Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/
Ședința publică din 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 169/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și Primăria comunei în calitate de autoritate tutelară.
La apelul nominal au răspuns: pentru recurenta-pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, și intimatul-reclamant persona și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-autoritate tutelară.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că procedura este legal îndeplinită.
Av., depune la dosarul cauzei copia certificatului de naștere a minorei, născută în cursul judecății. Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av., arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru recurenta-pârâtă arată că s-a promovat prezentul recurs împotriva deciziei civile nr. 169 din 10.06.2008 prin care s-a admis apelul reclamantului și s-a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a fost încredințat reclamantului spre creștere și educare minora, ca fiind nelegală și netemeinică. Recurs este întemeiat pe disp.art. 304 pct. 9 pr.civ. în sensul că potrivit art. 294 al. 1 pr.civ.; în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.".
Arată faptul că la instanța de fond reclamantul a fost de acord ca minorele să fie încredințate pârâtei spre creștere și educare iar pârâta în instanță a precizat că este de acorda ca cele două minore să-i fie încredințate. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că pârâta are posibilitatea de a crește și educa minorele.
Reclamantul, având în vedere că a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru minore, a formulat apel solicitând ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare, motivând că s-au schimbat condițiile inițiale.
Cu privire la cele două minore arată că acestea sunt fete, permanent au stat împreună și au fost lăsate temporar la maternă întrucât pârâta a dat naștere unui alt copil iar apoi s-au întors la mama lor.
Din toate probele administrate rezultă că instanța de apel nici o secundă nu a avut în vedere interesul major al minorelor, reclamantul nu are condiții pentru creșterea și educarea celor două, locuiește cu tatăl său și alte persoane, nu realizează venituri.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Av., pentru intimatul-reclamant, arată că decizia pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală instanța de apel având în vedere numai interesul major al minorelor.
Recurenta-pârâtă este cea care a abandonat familia în prezent trăind în concubinaj, a dat naștere unui copil și a părăsit județul V mutându-se în județul G iar anchetele sociale au fost efectuate în V, nu realizează venituri. Având în vedere această viață dezorganizată a pârâtei nu se poate ca cele două minore să fie încredințate acesteia.
Întrebat fiind, precizează că la instanța de fond reclamantul a fost de acorda cu încredințarea minorelor pârâtei, crezând că aceasta se va întoarce acasă, făcându-se mai mult o presiune psihică asupra acesteia.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei și încredințarea spre creștere și educare a minorilor mamei lor precum și revenirea pârâtei la numele avut înainte de încheierea căsătoriei.
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr.186/16.01.2008 a fost admisă acțiunea, declarându-se desfăcută căsătoria din vina pârâtei, cu revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei.
Au fost încredințate pârâtei spre creștere și educare minorele în vârstă de 7 ani și în vârstă de 3 ani și obligat reclamantul la câte 83 lei lunar pensie de întreținere pentru fiecare copil cu începere de la introducerea acțiunii 27.02.2007 și până la majorat.
Pârâta a fost obligată la 408 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din probele administrate, dezinteresul total al pârâtei față de viața de familie, în ultimii ani întreținea relații extraconjugale cu alți bărbați în prezent locuind cu altă persoană în com.Tulnici.
În ce privesc minorele s-a apreciat că este în interesul acestora să fie încredințate pârâtei datorită vârstei pe care o au, atașamentul minorelor față de mamă precum și a condițiilor materiale de creștere și educare de care aceasta dispune.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul, criticând-o numai sub aspectul încredințării celor două minore spre creștere și educare în favoarea pârâtei.
A susținut apelantul că intimata a părăsit domiciliul părinților ei și abandonat cele două minore care au rămas în grija mamei acesteia. maternă nu realizează venituri, minorele sunt rău îngrijite și locuiesc în același imobil cu un frate al pârâtei care este consumator de băuturi alcoolice imoral și violent.
În această situație apelantul a solicitat să-i fie încredințată spre creștere și educare una din minore.
Prin decizia civilă nr. 169 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte sentința în sensul că a dispus încredințarea minorei la reclamant. Totodată, au fost compensate cheltuielile de întreținere datorate de părți celor 2 copii minori rezultați din căsătoria acestora.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
La instanța de apel pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță și în probațiune apelantul a solicitat audierea martorei.
