Pensie întreținere. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 66
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
Grefier: - --
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-,. C,. 4,. 16, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect pensie de întreținere - recurs împotriva deciziei civile nr. 899/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimatul A asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat pentru intimatul A depune o adeverință medicală.
Avocat depune o adresă provenind de la Primăria Com. din care rezultă că părinții intimatului sunt plecați în Italia.
Interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și se acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru recurenta arată că aceasta a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 899/2007 pronunțată de Tribunalul Iași prin care a fost modificată sentința judecătoriei în sensul că minorul a fost încredințat tatălui. Decizia recurată este nelegală și netemeinică întrucât instanța a interpretat greșit actele supuse judecății și a aplicat greșit legea. Din probele depuse la dosar rezultă că minorul s-a născut în urma relației de concubinaj dintre părți, relație ce s-a întrerupt din pricina violențelor intimatului.
Instanța de fond a reținut adevăratul scop al cererii reconvenționale și a încredințat mamei minorul. Instanța de apel a încredințat tatălui minorul și a obligat-o pe la pensie de întreținere. Consideră apărătorul recurentei că interesul copilului ar trebui să primeze și nu situația materială a părinților care, de altfel este aproape aceeași. Recurenta este o mamă bună care mai are doi copii pe care îi îngrijește.
Raportat la dispozițiile art. 42 Cod familie dar și la starea de sănătate a intimatului care suferă de hepatită virală apărătorul recurentei solicită admiterea recursului în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței. Solicită și cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimatul A arată că acesta are venituri sigure și este un tată responsabil care mai are un copil cu actuala soție. Interesul copilului este acela de a fi crescut în familie.
Prin acțiunea principală s-a solicitat doar pensia de întreținere și apoi s-a formulat și cerere de încredințare a minorului. Această cerere nu a fost formulată în termenul legal și nu a fost timbrată.
Pentru aceste motive și față de probele depuse la dosar apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8827/20 august 2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr-, s-a admis cererea formulată de către reclamanta - pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant
S-a respins în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant ca neîntemeiată.
S-a dispus încredințarea minorului născut la data de 09.06.2005 către reclamanta - pârâtă și a fost obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 87,5 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii 05.03.2007 până la majoratul copilului.
S-a admis cererea de stabilire de program de vizitare a minorului formulată de către pârâtul-reclamant și s-a stabilit programul de vizitare a minorului în a doua și a patra duminică din lună între orele 16-18 la domiciliul reclamantei - pârâte.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta - pârâtă a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținerea în favoarea minorului iar prin completarea acțiunii a solicitat încredințarea spre creștere a minorului.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A s-a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare cu obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreținere.
Instanța de fond a reținu că minorul s-a născut din relația de concubinaj a părților și a locuit încă de la naștere împreună cu reclamanta iar în prezent este înscris la creșa cu program săptămânal de luni până vineri la ora 16,00, reclamanta - pârâtă fiind persoana care îi poate oferi condiții materiale și morale optime unei dezvoltări fizice și psihice armonioase minorului.
La formarea convingerii instanței de fond că interesul superior al acestui minor impune încredințarea minorului reclamantei pârâte, a stat și faptul că aceasta mai are în întreținere dintr-o căsătorie anterioară doi minori care sunt bine întreținuți și se permite astfel menținerea relațiilor de afecțiune dintre frați, reclamanta - pârâtă obținând venituri stabile având propria afacere legală.
Prima instanță a obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere la venitul minim pe economie deoarece din declarația privind veniturile realizate de către acesta rezultă că obține venituri sub nivelul venitului minim pe economie.
Instanța de fond a stabilit un program de vizitare a minorului iar la alegerea modalității concrete de păstrare a legăturilor personale cu copilul s-a ținut cont de vârsta foarte mică a minorului care impune asigurarea unui climat de stabilitate acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant A.
