Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1815/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 1815/R/2009
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în de,-, -.4, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI, cu sediul în M, Calea, nr.1, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI L DE, județul B, împotriva deciziei civile nr. 71/A din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 6541 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: încredințare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă -personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 09.09.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual și -lipsă,pe rsonal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 201/09.09.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind reprezentanții celor două autorități tutelare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 3 lei achitată prin chitanța nr. -/14.04.2009 emisă de Oficiul Poștal nr. 1 O și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, după care:
Față de dispozițiile instanței consemnate în procesul verbal din 8 decembrie 2009, reprezentanții părților arată că nu s-a putut ajunge la înțelegere pentru stabilirea unui program de vizită a minorului.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, în principal în sensul respingerii apelului pârâtului, iar în subsidiar, în sensul restrângerii programului de vizitare, conform programului menționat în motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 651/2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, s-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință s-a dispus încredințarea minorului COSTY-, născut la 20.06.2005 în M, jud. B spre creștere și educare reclamantei.
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorului lunar pensie de întreținere, în cotă de 25% raportat la venitul minim pe economie, începând cu data de 13.03.2008 și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții.
Reclamanta fost obligată să permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul Costy- în fiecare a doua zi de sâmbătă din lună de la ora 10,00 până la ora 12,00, iar paratul a fost obligat sa plătească cheltuieli de judecată, in suma de 6,30 lei, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a reclamantei - cu paratul - a rezultat minorul Costy-, care s- născut la data de 20.05.2005, care încă de la naștere s-a aflat în îngrijirea reclamantei.
Părțile s-au despărțit, iar minorul a devenit obiectul neînțelegerilor celor doi părinți, deoarece ambii sunt atașați de copil.
Din declarațiile martorilor audiați, reține instanța de fond, minorul Costy- în prezent se află în grija reclamantei, care se ocupă de creșterea și educarea corespunzătoare a copilului, fiind ajutata și de părinții săi. În perioada cât reclamanta este la serviciu minorul este îngrijit de bunica maternă.
Reținând că este în interesul minorului să rămână alături de mama sa care se ocupă corespunzător de creșterea, educarea și întreținerea acestuia, că pârâtul nu are loc de muncă, instanța de fond încredințat spre creștere și educare minorul reclamantei.
Față de incidența prevederilor art. 86 și 94 Codul familiei, având în vedere nevoia minorului, precum și posibilitățile materiale ale pârâtului, instanța de fond stabilit în sarcina pârâtului, obligația de a plăti pe seama minorului o pensie de întreținere în cotă de 25 % raportat la venitul minim pe economie, începând cu data de 13.03.2008 și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții.
Dând valoare dreptului părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu minorul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, reținând din concluziile anchetei sociale efectuată la domiciliul pârâtului ca acesta are toate condițiile materiale și de trai necesare pentru a asigura vizita copilului, în temeiul art. 97 din Codul familiei, a obligat pe reclamantă să permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul în fiecare a doua zi de sâmbătă din lună, de la ora 10.00 până la ora 12.00.
Totodată obligat paratul sa plătească cheltuieli de judecată, in suma de 6,30 lei, reprezentând taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul, prin care a solicitat admiterea apelului și în consecință schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de intimata - reclamantă și în consecință stabilirea unui program de vizită corespunzător pentru minorul Costy, respectiv: în fiecare luni începând cu ora 14,00 și până la ora 21,00, în prima și a treia săptămână din fiecare lună începând de vineri ora 18,00 și până luni ora 18,00, în timpul vacanței de iarnă două săptămâni iar în vacanța de vară cinci săptămâni, în toate cazurile cu ridicarea minorului de la domiciliu. A solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr 71/A din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimata .
A fost obligată reclamanta să- permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul COSTY-, după următorul program de vizitare: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, cu începere de sâmbăta de la ora 11 până duminica la ora 18; în perioada vacanței de iarnă, alternativ, câte o săptămână în preajma sărbătorii de C, respectiv a celei de Anul, precum și patru săptămâni în perioada vacanței de vară, cu ridicarea minorului de la domiciliul reclamantei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Din considerentele deciziei se reține că dreptul părintelui căruia i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta, de a supraveghea la creșterea si educarea sa este recunoscut expres prin art. 43 al. 1 din codul familiei.
Acest drept, prevăzut in scopul întreținerii legăturii stabilite deja intre părinți si copii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat eficient dacă este limitat in timp, prin restrângere la câteva ore pe lună. Cum dreptul trebuie exercitat cu luarea in considerare a modului in care poate influenta creșterea copilului, doar dacă este exercitat abuziv se va putea cere interzicerea sau restrângerea semnificativa a timpului de vizitare. Cât timp nu se ivește o asemenea situație limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copilul este nejustificată.
