Divort. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.61/R
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna jud. B, împotriva deciziei civile nr.118 din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurenta asistată de avocat -, și intimatul, asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei, precizează că instanța de apel a preluat motivele invocate în hotărârea de la fond, însă nu a reținut cele ce au fost afirmate de martorii audiați și de ceea ce a stabilit ancheta socială efectuată la domiciliul părților. Instanța de apel nu a ținut cont că bunica paternă s-a îngrijit de minoră pe o perioadă, în loc să constate că mama minorului se poate ocupa de acesta, Mai mult de la data când minorul stă la bunica paternă acesta are rezultate slabe la învățătură, minorul optând pentru a rămâne la tată întrucât acesta îl lasă mai mult liber. Solicită admiterea recursului formulat de pârâtă, aceasta are condiții bune de creștere și educare și poate să aibă grijă de minorii rezultați din căsătorie. Solicită ca acești minori să fie încredințați mamei spre creștere și educare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului, precizează că argumentele instanței se referă la relația părinților cu copii, iar mama minorilor a avut întotdeauna un comportament nepotrivit, situație ce este menționată și în referatul de anchetă socială existent la dosar. Mama minorilor este o persoană nervoasă, irascibilă, care îl frecvent pe minor, astfel că minorul a fost veșnic stresat, fiindu-i teamă de mama sa. Tatăl în schimb este o persoană răbdătoare, și se ocupă de rezolvarea tuturor problemelor minorilor, situație confirmată și de martorii care au fost audiați în timpul procesului de divorț, și care au declarat starea de violență a mamei minorilor față de aceștia. Minorul are o situație școlară foarte bună, tatăl este cel care se îngrijește de minori ajutat fiind de bunica paternă. Consideră că instanța a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, și de altfel mama minorilor îi vizitează des pe aceștia, nefiind împiedicată în nici un fel de a vedea copii. Solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea deciziei de apel ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința civilă nr.261/30 aprilie 2008 Judecătoriei Însurăței jud. B, s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință, s-a desfăcut căsătoria lor din vina ambilor soți, s-a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", minorii rezultați din căsătorie, născut la data de 25 septembrie 1995 și -, născută la 30 noiembrie 2003, au fost încredințați spre creștere și educare tatălui, iar pârâta a fost obligată să plătească o pensie de întreținere de 80 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data de 13.09.2007 și până la majoratul minorilor.
În vederea pronunțării acestei hotărâri instanța a avut în vedere următoarele: părțile s-au căsătorit la data de 12 noiembrie 1994.
Neînțelegerile au apărut de la începutul căsătoriei, întrucât părțile au locuit în imobilul proprietatea mamei pârâtei, împreună cu aceasta.
Pârâta făcea cheltuieli inutile, mai ales pentru mama sa, pleca împreună cu ea în municipiul B, lăsând copiii nesupravegheați, a refuzat să schimbe domiciliul conjugal la părinții reclamantului, preferând să suporte comportamentul scandalos al mamei sale. Pe fondul acestei situații, între părți au avut loc violențe fizice și verbale.
Despărțirea în fapt s-a produs în luna mai 2007, când pârâta a luat lucrurile din camera în care locuia cu soțul și copii, a schimbat yala de la ușă și a bătut geamurile în cuie, reclamantul fiind nevoit să ia copiii și să meargă la domiciliul părinților săi.
Cu copiii, pârâta a avut un comportament lipsit de înțelegere și răbdare, era, fiind o fire nervoasă, neîncrezătoare, suspicioasă, acuzându-l pe reclamant de tot ce s-a întâmplat cu familia sa.
Datorită acestor manifestări, minorul și-a exprimat dorința (în camera de consiliu) să rămână cu tatăl și cu sora sa.
Pentru toate aceste motive instanța a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soți, a încredințat minorii tatălui, obligând-o pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere pentru cei doi copii.
Împotriva sentinței, în termen legal, pârâta a declarat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel vizează analiza incompletă a probelor administrate atât cu privire la motivele neînțelegerilor dintre părți, cât și cu privire la încredințarea minorilor.
Apelanta susține că anchetele sociale nu au fost obiective, iar instanța nu a ținut cont de condițiile necorespunzătoare pe care intimatul le are pentru copii.
În apel s-au administrat probe cu acte și martori (, ) și anchete sociale.
Tribunalul Brăila, prin decizia civilă nr.118 din 21 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Motivele care au dus la destrămarea relațiilor de familie ale părților au fost cele arătate de instanța de fond: lipsa de preocupare a pârâtei-apelante pentru gospodărie și copii, firea sa puțin tolerantă, nervoasă au creat tensiune permanentă în familie.
Instanța de fond a analizat complet și corect toate probele sub aspectul culpei soților în desfacerea căsătoriei.
În apel, pârâta nu a făcut dovada culpei exclusive a reclamantului și nici nu a combătut probele care au demonstrat partea sa de vină în destrămarea căsniciei.
De aceea, tribunalul a constatat că primul motiv de apel nu este fondat.