S-a motivat că în mod greșit prima instanță a dispus încredințarea minorului către reclamanta pârâtă deoarece aceasta și-a completat acțiunea în timpul concluziilor asupra fondului iar mama copilului l-a lăsat într-o creșă de luni până vineri la ora 16,00 neglijare care ar putea fi dăunătoare minorului.
S-a mai precizat că programul de vizitare a minorului nu este corect stabilit pentru că îi oferă prea puțin timp pentru a stabili o legătură strânsă cu minorul deși prezintă garanție morală întrucât este căsătorit și are un copil în îngrijire.
Prin decizia civilă nr. 899/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul formulat de A împotriva sentinței civile nr. 8827/ 20 08.2007, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul A în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă,
S-a dispus încredințarea minorului, născut la data de 9.06.2005, pârâtului reclamant și obligă reclamanta - pârâtă la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97,5 lei începând cu data introducerii cererii reconvenționale (27.04. 2007 ) și până la majoratul minorului.
S-a respins cererea reclamantei - pârâte, în contradictoriu cu pârâtul - recurent A, ca nefondat.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Minorul în vârstă de 2 ani și a rezultat din relația de concubinaj a părților și că în prezent este lăsat de luni până vineri la orele 16,00 în grija unui personal calificat din cadrul săptămânale nr. 10
Din referatele de anchetă socială rezultă că intimata mai are încredințate spre creștere și educare două minore în vârstă de 11 ani și respectiv 6 ani, care locuiesc într-un imobil compus dintr-o cameră și că obține venituri dintr-o afacere proprie iar pârâtul-reclamant obține venituri dintr-o afacere proprie fiind căsătorit și având în întreținere pe minorul actualei soții, în vârstă de 5 ani locuind împreună cu părinții într-o casă compusă din 3 camere.
Interesul superior al minorului impune ca acesta să crească într-un climat familial propice unei dezvoltări psihice și fizice armonioase alături de părinți, sau măcar de unul dintre părinți.
Tribunalul constată că minorul are este în vârstă de 2 ani și J iar pentru o dezvoltare armonioasă are nevoie de prezența zilnică a părintelui și altor membrii din familie.
Instanța de fond a apreciat greșit că mama ar putea să-i ofere condiții morale și materiale necesare unei creșteri armonioase atâta timp cât aceasta l-a încredințat timp de 5 zile din 7 unor persoane calificate din cadrul unei creșe săptămânale lăsându-i acestui copil doar 2 zile pe săptămână pentru a fi alături de mama lui și de frații lui vitregi.
Atâta timp cât tatăl acestui copil și-a manifestat dorința de a se ocupa de creșterea și educarea lui în toate zilele din săptămână făcând dovada că are un spațiu de locuit necesar dezvoltării firești minorului, alături de bunicii paterni și de un frate vitreg și că obține venituri, tribunalul apreciază că interesul superior al acestui minor impune ca acesta să trăiască într-un climat familial normal alături de unul dintre părinți.
Tribunalul a analizat cu maximă atenție atât dorința mamei cât și a tatălui de încredințare a minorului spre creștere și educare și a constatat că mama nu a făcut dovada că este un părinte mai bun decât tatăl și că îi poate oferi minorului o dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei de 2 ani și J și o legătură părintească firească în mai mare măsură decât tatăl copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că interesul superior al copilului reclamă încredințarea acestuia către mamă, motivat de faptul că acesta este la o vârstă fragedă, între el și mamă fiind o puternică legătură afectivă.
Faptul că minora este lăsată la o creșă săptămânală nu este de natură constitui un impediment în asigurarea creșterii, educării și întreținerii copilului, deoarece în această creșă i se asigură condiții optime de educație și dezvoltare.
Ancheta socială și adeverința emisă de Creșa nr. 10 I atestă că "mă ocup de copil și sunt o bună mamă".
