Divort. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 297 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamantul recurent, asistat de av. și pârâta intimată asistată de av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate, precum și a sentinței civile nr. 4047/2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Arad, arătând că nici prima instanță și nici instanța de apel nu s-au pronunțat în mod explicit asupra capătului de cerere privind sistarea comunității matrimoniale de bunuri, în subsidiar, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 60.680 lei, adică 37% din valoarea de circulație a apartamentului, cu titlu de drept de creanță, reprezentând contribuția reclamantului la cumpărarea apartamentului achitat în rate de către părți după data căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinice și legale a celor două hotărâri, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 297/14.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4047 din 05.06. 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și l-a obligat pe acesta să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorar în sumă de 1785 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 4047 din 05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta - cât și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională - în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional -.
S-a dispus desfacerea căsătoria încheiată între părți la data de 22 august 1979 și înregistrată sub nr. 1244/22.08.1979 în registrul stării civile al Primăriei municipiului A din culpa ambilor soți și purtarea numelui de "-" de către ambi soți.
S-a constatat că reclamantul - are față de pârâta - un drept de creanță în sumă de 15.393,24 lei, reprezentând contribuție în cotă de 1/2 din valoarea actualizată a ratelor achitate pentru imobilul înscris în CF 31659 - A fiind obligată pârâtă să achite reclamantului suma de 15.393,24 lei cu titlu de drept de creanță.
S-a reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind vădit imposibilă astfel că în temeiul art. 38 alin. 1 cod fam. coroborat cu art. 607 și urm. cod procedură civilă a fost desfăcută căsătoria din culpa ambilor soți, în temeiul art. 40 alin. 2 teza II codul familiei s-a încuviințat ca soții să poarte în continuare numele de "-" și după desfacerea căsătoriei.
Pentru achiziționarea apartamentului s-a reținut că avansul a fost achitat de pârâta anterior căsătoriei prin creditul luat de la CEC iar ratele reprezentând diferența de preț au fost achitate de soți după încheierea căsătoriei, situație în care s-a reținut potrivit art. 31 lit. a codul familiei calitatea de bun propriu al pârâtei asupra apartamentului dobândit înainte de încheierea căsătoriei.
S-a apreciat că reclamantul are un drept de creanță corespunzător valorii actualizate a ratelor achitate, care conform expertizei contabile este de 30.786,48 lei RON potrivit cu dispozițiile art.36 alin. 1 teza II codul familiei coroborat cu art. 673 cod procedură civilă, reprezentând contribuție în cotă de .
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4047/5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad reclamantul a solicitat schimbarea sentinței civile în sensul obligării pârâtei la plata unei sume conform valorii de circulație, respectiv 50% din suma de 164.000 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea apelului cu motivația că reclamantul appelant nu deține o cotă de proprietate asupra apartamentului ci doar părți din contribuție care se calculează prin actualizarea ratelor plătite și nu prin calcularea valorii de circulație, fiind invocate în drept dispozițiile art. 115, art. 293 indice 2 pct. 1 cod procedură civilă.
Tribunalul a respins apelul declarat de reclamantul apelant cu motivarea că pârâta este proprietară exclusiv a apartamentului din litigiu, reclamantul având doar un drept de creanță corespunzător cotei sale de contribuție la ratele achitate în timpul căsătoriei, iar reactualizarea contribuției trebuie făcută printr-o expertiză contabilă în raport de rata inflației și nu prin expertiză tehnică de evaluare a apartamentului, cum corect a procedat instanța de fond.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 279 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs reclamantul care a solicitat în principal casarea în tot a celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad și în subsidiar, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 60.680 lei, respectiv 37% din valoarea de circulație a apartamentului reprezentând contribuția sa la cumpărarea imobilului achitat în rate de către părți după data căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat în mod explicit asupra sistării comunității matrimoniale de bunuri, situație în care invocă pe cale de excepție nesoluționarea în mod explicit a unui capăt de cerere de către judecătorie și de către tribunal.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 4047/2008, arată că în mod greșit pentru stabilirea dreptului de creanță a reclamantului, prima instanță nu a luat în calcul toate sumele pe care le-a achitat, respectiv dobânzile în sumă de 6.000 lei (dobândă aferentă restituirii creditului de 30.000 lei) și de 32.000 lei (dobândă aferentă restituirii creditului de 70.000 lei).