Poziția de opunere a intimatei la ridicarea minorului de la domiciliul sau și menținerea programului restrâns de vizitare stabilit de instanța de fond nu se justifică de vreme ce, nici un element din dosar nu releva o posibila influenta negativa asupra creșterii, psihicului sau sănătății copilului, prin permiterea unui program de vizitare mai și cu ridicare.
Împotrivadeciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în principal în sensul respingerii apelului pârâtului, iar în subsidiar, în sensul restrângerii programului de vizitare, conform unei modalități propuse de ea, cuprinzând ultimul week-end din fiecare lună, de sâmbăta de la ora 11,00, până duminica la ora 16,00, iar în timpul vacanțelor școlare două săptămâni vara și o săptămână iarna, fie de C, fie de Revelion.
În motivarea cererii sale, recurenta precizează că pârâtul apelant are un comportament agresiv, că de fiecare dată când se întâlnesc, cei doi se ceartă, iar copilul este speriat de reacțiile tatălui, iar, pe de altă parte, intimatul nu realizează venituri și nu poate susține material cheltuielile legate de întreținerea minorului în perioada în care copilul este la el.
S-a solicitat prin recurs, și evaluarea psihologică a minorului de către psihologul curții de apel.
La termenul din 21 octombrie 2009, intimatul s-a opus admiterii recursului, dar a lăsat la aprecierea instanței solicitarea recurentei ca minorul să fie evaluat de către psihologul instanței, contestând însă concluziile raportului de evaluare psihologică - probă extrajudiciară - întocmit de psihologul și depus de recurentă.
În urma deliberării, instanța a apreciat că nu se impune o evaluare făcută de psihologul instanței, deoarece nici o astfel de evaluare și nici cea ale cărei concluzii au fost depuse la dosar, nu sunt relevante, în măsura în care ele se bazează pe o discuție de o zi cu copilul și nu pe o observare a reacțiilor acestuia față de tatăl său, pe o perioadă mai lungă.
Instanța apreciază că este lipsit de semnificație modul în care copilul a manifestat stări de oboseală sau disconfort, chiar după o zi în care a fost la tatăl său - deși raportul de cauzalitate dintre acest comportament și pretinsa întâlnire dintre tată și copil nu a fost dovedită - deoarece aceasta poate fi o situație de excepție, ori semnificativă în cauză ar fi putut fi o evaluate bazată pe o observare îndelungată a minorului și a comportamentului acestuia, în cazul în care anumite probleme ar fi apărut constant și doar în raport de cauzalitate direct cu întâlnirile dintre minor și tatăl său.
Ceea ce a apreciat însă oportun instanța, a fost o discuție în camera de consiliu cu cei doi părinți, în lipsa avocaților, aspect cu care părțile au fost de acord. Așa fiind, în 8 decembrie 2009, în cameră de consiliu, cei doi părinți s-au prezentat pentru a discuta modul în care s-ar putea înțelege în legătură cu stabilirea unui program de vizitare pentru copil, și ceea ce a putut di constatat de către membrii completului, a fost o evidentă stare de tensiune între cei doi părinți, care nu au reușit încă să treacă peste perioada dificilă a ruperii relației dintre ei și să fie suficient de detașați unul față de celălalt, încât să permită o discuție rațională privind interesele superioare ale copilului.
De altfel, instanța a solicitat ca până la termenul fixat în ședință publică, din 9 decembrie 2009, cei doi părinți să discute și să propună de comun acord un program pe care instanța ar fi putut să-l aibă în vedere, dar a doua zi aceștia nu au putut să facă o astfel de propunere.
Pornind de la premisa că nu poate fi restricționat dreptul minorului de a avea relații personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat și constatând că starea de tensiune dintre cei doi părinți afectează întâlnirile dintre aceștia și copil, instanța apreciază că programul de vizitare stabilit de tribunal este corect, permițând adaptarea acestuia în momentul în care mediul este schimbat.
La întrebarea instanței, intimatul a declarat că este ajutat de rudele sale feminine în perioadele în care copilul se află la el, că dispune de toate facilitățile necesare pentru ca minorul să nu aibă nici un fel de disconfort, că în localitatea în care domiciliază există asistență medicală permanentă și a declarat că a înțeles faptul că instanța i-a pus în vedere ca în perioadele în care copilul se află în vizită la tatăl său, acesta să aibă un mijloc neîngrădit de comunicare cu mama sa, pentru a nu i se crea o stare de teamă sau de neliniște.
Față de toate cele reținute, instanța va respinge recursul ca nefondat, făcând aplicarea art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în de,-, -.4, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI, cu sediul în M, Calea, nr.1, județul B și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI L DE, județul B, împotriva deciziei civile nr. 71/A din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
06.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
6 ex/8.01.2010
4 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
| ← Divort. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Oradea | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 535/2009. Curtea... → |
|---|
