând modalitatea în care instanța a stabilit exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul rezultat din căsătorie.
Pârâtul-reclamant a arătat că prin modalitatea dispusă de instanță, legătura sa cu minorul se reduce la 10 ore pe lună, iar în aceste condiții nu-și poate exercita drepturile și obligațiile părintești și nu-i poate transmite dragostea părintească dacă nu-l găzduiește în casa în care a crescut până la 2 ani și J, iar opoziția mamei este nefirească în condițiile în care cunoaște că între apelant și minor, dar și între minor și părinții apelantului, există o puternică relație de afecțiune, minorul fiind crescut practic de ei, în comparație cu reclamanta pârâtă care se ocupa de acesta în măsura în care-i permitea timpul, urmând cursurile unei facultăți.
A mai susținut că instanța de fond a omis să precizeze timpul sau orele la care minorul poate fi luat a doua zi de C, de Paști și din 2 în 2 ani pe 1 aprilie când este ziua de naștere a acestuia.
Reclamanta pârâtă prin motivele de apel a susținut că, programul de vizită acordat de instanța de fond este foarte permisiv și nu corespunde interesului superior al minorului, că în realitate acesta nu a fost despărțit niciodată de mamă, comportamentul tatălui nu este cel pretins de acesta, iar după pronunțarea sentinței nu s- prezentat niciodată la programul stabilit prin sentință, ci s-a prezentat la creșa unde este înscris minorul, creând probleme asistentei șefe și supraveghetoarelor, dorind să vadă copilul în programul de somn și să-l trezească.
Tribunalul Mehedinți, prin dec. civ. 151/A/7 aprilie. 2009 respins apelul reclamantei domiciliată în DTS --.3,.7,.85, împotriva sentinței civile nr.5976 pronunțată la 15.12.2008 de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-, în contradictoriu cu autoritățile tutelare Primăria și Primăria DTS,
A admis apelul pârâtului domiciliat în comuna, sat Colibași, județ M, împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat parțial sentința, în sensul că legătura personală a tatălui cu minorul în a doua zi de Paști și C, dar și în ziua de 1 aprilie, stabilite de instanța de fond, se va realiza între orele 11-18.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată apelanta reclamantă la 304 lei cheltuieli de judecată către apelantul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că programul de vizitare a minorului, stabilit de instanța de fond corespunde interesului superior al acestuia, starea conflictuală dintre soți neputând justifica solicitarea apelantei ca legăturile personale dintre minor și tatăl acestuia să se realizeze în modalitatea cerută de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs pârâtul a criticat decizia în privința modalității dispuse de instanță cu privire la încuviințarea legăturii cu minorul, susținându-se că acesta nu are posibilitatea de a veghea la creșterea și educarea minorului în condițiile în care nu-l găzduiește pe minor în casa în care a crescut până la vârsta de 2 ani și
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat incidența principiului "non reformatio in pejus", respectiv crearea unei situații mai grele în propria cale de atac declarată de reclamant, susținându-se că prin întâlnirile sporadice nu se poate considera că există legătură între părinte și copil.
S-a invocat totodată nerespectarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004 și art. 111 Cod fam. solicitându-se admiterea recursului în raport de prevederile art. 304 pct. 9 cod pr.civ.
La data de 23 iunie 2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, și menținerea deciziei pronunțată de tribunal.
S-a invocat, pe de o parte nulitatea recursului apreciindu-se că acesta nu este motivat, iar pe de altă parte nelegalitatea și netemeinicia criticilor formulate în recurs, apreciindu-se că programul de vizitare stabilit de instanța de judecată s-a făcut cu respectarea interesului superior al copilului și a legii.
Excepția nulității recursului invocată de intimată este nefondată, având în vedere că recursul a fost motivat în fapt și în drept în termenul legal.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței, pentru a stabili, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
În conformitate cu prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, prin vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate.
În raport de vârsta copilului de 2 ani și J, de necesitățile specifice vârstei, programul de vizitare stabilit în apel s-a făcut cu respectarea interesului superior al copilului, acest program fiind adaptat vârstei copilului, evoluției sale fizice și psihice, avându-se în vedere și distanța existentă între localitățile de domiciliu ale părților.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se susține că nu poate exista legătură între părinte și copil prin vizitarea minorului la domiciliul reclamantei, în perioada stabilită de instanța de apel, în condițiile în care vârsta minorului nu permite absența mamei sale, care se preocupă permanent de îngrijirea minorului, recurentul având posibilitatea ca ulterior să solicite și o altă modalitate de stabilire a legăturii cu minorul, odată cu creșterea vârstei copilului.
Tribunalul a soluționat apelul declarat de pârât, respectând principiul disponibilității, prin stabilirea unui interval de timp în care pârâtul își exercită dreptul de a avea legături personale cu minorul, conform solicitării acestuia, cu respectarea interesului minorului, neputându-se aprecia că s-ar fi creat o situație mai grea în propria cale de atac.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada încălcării dispozițiilor legale invocate în recurs, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 151/A din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA DTS.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
2 ex/13.10.2009
Tehnored.
Jud. apel
Jud. fond.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Divort. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