Prima instanță nu a luat astfel în considerare la stabilirea dreptului său de creanță dobânzile (plătite timp de 20 ani de părți), aferente creditelor contractate de intimată înainte de căsătorie.
Referitor la decizia civilă nr. 297/2008 a instanței de apel, a arătat că instanța confundă cuantumul ratelor achitate de reclamant cu suma de 38.000 lei, sumă cu privire la care pârâta a afirmat la prima instanță în mod neîntemeiat că ar reprezenta contribuția părților la dobândirea apartamentului părinților reclamantului, nu a apartamentului intimatei.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9. pr. civ..Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că recurentul nu invocă nesoluționarea totală a unui capăt de cerere, ci nesoluționarea în mod explicit a unui capăt de cerere, or, nu există discrepanță între considerentele și dispozitivul sentinței, statuându-se că reclamantul are față de pârâtă un drept de creanță în sumă de 15.393 lei.
Referitor la critica adusă hotărârii atacate în sensul că instanța în mod greșit nu a luat în calcul sumele achitate de reclamant, respectiv dobânzile, arată că în prima instanță reclamantul nu a solicitat plata acestor dobânzi.
Prin concluzii scrise reclamantul recurent solicită admiterea recursului conform motivelor inserate în cuprinsul cererii de re4curs.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9. pr. civ. raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, referitor la motivul de casare invocat, respectiv art. 304 pct. 5. pr. civ. ce vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) pr. civ. se constată că acesta nu este incident în cauză.
Excepția nesoluționării în mod explicit a unui capăt de cerere de către cele două instanțe, Judecătoria Arad și Tribunalul Arad, respectiv a sistării comunității matrimoniale de bunuri - solicitată de pârâtă prin cererea reconvențională, nu este întemeiată.
Reclamantul nu a invocat un caz de minus petita, respectiv cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, ceea ce ar fi atras incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 6. pr. civ. și nici faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7. pr. civ.), ci faptul că instanțele nu s-au pronunțat explicit asupra cererii de sistare a comunității de bunuri.
Astfel fiind, motivul de recurs invocat de reclamant, respectiv art. 304 pct. 5. pr. civ. nu este incident în cauză, raportat la faptul că reclamantul are în vedere soluționarea în mod explicit a cererii de sistare a comunității de bunuri.
Atât petitul doi din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, respectiv - partaj bunuri comune, cât și petitul trei din cererea reconvențională formulată de pârâta - intitulat "sistarea comunității matrimoniale de bunuri dintre reclamantul pârât reconvențional și pârâtă", au fost soluționate de prima instanță care a constatat că reclamantul are față de pârâtă un drept de creanță în sumă de 15.393, 24 lei - reprezentând contribuția în cotă de din valoarea actualizată a ratelor achitate pentru prețul imobilului din litigiu și a obligat pe pârâtă să achite reclamantului suma de 15.393,24 lei cu titlu de drept de creanță, instanța motivând în drept soluția pe dispozițiile art. 6735. pr. civ., ce reglementează procedura partajului.
Tribunalul a reținut că au fost solicitate corect cererile de pârâtă, reținând întemeiat calitatea de bun propriu al intimatei asupra apartamentului din litigiu, iar plata sumei de 70.000 lei (la nivelul anului 1979), achitată de soți după încheierea căsătoriei și actualizată conform raportului de expertiză (fila 102 dosar fond), la suma de 30.786,48 lei, îi conferă reclamantului doar un drept de creanță de din totalul sumei, respectiv de 15.393,24 lei.
Reclamantul a criticat decizia dată în apel - și sub aspectul neluării în considerare a dobânzilor aferente creditului contractat pentru achiziționarea imobilului, or, o asemenea cerere nu a fost invocată în prima instanță, nu este admisibilă în recurs raportat la dispozițiile art. 305. pr. civ. iar dispozițiile art. 294 (2) pr. civ. prevăd că în apel se pot cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen, însă numai cele ivite după darea hotărârii primei instanțe.
Față de considerentele arătate, se constată că nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ. astfel că, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 297 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 297 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 25.02.2009
Tehnored. 2 ex./25.02.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Erica Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 489/2009. Curtea... → |
|---|