Al doilea motiv, privind încredințarea minorilor este de asemenea nefondat.
Atât la Judecătoria Însurăței jud. B, cât și în apel, s-au administrat toate probele necesare, pentru stabilirea unei situații de fapt reale și luarea unei hotărâri în interesul exclusiv al minorilor.
Martorii audiați, în majoritatea lor au arătat că cei doi copii rezultați din căsătoria părților, de la data despărțirii în fapt au locuit doar cu intimatul, acesta fiind ajutat permanent de mama sa, care locuiește în aceeași localitate. După despărțirea în fapt, intimatul și-a cumpărat un alt imobil, în care s-a mutat împreună cu minorul. Minora, fiind mai mică (6 ani) locuiește la bunica paternă, care o și duce la grădiniță. Tatăl său o vizitează zilnic. Minorul, după ce vine de la școală, servește masa la aceeași bunică paternă, după care merge la noua locuință cumpărată de.
Aici are condițiile materiale necesare pentru a-și pregăti lecțiile și pentru a locui.
Intimatul, ca și apelanta, își au locul de muncă în municipiul B, unde fac naveta zilnic.
Aceiași martori au relatat că apelanta nu se preocupa în mod deosebit de îngrijirea copiilor, preferând să stea la televizor, să-i spună fiului său să-și prăjească cartofi, îi lăsa nesupravegheați.
Martorii care au relatat aspecte pozitive la adresa apelantei ( - mama apelantei, - sora apelantei, și ) în sensul că mama copiilor se ocupa de aceștia, au reliefat și o anumită comportare distantă a minorului față de mamă, faptul că după despărțirea în fapt, cu ocazia vizitelor pe care apelanta le-a făcut la domiciliul copiilor au apărut certuri. Cu excepția mamei și a surorii, ceilalți martori nici nu vizitaseră soții în timpul căsătoriei.
Anchetele sociale efectuate au constatat același condiții bune la domiciliul tatălui, rezultatele bune la învățătură ale minorului, dar și o oarecare influență negativă a destrămării relațiilor de familie.
Audiat în camera de consiliu, la tribunal, minorul și-a menținut opțiunea de a locui la tată.
Ancheta socială efectuată la domiciliul apelantei a opinat pentru încredințarea minorei mamei întrucât frații oricum sunt despărțiți, locuind la tată, iar la bunica paternă.
Tribunalul, coroborând probele, în temeiul art.42 Codul familiei, care obligă instanța să aibă în vedere la încredințarea minorilor cu ocazia pronunțării divorțului părinților, interesul exclusiv al minorilor, apreciază că măsura luată de instanța de fond îndeplinește condițiile textului citat.
Este în interesul minorilor ca atunci când sunt mai mulți frați și unul din părinți oferă condițiile materiale și morale necesare, să nu fie despărțiți. În speță, deși cei doi copii stau separat, ei se văd zilnic, sunt vizitați zilnic de tată, care în acest fel îi supraveghează, au condiții bune de locuit și de studii - dovadă fiind rezultatele școlare bune obținute de.
Încredințarea minorei mamei, în aprecierea tribunalului, ar avea drept consecință o schimbare totală a mediului de viață și adaptarea cu comportamentul și temperamentul mamei, ceea ce ar influența-o negativ.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică invocând că instanța de apel a făcut o apreciere eronată a probelor și a interpretat greșit actul dedus judecății.
In dezvoltarea motivului de recurs, arată că instanța de apel nu a făcut nici un fel de apreciere asupra depozițiilor martorilor, nu a ținut cont de condițiile în care crește minora, de caracterizările depuse la dosar de către dascălii minorului care după ce s-a aflat în grija tatălui a obținut note mici, mergând la școală neîngrijit.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 pct.8 cod pr. civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente;
In scopul încredințării copiilor minori, în temeiul dispozițiilor art.42 codul familiei, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și va hotărî ținând cont de interesele copiilor pe care îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani. Interesele copiilor ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia încredințării sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților ci și de vârsta copiilor, precum și de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copii precum și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii.
In speța de față, instanțele au avut în vedere aceste criterii și au respectat opțiunea minorului, în vârstă de 14 ani precum și faptul că după despărțirea în fapt cei doi copii au locuit cu tatăl.
Respectarea interesului superior al copilului impune asigurarea unui climat de stabilitate, schimbarea mediului în care s-au obișnuit având efecte negative asupra dezvoltării minorilor.
De asemenea, mama s-a exprimat cu ocazia anchetei sociale pentru a i se încredința spre creștere și educare doar minora -, recunoscând că minorul este mai atașat de tată.
Separarea fraților nu este benefică pentru evoluția lor viitoare, este în interesul lor să crească împreună, conștientizând în acest fel că fac parte din aceeași familie chiar dacă părinții nu mai sunt împreună, ei își pot asigura sprijin moral și material.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna jud. B, împotriva deciziei civile nr.118 din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /16.02.2010
Tehn.
5 ex./25.02.2010
fond -
apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu, Elena
| ← Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 37/2008. Curtea de... → |
|---|