Din depoziția acestei a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt în luna august 2007, minorele rezultate din conviețuirea părților ai rămas la mama intimatei care este bătrână, nu dispune de condiții pentru întreținerea nepoatelor sale în sensul că nu are nici lumină electrică, locuiește împreună cu un alt fiu, care este agresiv și copii nu sunt duși nici măcar la grădiniță. Martora a mai precizat că apelantul este cel care ajută minorele material iar după despărțirea în fapt intimata a început să conviețuiască cu un alt cu care are un copil, cu acel locuind inițial la Tulnici și în prezent undeva în jud.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul părților instanța reține că mama intimatei deține o locuință formată din 2 camere, modest utilată iar fiica ei locuiește în localitatea Tg. B jud.G împreună cu concubinul cu care are o de 3 săptămâni.
În ce-l privește pe apelant acesta este moștenitorul unei locuințe cu 5 camere, utilată cu bunuri de strictă necesitate și realizează venituri din activități ca zilier.
Interesul minorelor este de a crește și locui împreună însă acesta nu poate fi satisfăcut deoarece nu locuiesc alături de mamă ci de paternă care dispune de condiții de spațiu minime, este în vârstă și nu este în măsură să asigure îngrijirea și educarea celor 2 nepoate ale sale.
Nici la instanța de fond și nici la instanța de apel intimata nu și-a exprimat punctul de vedere asupra încredințării celor 2 copii.
Cum nu s-a dovedit că apelantul nu ar oferi garanții morale și condiții materiale pentru a întreține unul din copii și cum acesta a fost singurul care i-a și ajutat de când au fost abandonați de intimată, instanța apreciază față de aceste situații și de dorința tatălui de a-i fi încredințată una din minore, că interesul pledează în favoarea acestei situații.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate prin prisma interpretării greșite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de apel a apreciat greșit criteriile prin prisma cărora trebuie reținut, întotdeauna, interesul superior al minorului, în aplicarea corectă a disp.art. 42 Codul familiei referitoare la încredințarea minorilor în caz de divorț.
În acest context, susține recurenta că singurul argument invocat în schimbarea hotărârii instanței de fond - în sensul încredințării unuia dintre minori tatălui-reclamant, îl constituie, în realitate, obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere pentru minori. Că, prin separarea acestora, procedându-se la compensarea plății pensiei de întreținere pentru minori, nu s-a urmărit decât interesul reclamantului, și nu interesul minorilor, așa cum stabilește art. 42 Codul familiei.
Recursul declarat este fondat.
Verificând legalitatea deciziei recurate - prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de apel a făcut o interpretare și greșită aplicare a dispozițiilor art. 42 Codul familiei.
Potrivit acestui text de lege, încredințarea minorului unui dintre părinți se face în exclusivitate în interesul acestuia. În respectarea acestui articol, Tribunalul trebuia să analizeze, în ansamblu, criteriile prin prisma cărora trebuie reținut interesul minorului. Faptul că mama, aflată într-o situație specială, a fost nevoită să-și lase cele 2 fetițe, temporar, în îngrijirea bunicii materne nu trebuia interpretat ca un criteriu primordial în schimbarea condițiilor reținute de către instanța de fond - care a apreciat justificat că interesul celor 2 fetițe impune ca acestea să fie încredințate spre creștere și educare mamei.
Pentru aceste considerente, constatând că tribunalul nu a apreciat corect "interesul minorului", cu atât mai mult cu cât în speță sunt două fetițe de vârstă apropiată care reclamă mai mult prezența mamei, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia criticată, în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, menținând astfel ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
În drept, sunt aplicabile disp.art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
Văzând și disp.srt. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei, împotriva deciziei civile nr. 169/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia civilă nr. 169 din 10.06.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 186 din 16.01.2008 a Judecătoriei Focșani pe care o menține ca fiind temeinică și legală.
Obligă pe intimat către recurentă la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./14.01.2009
Tehnored.
2 exp./19.01.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător -
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători și
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Divort. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Bacau | Stabilire program vizitare minor. Decizia 83/2008. Curtea de... → |
|---|
