Stabilire program vizitare minor. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.37

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Elena Staicu

JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, jud.D și reședința în Târgoviște, Calea B, -.3,.A,.8,.30, jud.D, împotriva deciziei civile nr.342 din 28.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, nr.247, jud.D și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă prin procurator, intimatul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului de Avocați D, lipsind autoritățile tutelare Primăria comunei și Primăria Municipiului Târgoviște, jud.

Procedura îndeplinită.

Recurs timbrat cu 3,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Procurator pentru recurenta pârâtă depune la dosar procura de reprezentare autentificată sub nr.1925/10.12.2007 de BNP.

Părțile având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.

Procurator având cuvântul pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar.

Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în primul rând că în motivele de recurs formulate nu sunt indicate niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art.304 cod pr.civilă, iar în al doilea rând motivele de recurs astfel cum au fost formulate de recurentă, sunt nefondate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște, sub nr.4581/315/28.07.2006, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ca legăturile sale personale cu minorii și să se desfășoare prin convorbire telefonică timp de 10 min. între orele 17,30 - 17,40, în fiecare duminică și prin petrecerea împreună cu aceștia a unei perioade de o lună de zile în timpul vacanței de vară în domiciliul său, din comuna, sat. nr.247, jud.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința nr.2283/2005 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria dintre el și pârâtă, iar minorii au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei, legăturile sale personale cu minorii fiind stabilite, timp de două săptămâni, între 01-15 iulie în domiciliul mamei acestora, care însă îi interzice accesul, astfel că îi este foarte dificil să petreacă timp împreună cu minorii, în condițiile în care își cîștigă existența lucrând în străinătate și poate veni în țară doar pe perioada verii.

După administrarea probatoriilor solicitate de către părți, prin sentința civilă nr.835/23.02.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, a fost admisă cererea, astfel cum a fost formulată de către reclamant, reținându-se că interesele superioare ale minorilor sunt acelea de a avea legături personale cu ambii părinți, numai astfel dezvoltarea lor fizică și psihică realizându-se armonios, iar reclamantul trimite în mod constant sume de bani pentru îngrijirea acestora, ceea ce demonstrează că este puternic atașat de copiii săi.

Cu depozițiile martorilor audiați în cauză s-a făcut dovada că pârâta îl împiedică în mod constant pe reclamant să aibe legături personale cu minorii, înlăturându-se de către instanță apărarea pârâtei că prezența reclamantului ar fi un șoc pentru copii, cu atât mai mult cu cât, prin discuțiile telefonice aceștia vor fi atașați de tatăl lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, ce a fost calificat drept apel d e către instanță, în ședința publică din 28 iunie 2007, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

În mod nejustificat instanța de fond a înlăturat toate apărările pârâtei, susținute de probele administrate în cauză, respectiv depoziția martorului, care a afirmat că pârâta nu s-a opus la vizitarea minorilor de reclamant, iar minorii au fost rezervați față de reclamant, - având un an la data plecării reclamantului în Spania. În interesul minorilor este necesară o perioadă de acomodare a acestora cu reclamantul care a promovat acțiunea cu rea credință.

Ambele părți au depus la dosar concluzii scrise, intimatul solicitând respingerea apelului ca nefondat.

După analizarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.342 din 28 iunie 2007 a respins apelul declarat de pârâta -, ca nefondat, păstrând sentința civilă apelată și respingându-se cererea privind cheltuielile de judecată formulată de apelantă, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză și a înlăturat apărările pârâtei în sensul că prezența reclamantului ar fi un șoc pentru copii și că acesta ar fi promovat cererea cu rea credință, reținând că reclamantul intimat și-a manifestat interesul pentru copii prin faptul că le-a trimis în mod constant sume de bani pentru întreținerea acestora, aspect dovedit cu recipisele atașate la dosar. Totodată, din depoziția martorului invocată de apelantă, reiese că reclamantul este un părinte bun, iar copii s-au bucurat când l-au văzut pe acesta aducându-le cadouri și au discutat cu el.

Prin urmare, nu reiese în niciun fel că reclamantul ar fi introdus cererea cu rea credință, iar față de momentul în care se stabiliseră anterior drepturile părintești pentru reclamant în anul 2005, instanța a apreciat că în prezent minorii au vârste corespunzătoare pentru a sta un timp și în domiciliul tatălui lor din țară, cu atât mai mult cu cât convorbirile telefonice săptămânale vor întări legăturile dintre aceștia.

