Divort. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/2009 -
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul reclamant reconvențional domiciliat în comuna, nr. 121, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă reconvențională domiciliată în comuna, nr. 121, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județul B, împotriva deciziei civile nr. 252 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1569 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul pârât reclamant reconvențional - personal, și intimata reclamantă pârâtă reconvențională - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei, achitată prin chitanța nr. -/21.10.2008 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
La întrebarea instanței, părțile arată că locuiesc împreună, iar copilul se află în prezent în întreținerea ambilor părinți.
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât reclamant reconvențional solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamante pârâtă reconvențională solicită respingerea recursului și obligarea părții adverse la cheltuieli de judecată, învederând că motivele invocate de recurent sunt nefondate, hotărârile pronunțate în apel și fond fiind corecte raportat la probele de la dosar.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1569 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului i a fost desfăcută, din vina ambelor părți, căsătoria încheiată la data de 24.08.1996 la Primăria Municipiului O; s-a încuviințat ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, iar minorul, născut la data de 22.08.1997, a fost încredințat mamei spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului să plătească pe seama minorului o pensie de întreținere în suma de 146 RON, începând cu data de 29.01.2007 și până la majoratul acestuia; s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 740 lei, cheltuieli de judecată.
entru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 24.08.1996 și și-au stabilit domiciliul comun în localitatea, nr. 121, județul B, în casa bunicii reclamantei. Relațiile dintre părți nu au fost bune încă de la începutul căsătoriei, pârâtul având o fire violentă, manifestându-se astfel față de reclamantă, pe care a agresat-o atât fizic cât și verbal, iar din cauza acestor agresiuni, care au devenit tot mai frecvente, în cursul lunii februarie 2007, reclamanta a fost obligată să plece de la domiciliul conjugal, stabilindu-se în O, unde are și locul de muncă. Aceste agresiuni rezultă din certificatele medico-legale, unul datând din 22 ianuarie 2007, înainte de despărțirea în fapt a părților (fila 14), altul datând din 2.03.2007, ulterior despărțirii acestora (fila 15), dar și din procesul verbal încheiat la data de 1.03.2007 de Poliția Municipiului O, prin care pârâtul a fost sancționat contravențional pentru agresiunile aplicate soției sale.
A mai reținut că pârâtul s-a comportat violent nu numai cu soția sa, dar și cu rudele acesteia, mama și surorile sale, iar din cauza acestui comportament, chiar bunica reclamantei, în a cărei casă locuiau părțile, a fost nevoită să-și lase gospodăria din și să se stabilească la fiica sa, în O, acesta rămânând în casa bunicii reclamantei, în care locuiește și în prezent împreună cu minorul, pe care mama sa, reclamanta, îl vizitează doar însoțită de rudele sale, de teama reclamantului.
Prima instanță a constatat ca pârâtul a refuzat să-l prezinte pe minorul pentru a fi ascultat cu privire la încredințarea sa spre creștere și educare, acesta împlinind vârsta de 10 ani pe durata procesului, iar din cauza acestor absențe ale pârâtului și a refuzului său de a-l prezenta pe minor pentru a fi ascultat, în cele din urmă instanța, văzând scopul urmărit de pârât și ținând seama că toate probele au fost administrate, în ședința publică din 21 noiembrie 2007 trecut la soluționarea cauzei în fond, însă din cauza absenței pârâtului a amânat pronunțarea pentru data de 28 noiembrie 2007.
Cu referire la cererea reconvențională, instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantului reconvențional nu sunt dovedite, pârâta reconvențională nu a plecat din domiciliul conjugal pentru că avea relații extraconjugale cu alți bărbați, motivul plecării sale fiind comportamentul violent al soțului său, simplul fapt că a fost văzută de martorul alături de un, nu este o dovadă a existenței unei astfel de relații.
In raport de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și a admis-o ca atare potrivit dispozitivului sentinței.
mpotriva acestei hotărâri, în termen legal pârâtul a declarat apel, solicitând instanței a-l admite, a desface căsătoria încheiată între părți la 24.08.1996 la Primăria Municipiului O din vina ambelor părți, învederând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 252 din 21 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul, cu obligarea părții apelante să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța a reținut următoarele:
Criticile aduse sentinței apelate sunt apreciate de instanță ca fiind nefondate, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond în baza probatoriului administrat în cauză, relațiile dintre părți nu au fost bune încă de la începutul căsătoriei, iar apelantul este o fire violentă, agresând-o atât fizic, cât și verbal pe reclamanta intimată, din cauza acestor agresiuni, care au devenit tot mai frecvente, aceasta fiind obligată să plece de la domiciliul conjugal, stabilindu-se în O, unde are și locul de muncă.
exercitate asupra reclamantei intimate rezultă din certificatele medico-legale, unul datând din 22 ianuarie 2007, înainte de despărțirea în fapt a părților (fila 14), altul datând din 2.03.2007, ulterior despărțirii acestora (fila 15), dar și din procesul verbal încheiat la data de 1.03.2007 de Poliția Municipiului O, prin care pârâtul a fost sancționat contravențional pentru agresiunile aplicate soției sale.
