Stabilire program vizitare minor. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 83
Ședințapublicăde la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 89/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât asistat de avocat și intimatele reclamante și, asistate de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantele intimate depun la dosar întâmpinare, iar avocat depune la dosar un înscris intitulat "tranzacție".
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind programul de vizitare a minorului cu posibilitatea luării acestuia la domiciliul intimatelor. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocata reclamantelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3210 din 13.11.2007 a Judecătoriei Mediașa fost admisa acțiunea civilă în desfacerea căsătoriei promovată sub nr. 3151 din 28.09.2007 de reclamantele - și în contradictoriu cu intimatul -, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpa comună, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior, încredințarea către intimat a minorului rezultat din căsnicie și obligarea reclamantei la plata unei contribuții de întreținere lunară; a fost stabilit un program de vizitare a minorului bi-lunar, cu luarea copilului la domiciliul reclamantelor și o săptămână, respectiv o lună, în timpul vacanțelor anuale. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că relațiile de căsătorie s-au deteriorat din culpa ambilor soți, că starea de sănătate a reclamantei nu-i permite să crească minorul, că reclamanta și mama acesteia au dreptul să păstreze relații personale cu copilul, la domiciliul lor, căci nu s-a dovedit că există pericol pentru copil din partea lor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând soluția pentru programul de relații personale stabilit în favoarea reclamantelor, arătând că acestea sunt bolnave, că mama copilului nu are discernământ, că are nevoie de însoțitor, că e lipsită în totalitate de sentimente. Așa fiind, viața și sănătatea copilului sunt puse în pericol.
Prin decizia civilă nr. 89/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, în favoarea intimatelor.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că în contextul în care minorul a fost încredințat spre creștere și educate tatălui, că interesul minorului impune ca acesta să crească și să se dezvolte alături de ambii părinți, legăturile de familie inclusiv cu părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul fiind un element de echilibru în dezvoltarea ulterioară a minorului, iar probele dosarului nu relevă că sănătatea sau dezvoltarea acestuia ar fi primejduite dacă s-ar afla numai cu mama sa, apelul pârâtului se privește ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs în termen, legal timbrat și motivat în scris prin cererea de declarare a recursului, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii programului de vizitare a minorului cu posibilitatea luării acestuia la domiciliul intimatelor reclamante.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că mama minorului a fost în stare de comă prelungită, perioadă în care de minor s-a ocupat doar pârâtul; că în prezent legăturile cu mama sa sunt aproape inexistente iar obligarea copilului de a merge la domiciliul mamei ar fi de natură să-l afecteze, instanțele de judecată omițând a avea în vedere considerentele sentinței civile nr. 1160/2007 din 10 aprilie 2007 Judecătoriei Mediaș, în care se reține că starea actuală a mamei, intimata reclamantă nu-i permite să se ocupe de copil și l-ar expune pe minor unui real pericol, ceea ce ar fi de neacceptat; că instanțele de judecată au omis a lua în considerare vârsta fragedă a minorului de doar 7 ani și că reclamanta este pensionară, având probleme grave de sănătate, aceasta fiind în imposibilitatea de a avea grijă de copil; că este de acord ca vizitele să se desfășoare la domiciliul său, pentru ca aproprierea dintre cei doi, mamă și fiu, să se realizeze treptat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de fond și de apel în mod corect au stabilit ca programul de vizită a minorului să se desfășoare la domiciliul lor, susținerile recurentului fiind contrazise de probele dosarului, din care rezultă că starea de sănătate a mamei este normală și că interesul superior al minorului este ca legăturile dintre mamă și fiul său să se desfășoare nu în prezența tatălui, ci la domiciliul lor, astfel cum corect a dispus instanța de apel.
Analizând legalitatea și temeinicia decizie atacate prin prisma criticilor invocate de recurenta pârâtă, care vizează cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ALBA IULIA constată că recursul formulat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că în raport de situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este fondat. Hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
pune în discuție dispozițiile art.16 și 22 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare C) în această materie, sens în care obiecțiunea recurentului pârât ca legăturile firești dintre reclamante și copil să se desfășoare la domiciliul tatălui trebuie să fie fundamentată pe probe din care să rezulte neechivoc că această limitare este impusă în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afectează dreptul la respectul vieții de familie, așa cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Curții.