Astfel, s-a reținut de tribunal că motivele de apel sunt nefondate, apreciindu-se, că este în interesul superior al minorilor ca aceștia să aibe legături personale cu tatăl lor în modalitatea stabilită de instanța de fond, având în vedere și prevederile art.43 alin.3 și art.97 din Codul Familiei, ale art.14 și 15 din.272/2004 și ale convențiilor internaționale pentru drepturile copilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență că ambele instanțe am interpretat greșit probatoriile administrate în cauză, cu precădere declarațiile martorilor audiați, care au arătat că minorul nu dorește să meargă la tată, deoarece acesta trăiește în concubinaj cu altă femeie și nu dorește să plece de lângă aceasta.

A mai arătat recurenta, că s-a concluzionat greșit că banii trimiși de reclamant ar fi în plus față de pensia stabilită de instanță, cu atât mai mult cu cât instanțele au motivat că intimatul nu realizează venituri permanente în Spania, în contextul în care are contract cu firma la care lucrează, atât el cât și concubina sa.

Recurenta mai precizat, că nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că s-ar fi opus în vreun fel ca pârâtul să aibe legături personale cu minorul, dar aceasta să se facă în funcție de vârsta minorilor, la domiciliul său și numai în prezenta sa.

În ultimul rând, recurenta s-a declarat nemulțumită că procesul la prima instanță a fost repartizat inițial unui judecător spre judecare, după care acesta fiind în concediu medical, dosarul a fost preluat la fiecare ședință decătre un alt judecător, considerente pentru care a apreciat că nu s-au studiat în mod corect probele ce au fost administrate în cauză.

Întrucât s-a apreciat de către recurentă că probatoriul ce a stat la baza convingerii instanțelor la pronunțarea hotărârilor ce au fost date, a fost incomplet a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceași instanță, pentru completarea acestora și reaudierea minorilor.

La dosar s-a depus de către intimatul concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză, care au stabilit în nod corect, în funcție de probele ce au fost administrate în cauză, situația de fapt dedusă judecății.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de probatoriile ce au fost administrate în cauză și criticile formulate apreciază că acestea din urmă sunt întemeiate doart în parte, urmând a fi admise în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, instanțele au apreciat în mod greșit ca intimatul reclamant să aibe legături personale cu minorii pe o perioadă de 30 zile calendaristice în timpul vacanței de vară a acestora la domiciliul său, fără a avea în vedere vârsta minorilor de 6 ani și respectiv 10 ani, perioada fiind mare, în condițiile în care aceleași drepturi le are și recurenta de petrece o parte din concediul legal de odihnă cu minorii.

Mai mult decât atât, instanțele nu au avut în vedere actele depuse la dosar, referatul de anchetă socială, în care s-a consemnat faptul că recurenta a fost de acord ca minorii să vorbească telefonic cu tatăl lor, să-i viziteze pe aceștia la domiciliul său, considerente pentru care, dat fiind faptul că minorii sunt la o vârstă la care au mai multă nevoie de mama lor, care se ocupă de creșterea și educarea acestora, apreciază că 15 zile calendaristice în timpul vacanței de vară a minorilor, în domiciliul intimatului, sunt suficiente pentru a se păstra legăturile personale cu aceștia.

Urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței primei instanțe în sensul de se păstra legăturile intimatului cu minorii în ceea ce privesc convorbirile telefonice cu aceștia, în fiecare duminică, între orele 17,30 - 17,40 așa cum corect s-a stabilit de către instanță.

Astfel fiind, în baza dispoz. art.312 alin.1 cod pr.civilă, urmează a se admite recursul, se modifica în tot decizia tribunalului și în parte sentința primei instanțe în sensul că reclamantul intimat să păstreze legături personale cu minorii numai pe o perioadă de 15 zile calendaristice în timpul vacanței de vară a minorilor, în domiciliul acestuia.

Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, jud.D și reședința în Târgoviște, Calea B, -.3,.A,.8,.30, jud.D, împotriva deciziei civile nr.342 din 28.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna,nr.247, jud.D și

autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, jud.

Modifică în tot decizia și în parte sentința în sensul că reclamantul urmează a păstra legătura personală cu minorii pe o perioadă de 15 zile calendaristice în timpul vacanței de vară a minorilor în domiciliul reclamantului.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia

Grefier,

Red.dact.AP/CC

3.ex. 13.02.2008

apel- Tr.

apel.

fond- Jud.Târgoviște

fond.G

operator date cu caracter personal

notificare nr. 3120

Președinte:Elena Staicu
Judecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia

← Divort. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Galati		Stabilire program vizitare minor. Decizia 82/2008. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță