Divort. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.39 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant și intimata-reclamantă, lipsă fiind apărătorul acesteia.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de instanță de la Consiliul Județean N-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, după care:
Recurentul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata-reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat și întrucât d-nul. av. nu este prezent în sala de judecată înțelege să-și susțină singură apărarea.
Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-reclamant având cuvântul pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că în week-end minorele stau la el, le-a asigurat medicamente, alimente, haine, sens în care depune la dosarul cauzei bonuri fiscale. Mai arată că minorele nu sunt în siguranță la pârâtă deoarece concubinul acesteia consumă băuturi alcoolice. Nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului formulat de reclamant, arătând că și acesta servește băuturi alcoolice. Recunoaște că într-adevăr și concubinul mai bea, dar nu țipă la copii și nu-i lovește. Precizează că a venit din Italia pentru copii, arată că nu mai pleacă, iar părinții au pensii mari și o ajută la creșterea minorelor. Nu solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 762/14.02.2008 Judecătoria Piatra Neamța admis în parte atât acțiunea principală de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei, cât și cererea reconvențională a acesteia din urmă și, în consecință:
- a declarat desfăcută din vina ambilor soți căsătoria părților, încheiată la Primăria comunei Roșie la data 29.10.2000;
- a încuviințat ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de;
- a încredințat reclamantului - pârât, spre creștere și educare, pe minorele, născută la 16.02.2001, și, născută la 30.11.2003;
- a obligat pârâta - reclamantă să contribuie la întreținerea celor două minore cu 33% din venitul minim pe economie, respectiv cu suma de 170 lei lunar, din care 100 lei pentru primul copil și 70 lei pentru cel de-al doilea, de la data introducerii acțiunii (19.10.2007) și până la majoratul copiilor;
- a obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, care este, practic, nemotivată, nu se face decât o expunere a solicitărilor fiecărei părți, a probelor administrate și a textelor de lege în baza cărora cauza a fost soluționată.
În termenul prevăzut de art. 619 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta-reclamantă a apelat hotărârea de divorț, pe care a criticat-o sub aspectul modalității de soluționare a problemei încredințării copiilor spre creștere și educare, solicitând modificarea în totalitate a acesteia.
În motivarea apelului său, pârâta a învederat instanței de control judiciar că a avut un comportament ireproșabil în familie, s-a ocupat de gospodărie și de îngrijirea celor două fetițe, instanța însușindu-și nejustificat susținerile șicanatorii ale soțului său, făcute doar pentru a impresiona judecătorul și pentru aod enigra în fața copiilor. Că, în realitate, intimatul este cel care a traumatizat copiii, iar faptul că ea a plecat împreună cu aceștia la părinții săi, care o sprijină și o ajuta din toate punctele de vedere, refuzând să se mai întoarcă în domiciliul conjugal, se datorează numai faptului că nu a mai putut suporta starea tensionată din familie și comportamentul necorespunzător al reclamantului. Că ea stăruie ca fetițele să-i fie încredințate spre creștere și educare, deoarece, pe de o parte, dispune de toate condițiile materiale, financiare și morale necesare pentru a le asigura o normală dezvoltare, iar pe de altă parte, ea este singura care se preocupă permanent și îndeaproape de creșterea copiilor, care sunt bine îngrijiți, ocrotiți și sănătoși, în plus, aceștia fiind la o vârstă la care au nevoie de mamă, de care sunt extrem de atașați, ei neconcepând să locuiască cu tatăl lor. A mai arătat apelanta că intimatul este aproape tot timpul plecat de acasă, astfel încât, fetițele ar trebui să își petreacă tot timpul singure sau ar rămâne în grija bunicului patern, care este un om bolnav de arterită, în vârstă de 81 ani, care abia se deplasează și se îngrijește de el însuși și că, de altfel, intimatul nu a dat niciodată dovadă de responsabilitate ca tată, solicitarea încredințării fetițelor având doar scopul de aoș icana.
Pentru motivele arătate, apelanta a solicitat ca cele două minore să-i fie ei încredințate spre creștere și educare, cu obligarea tatălui lor la plata contribuției legale la întreținerea acestora.
În apel, probatoriul a fost completat cu înscrisuri noi, depuse de ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 39/AC/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -au dispus următoarele:
S-a admis apelul pârâtei - reclamante împotriva sentinței civile nr. 761/14.02.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
S-a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că:
Au fost încredințate cele două minore, spre creștere și educare mamei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, în favoarea copiilor pensie de întreținere în cuantum de 33% din venitul net realizat, pentru, 15% iar pentru 18% începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul să plătească apelantei cheltuieli de judecată în cuantum de 520 de lei.