Potrivit legii, ambii părinți, chiar dacă nu locuiesc împreună sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuiește împreună cu minorul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională ( art. 100 și 101 din Codul familiei).
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Articolul 15 din lege reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
În speță, este de observat că minorul, născut la data de 27.11.2001, urmare a relațiilor de căsătorie dintre părți, a fost încredințat prin hotărârea instanței de fond în îngrijirea tatălui recurent, iar acesta se opune ca mama și bunica maternă, intimatele reclamante să-l deplaseze pe minor la domiciliul lor, conform programului de vizită stabilit de prima instanță, program menținut de către tribunal, ca instanța de apel.
Curtea are a preciza dintr-un început, că motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1160/2007 din 10 aprilie 2007 Judecătoriei Mediaș au autoritate de lucru judecat relativă, față de prezenta cauză, având în vedere că în această materie, soluția se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunțării ei.
Este adevărat, că traumatismele suferite de către intimata reclamantă în urma accidentului de circulație din anul 2004, constatate în actele medicale existente la dosar nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1660/2007, justifică într-un fel opoziția recurentului, însă, Curtea constată că prin adeverința depusă la dosar reclamanta a făcut dovada că starea ei de sănătate este normală, are discernământ și nu necesită supraveghere ( 27 ds. apel).
În aceeași ordine de idei, Curtea remarcă faptul că intimata reclamantă nu s-a mai putut ocupa de creșterea și educarea minorului din motive obiective, care nu-i sunt imputabile, respectiv accidentul grav de circulație suferit în anul 2004, context în care era firesc ca de minor să se ocupe pârâtul recurent, în calitate de tată.
Cu alte cuvinte, susținerile recurentului pârât că doar el s-a ocupat de minor în perioada anilor 2004-2006, intimata reclamantă părăsind domiciliul comun, mutându-se la mama sa ( reclamanta intimată ), dată de la care nu s-a mai interesat de copil, nu pot fi însușite de către C în contextul în care s-a dovedit că urmare a accidentului rutier suferit în octombrie 2004, soldat cu traumatism cranio - cerebral și fractură de humerus drept, cu stare comatoasă prelungită, intimata reclamantă a urmat un tratament de lungă durată iar prin severitatea tulburărilor cognitive a necesitat supraveghere din partea altei persoane.
Nu este de neglijat a se preciza că încă din momentul în care starea de sănătate a reclamantei s-a îmbunătățit, aceasta a început să se intereseze de minor, l-a vizitat de mai multe ori la grădiniță, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar și necontestate de pârât ( 28-30 ds. apel).
Vârstă destul de fragedă a copilului ar putea fi un argument pertinent pentru susținerile recurentului, însă la dosar nu s-a făcut dovada că mama și bunica maternă nu ar fi capabile să asigure îngrijirea minorului în vârstă de 7 ani.
Referitor la susținerile recurentului pârât privind starea de sănătate a intimatei reclamante este de observat că acestea sunt simple susțineri, la dosar nu există nicio probă care să ateste că aceasta suferă de boala arătată de recurent.
În ce privește criticile pârâtului recurent privind o parte din considerentele reținute de instanța de apel în motivarea deciziei pronunțată, Curtea de apel urmează a le respinge ca inadmisibile, întrucât ceea ce se atacă pe această cale este dispozitivul hotărârii, astfel că nu pot forma obiect al recursului considerentele deciziei instanței de apel.
Curtea de apel, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că menținerea legăturilor personale mamă și copil și, respectiv, bunica maternă și copil nu dăunează interesului superior al copilului, atâta vreme cât în cauză nu s-a dovedit că situația actuală a reclamantelor afectează în vreun fel interesele minorului în cauză.
Față de aceste considerente, recursul promovat de pârât se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și înscrisurile depuse la dosar privind cheltuielile de judecată ocazionate intimatelor cu prezentul recurs, recurentul urmează a fi obligată în baza textului de lege menționat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor reprezentând onorariu avocațial ( 23).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 89/A/2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatelor și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./11.11.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati | Reintegrare în familie. Decizia 1076/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