Părțile s-au căsătorit la data de 24.08.1996, stabilindu-și domiciliul comun în localitatea, nr. 121, județul B, în casa bunicii reclamantei.
Manifestările violente ale apelantului au dus la deteriorarea raporturilor dintre soți, acestea fiind grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, apelantul comportându-se violent nu numai cu soția sa, dar și cu rudele acesteia, mama și surorile sale, iar din cauza acestui comportament chiar bunica reclamantei intimate, în a cărei casă locuiau părțile, a fost nevoită să-și lase gospodăria din și să se stabilească la fiica sa, în
Din studiul întregului dosar se reține că apelantul a tergiversat soluționarea cauzei fără să facă vreun demers în vederea împăcării, singurul scop pe care l-a urmărit fiind acela de a împiedica soluționarea cauzei, cu toate că, potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, are obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, cât și îndeplinirea actelor de procedură, cu respectarea legii și a dispozițiilor instanței de judecată și să-și exercite drepturile procedurale cu bună credință, potrivit art. 723, alin. 1 Cod procedură civilă. De altfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelantul a fost persoana care a refuzat să-l prezinte pe minorul în instanță pentru a fi ascultat cu privire la încredințarea sa spre creștere și educare, și nu intimata.
Cererea reconvențională formulată de apelant în cadrul dosarului de fond nu este întemeiată, întrucât susținerile apelantului reclamantului reconvențional nu sunt dovedite; pârâta intimată nu a părăsit domiciliul conjugal pentru că ar avea relații extraconjugale cu alți bărbați, motivul plecării din domiciliu fiind comportamentul violent al soțului său.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul a reținut că acestea au fost corect stabilite de instanța de fond, deoarece, apelantul a fost obligat doar la plata sumei de 740 lei, restul cheltuielilor (onorariu avocat, cheltuieli de transport) au rămas în sarcina reclamantei intimate, ținându-se cont de faptul ca s-a stabilit culpa comună la desfacerea căsătoriei.
Cu privire la pensia de întreținere la care a fost obligat de instanța de fond prin sentința apelată, se reține că aceasta a fost corect stabilită în raport cu nevoia celui care o cere și de mijloacele celui ce urmează aop lăti. Celelalte susțineri ale apelantului legate de pensia de întreținere sunt lipsite de dovezi, iar instanța nu le-a analizat.
În apel, apelantul nu a adus probe noi din care să rezulte susținerile sale din cererea reconvențională.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul recurent, solicitând desființarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii principale, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că deși căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor soți, instanța de fond a admis numai acțiunea principală, nu și acțiunea reconvențională promovată de pârât, încălcând în acest fel principiul egalității în drepturi al părților.
Mai arată că încredințarea minorului s-a făcut fără audierea acestuia, cu toate că minorul împlinise vârsta de 10 ani la data pronunțării sentinței de către instanța de fond.
Greșită este și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea reclamantei cu caracter retroactiv, câtă vreme minorul a fost întreținut de pârâtul recurent, precum și cheltuielile de judecată care nu țin cont de culpa comună stabilită la desfacerea căsătoriei.
Intimata, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul recurent, neexistând temeiuri pentru respingerea cererii de divorț introdusă de reclamantă și nici pentru reținerea culpei exclusive a acesteia la desfacerea căsătoriei.
În ceea ce privește neascultarea minorului, acest lucru nu poate fi imputat instanței, fiind datorat refuzului pârâtului de a-l prezenta.
Pensia de întreținere a fost corect stabilită, ținând cont de împrejurarea că părțile deși locuiesc în același imobil, sunt separate în fapt, iar de îngrijirea minorului se ocupă în principal reclamanta.
În fine, cheltuielile de judecată au fost stabilite de instanțele de fond și apel în raport de culpa soților la desfacerea căsătoriei, respectiv de culpa procesuală a acestora.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr. 252 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 26.01.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./27.01.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
| ← Plasament. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Craiova | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1815/2009. Curtea de... → |
|---|