Considerentele reținute de instanța de apel au fost următoarele:
Cu certitudine apelanta este cea care se ocupă îndeaproape și în mod real de cele două fetițe născute din conviețuirea lor, aceasta fiindu-le foarte apropiată și preocupată de starea lor de sănătate, de pregătirea școlară și o dezvoltare corespunzătoare din toate punctele de vedere. Aceasta reiese cu claritate din înscrisurile depuse la dosar în apel, iar faptul că suferă de o afecțiune neurologică sau că în prezent întreține o relație de concubinaj cu un nu poate afecta negativ calitatea sa de mamă responsabilă și nu justifică îndepărtarea de lângă ea a copiilor. În cauză, practic, nu a fost dovedit niciun motiv pentru care aceasta să nu aibă și în continuare în grijă cele două fetițe, cu atât mai mult, cu cât ele au vârste la care nevoia de apropierea și ocrotirea maternă este majoră.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul. Acesta a criticat decizia instanței de apel doar cu privire la soluția pronunțată de încredințare a celor două minore pârâtei, solicitând Curții să dispună modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat cu consecința menținerii soluției pronunțate de prima instanță de judecată.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs recurentul a invocat în esență următoarele argumente:
Decizia recurată este nemotivată. Nu se arată în nici un fel ce anume ar împiedica tatăl să aibă în grijă cele 2 minore.
Comportamentul mamei de a avea legături strânse cu minorele este abslut firesc, nu este ceva deosebit și nu poate fi reținut ca simplu argument pentru încredințare, fără a exista și alte elemente care să ducă la această concluzie.
Instanța nu aduce nicio critică tatălui, astfel încât decizia de încredințare către mamă apare ca fiind nemotivată.
Niciuna dintre cele 2 anchete sociale nu recomandă încredințarea minorelor pârâtei.
În condițiile în care există probe din care rezultă că minorii sunt atașați de ambii părinți care se preocupă deopotrivă de creșterea lor în toate privințele trebuie avute în vedere celelalte aspecte determinate: moralitatea părinților, veniturile obținute, condițiile locative de care dispune fiecare, responsabilitatea de care a dat dovadă fiecare relativ la copii etc. tocmai pentru a se asigura respectarea interesului superior al minorului.
Mama este bolnavă și, nu are nici un fel de venit, iar spațiul locativ în care sunt ținute cele 2 minore este foarte mic.
Intimata s-a prezentat personal în instanță. Nu a depus întâmpinare și a fost prezentă la dezbaterile în fond.
În recurs s-au administrat probe noi și anume, s-au efectuat la solicitarea Curții rapoarte de evaluare psihologică și psiho-socială ale celor 2 minore de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului
Curtea, analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor recurentului și pe baza probelor administrate în cauză constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Singurul criteriu legal pe care instanțele trebuie să-l aibă în vedere la soluționarea cererilor de încredințare a copiilor minori este, conform art. 2 alin.3 din Legea nr. 272/2004interesul superior al acestorași nu interesul sau dreptul părinților în litigiu. Această înseamnă că la încredințarea copilului trebuie să se țină seama de mai mulți factori. Atașamentul copilului față de unul dintre părinți, starea materială sau de sănătate a unuia dintre părinți nu pot fi luate izolat, fără a lua în considerarea complexitatea elementelor ce concură la precizarea noțiunii de interes superior al copilului.
Interesul copilului se apreciază nu numai în legătură cu posibilitățile materiale ale părinților, ci și cu vârsta copilului, posibilitățile fiecărui părinte de supraveghere și îngrijire a copiilor și atașamentul copiilor față de fiecare dintre părinte.
Or, ținând seama și de acești din urmă factori Curtea constată că este și interesul celor două minore ca acestea să fie încredințate mamei și nu tatălui deoarece acestea se află la o vârstă fragedă la care apropierea și ocrotirea directe din partea părinților sunt majore, iar recurentul dispune de puțin timp liber pentru a se ocupa în mod direct de creșterea și educarea acestora.
În ceea ce privește spațiul locativ Curtea constată că nu există deosebiri foarte mari între condițiile oferite de cei doi părinți.
Boala de care suferă pârâta nu poate fi invocată în susținerea cererii de recurs atâta timp cât nu s-a dovedit că aceasta ar afecta în vreun fel capacitatea mamei de a se îngriji de creșterea copiilor.
Deoarece la încredințarea copiilor minori se ține seama exclusiv de interesul acestora înseamnă că ei pot fi încredințați chiar părintelui vinovat de divorț.
Concluziile anchetelor sociale trebuie raportate la ceilalți factori care definesc interesul superior al copilului.
Curtea aduce părților la cunoștință faptul că în materia încredințării minorilor hotărârile judecătoreștiau autoritate de lucru judecat relativă. Această înseamnă că ori de câte orisituația de faptcare a fost reținută la instanța judecătorească la pronunțarea unei hotărâri de încredințarese modifică în mod semnificativdupă această dată oricare dintre părțile în litigiu poate formula o nouă cerere de chemare în judecată având ca obiect reîncredințarea minorilor, vechea hotărâre neputând fi invocată în aceste împrejurări în susținerea excepției autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul din com. Roșie, sat,-, jud. N împotriva deciziei civile nr. 39 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
GREFIER,
Politic
Red.sent. El.
Red., El.
Red.
Tehn. /4 ex.
04.12.2009
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