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare solicitând respingerea recursului motivat de faptul că el oferă copilului condiții reale pentru creștere și educare, mama acestuia lăsându-l de luni până vineri în grija unei creșe cu program prelungit, fiind practic părăsit, lăsat în afara unei familii adevărate.
aspect invocat este cel referitor la faptul că reclamanta și-a completat cererea în timpul când avocatul punea concluziile, fapt ce este nelegal deoarece orice modificare a cererii de chemare în judecată se face până la prima zi de înfățișare, potrivit art. 132 procedură civilă: "La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi,Instanța de fond a acceptat această așa zisă cerere, motivând că " nu se impune disjungerea acestei cereri și soluționarea separată, dar ține să precizeze că aceasta nu reprezintă o cerere, nu se poate vorbi de o cerere atâta timp cât nu a fost formulată în termen legal și mai ales că aceasta este netimbrată, condiție absolut necesară și obligatorie. Instanța de fond a încredințat minorul reclamantei, deși aceasta nu a cerut, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut în mod legal.
Intimatul am formulat în termen legal cerere reconvențională prin care solicită încredințarea minorului, deoarece consideră că dispune de mijloace mai bune de trai decât reclamanta, care locuiește într-o cameră de cămin în-, împreună cu alți doi minori pe care îi are din relații anterioare. Intimatul i-a făcut rost de acea locuință și a ajutat-o financiar la achiziționarea acesteia, iar în ceea ce-i privește pe ceilalți doi copii ai ei, a avut grijă de ei cât a fost împreună, ca și cum ar fi fost ai săi, nu a făcut nici o diferență.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, a precizărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul A solicitând obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, născut la 9 iunie 2005, din relația lor de concubinaj.
La termenul de judecată din 7 mai 2007, pârâtul Aad epus cerere reconvențională solicitând încredințarea minorului spre creștere și educare, cu obligarea reclamantei-pârâte de a contribui la întreținerea minorului.
La termenul de judecată din 13 august 2007 când pricina a rămas în pronunțare, cu ocazia concluziilor pe fondul cauei, reclamanta a precizat că înțelege să își completeze cererea principală în sensul că solicită și încredințarea minorului.
Pârâtul - reclamant prin apărător a învederat că nu este de acord cu completarea acțiunii deoarece s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.
Prin intermediul motivelor de apel, pârâtul reclamant A a criticat nelegalitatea soluției primei instanțe deoarece completarea cereri de chemare în judecată s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată, sens în care va amâna pricina și comunica cererea modificată pârâtului pentru a face întâmpinare. Completarea cererii de chemare în judecată a avut loc cu înfrângerea dispozițiilor imperative anterior citate, întrucât ea intervenit după ce cauza a fost constatată în stare de judecată iar părților li se acordase cuvântul pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
În mod corect a procedat Tribunalul Iași respingând cererea reclamantei - pârâte, formulată în contradictoriu cu pârâtul-reclamant A și vizând obligarea acestuia de a contribui la întreținerea minorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 2 di Legea nr. 272/2004, autoritățile publice sunt obligate ca în cazul încredințării copiilor minori să identifice unde este interesul superior al minorului să trăiască, să fie îngrijit și educat.
Așadar, conditia esențială pentru darea hotărârii de încredințare este interesul superior al copilului, interes care se stabilește în raport cu vârsta minorului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare, atașamentul copilului față de părinte și părintelui față de copil. În împrejurările în care tatăl minorului a produs dovezi că dispune de condiții optime pentru a asigura creșterea și educarea copilului ajutat fiind de actuala sa soție în mod corect a fost admisă cererea acestuia privind încredințarea minorului.
Dovezile administrate de reclamantă atestă că aceasta mai are în îngrijire alți 2 copii și că l-a lăsat pe minorul, născut la 09.06.2005, la această creșă cu program prelungit de luni până vineri.
Or, interesul superior al copilului reclama ca dezvoltarea acestuia să aibă loc într-un climat familial, copilul fiind la o vârstă fragedă când are nevoie de afecțiune, întrucât acum se pun bazele personalității viitorului adult.
Cum tatăl a dovedit că poate răspunde acestor exigențe în mod corect i-a fost admisă cererea reconvențională dispunându-se încredințarea minorului, către tatăl intimat.
Față de cele expuse anterior, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 899/12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 899/ 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.06.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Plasament. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
