Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 578/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE. 578/ Dosar nr-
Ședința publică de la 06 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Angela
Grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii din data de 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 98/P/2006.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 3o4 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat - asistat de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune copia citației emisă de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr-, cu care face dovada că există pe rolul Judecătoriei Brașov dosarul de divorț între - reclamantă și - - petent.
Apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat -, cu privire la admisibilitatea recursului declarat de inculpat, arată că este adevărat că art. 141 Cod procedură penală arată că prin încheierea prin care s-a respins cererea de revocare a unei măsuri privative sau înlocuirea acesteia nu are cale de atac, dar văzând principiile CEDO, dreptul la un recurs efectiv, precum și principiul egalități între apărare și acuzare și practica instanțelor din țară și mai ales a Curții de APEL BRAȘOV apreciază că acest recurs este admisibil.
Cu privire la fondul cauzei a se observa că recurentului i s-a aplicat acestă măsură preventivă în urmă cu 2 ani, timp în care a dat dovadă de maximă solicitudine, s-a prezentat la fiecare termen de judecată. Arată că între timp este angajat la o societate, are un comportament onorabil în societate și mai mult de atât, datorită acestui proces penal și acestei interdicții, inculpatul se află în pragul divorțului.
Soția lui este angajată în USA și datorită contractului de management nu poate să părăsească USA sau dacă vine în Europa nu poate să ajungă prin România. Această situație tensionată a dus chiar la procedura divorțului, primul termen de judecată fiind în data de 5 august 2008, când părțile (soția acestuia prin mandatar) au fost de acord să mai încerce salvarea căsătoriei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că față de dispozițiile art. 141 alin 1, ultima teză Cod procedură penală, recursul apare ca inadmisibil.
Având în vedere legalitatea și jurisprudența CEDO, instanțele de judecată recurg la o analiză pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, apreciază recursul ca nefondat,având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală și că temeiurile avute inițial la luarea măsurii nu au dispărut și nici nu s-au schimbat.
Consideră că nici termenul rezonabil nu este depășit având în vedere complexitatea cauzei și natura infracțiunilor comise.
Apreciază că există posibilitatea ca inculpatul să poată părăsi țara fără ca să se dispună revocarea măsurii preventive având în vedere dispozițiile art. 1451Cod procedură penală urmând ca acesta să formuleze o cerere în fața instanțe de fond.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
curtea
Asupra recursului penal de fata:
Prin incheierea de sedinta din data de 29.07.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr.98/P/2006, s-a dispus, in baza art.139 alin.2 pr.pen. respingerea cererii formulate de inculpatul - de revocare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, retinandu-se in motivare ca temeiurile care au justificat luarea acesteia subzista, iar sustinerile inculpatului in sensul ca relatiile de casatorie sunt grav afectate, urmare a imposibilitatii de convietuire cu sotia sa, ceea ce a determinat introducerea unei actiuni de divort, nu au fost dovedite.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs inculpatul, prin aparatorul ales solicitand casarea hotararii recurate, iar in cadrul rejudecarii admiterea cererii sale. In probatiune a depus o copie dupa citatia emisa in dosarul nr- emisa de Judecatoria B, obiectul cauzei fiind divort.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate oral de inculpat, prin aparatorul ales, dar vazand si dispozitiile art.3856alin.3 pr.pen. Curtea retine urmatoarele:
Asupra admisibilitatii recursului, Curtea retine, cu majoritate, ca recursul declarat in cauza de inculpat este admisibil. Chiar daca Inalta C de Casatie si Justitie, prin decizia in interesul legii avand nr.XII/2005 s-a pronuntat in sensul ca incheierea prin care s-a respins cererea de revocare nu poate fi atacata cu recurs separat, ci doar o data cu fondul cauzei, in virtutea respectarii egalitatii armelor si a normelor conventionale, Curtea retine ca, daca procurorului i se da posibilitatea atacarii unei incheieri prin care se admite o astfel de cerere, atunci, pe cale de simetrie, si inculpatului trebuie sa i se dea acest drept atunci cand cererea acestuia este respinsa.
Pe fond, Curtea retine ca recursul este nefondat.
Astfel, in mod corect a retinut prima instanta ca temeiurile ce au determinat luarea acestei masuri subzista in continuare, inculpatul aflandu-se sub puterea unei masuri preventive neprivative de libertate.
Chiar daca acesta sustine ca relatiile de familie au fost grav afectate, urmare a imposibilitatii deplasarii in strainatate unde se afla sotia sa, aceasta neputand parasi teritoriul USA, iar in Europa neajungand in Romania, Curtea reaminteste ca pe parcursul procesului penal interesul public primeaza celui privat. Este adevarat ca aceasta masura preventiva a fost luata in urma cu doi ani de zile, dar prin raportare la reperele pe care o instanta le are in vedere la stabilirea depasirii sau nu a termenului rezonabil, nu se poate trece cu vederea complexitatea acestei cauze si gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul.
legala si temeinica hotararea recurata, Curtea, cu majoritate, in baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - impotriva incheierii de sedinta din data de 29.07.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr.98/P/2006, pe care o va mentine.
Vazand si dispozitiile art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
In numele legii
Cu majoritate,
Decide:
In baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de incu lpatul - impotriva incheierii de sedinta din data de 29.07.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr.98/P/2006, pe care o mentine.
In baza art.192 alin.2 pr.pen. obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 Ron, cheltuieli avansate de stat in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.08.2008.
Presedinte, Judecator,
- - - C -
grefier,
Cu opinia separata,
de opinia majoritară apreciez că recursul formulat de inculpatul u - împotriva încheierii din 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr.98/P/2006, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Încheierea atacată a dispus, printre altele, în temeiul art.139 alin.2 pr.pen. respingerea cererii formulate de inculpatul u - de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, ca nefondată. Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că măsura a fost luată cu respectarea prevederilor art.1451pr.pen. având în vedere împrejurarea că inculpatul s-a angajat într-o societate în care activitatea presupune deplasări în toată țara. Pe de altă parte tribunalul a constatat că inculpatul nu a probat susținerile referitoare la imposibilitatea soției sale de a se deplasa în România și a existenței pe rolul instanței a acțiunii de divorț, că există în continuare temeiurile ce au stat la baza măsurii, iar gravitatea faptelor și buna desfășurare a procesului impun menținerea cererii de revocare a măsurii obliga de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul u - solicitând casarea încheierii și admiterea cererii de revocare a măsurii preventive, invocând situația familiei și necesitatea de a se deplasa în străinătate pentru a se întâlni cu soția sa și a încerca să salveze căsnicia în pericol de destrămare.
A susținut că recursul este admisibil față de principiul egalității armelor și dreptul la un recurs efectiv.
Judecând recursul în temeiul art.38514pr.pen. pe baza materialului și lucrărilor cauzei, a copiei de pe citația din cauza privind divorțul, se constată că potrivit tezei a II-a a alin.1 din art.141 pr.pen. încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Această prevedere aplicabilă în egală măsură tuturor celor ce pot avea calitate să recurgă la căi de atac în cauză, a fost introdusă prin Legea nr.381/2006, ea rezultând doar implicit din forma anterioară a art.141 pr.pen.
Prin decizia dată în recurs în interesul legii, cu nr.XII/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție s- pronunțat, cu privire la măsura arestării preventive, statuând că încheierea prin care s-a respins cererea de revocare, nu poate fi atacată cu recurs separat, ci doar o dată cu fondul. În considerentele deciziei s-a reținut printre altele că instanța poate reanaliza în orice fază a judecății necesitatea menținerii măsurii preventive, în raport de care nu se poate reține critica privind lipsa unei cai de atac în cazul respingerii cererii de revocare a măsurii preventive, cât timp este posibilă cenzura efectuată de un judecător independent. Pentru aceleași considerente, fiind aplicabilă aceeași prevedere legală, menționată, apare ca inadmisibilă și atacarea cu recurs separat a încheierii prin care se respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru aceste motive
In numele legii
Decide:
In baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a pr.pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul - impotriva incheierii de sedinta din data de 29.07.2008 pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie B in dosarul penal nr.98/P/2006.
Judecător
-
red. / 26.08.2008
Red.op. sep. / 25 august 2008
dact. 26.08.2008
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alina Constanța Mandu, Angela
| ← Plasament. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Bacau | Divort. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Galati → |
|---|
