Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 489
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 724/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect reîncredințare minor.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 724/31.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 453/16.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
A schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că:
A dispus reîncredințarea minorului ns. la data de 09.12.2002 la mama reclamantă spre creștere și educare.
A obligat pârâtul intimat la plata către apelanta reclamantă a unei contribuții de întreținere lunare pe seama minorului în cuantum de din veniturile nete lunare realizate de intimat începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la majoratul minorului și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 453/16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 2353 din 7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- s-a dispus divorțul părților, iar minorul născut la data de 09.12.2002 a fost încredințat spre creștere și educare tatălui.
Instanța a avut în vedere faptul că minorul era atașat de ambii părinți, aceștia beneficiau în egală măsură de condiții optime de trai, dar minorul se afla de opt luni in grija pârâtului, acesta fiind bine îngrijit, pârâtul dând dovadă că este un bun tată, ocupându-se in mod corespunzător de creșterea minorului, minor ce este atașat puternic de tată. In schimb reclamanta a avut o atitudine oscilantă in ceea ce a privit încredințarea minorului, pe parcursul procesului fiind de acord o bună perioadă de timp ca minorul să fie încredințat tatălui, ca apoi să revină.
La data introducerii prezentei cereri, s-a reținut că reclamanta nu avea loc de muncă, situație ce s-a schimbat pe parcurs, aceasta fiind angajată în prezent, respectiv de la data de 07.01.2008 pe o perioada determinată, până la numirea unui învățător calificat, în calitate de învățătoare. Reclamanta locuiește împreună cu concubinul său, care este căsătorit și beneficiază de pensie într-un imobil situat în loc., imobil închiriat pe o perioadă de un an, în care sunt asigurate cele necesare unui trai decent, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei. În ceea ce îl privește pe pârât, acesta a fost si este angajat pe o perioadă nedeterminată, și locuiește în continuare împreună cu familia fratelui său, într-un imobil compus din trei camere foarte bine întreținut din punct de vedere igienico-sanitar, imobilul fiind proprietatea familiei fratelui pârâtului. În concluzie condițiile oferite de pârât minorului nu s-au schimbat de la data încredințării acestuia prin hotărâre judecătorească.
Judecătoria a avut în vedere faptul că situația mai bună de care beneficiază in prezent reclamanta are caracter provizoriu, respectiv are un loc de muncă pe o perioadă determinată, iar locuința este închiriată pe termen de un an.
Prima instanță a apreciat raportat la probatoriul administrat în cauză că minorul este bine îngrijit de tată și că o schimbare a mediului în care trăiește copilul în momentul de față nu este benefică pentru creșterea și educarea acestuia, cu atât mai mult cu cât conditiile oferite de către reclamantă minorului, au caracter provizoriu și nu sunt de natură a convinge instanța pentru luarea măsurii reîncredințării acestuia.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 453/16.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, reclamanta a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive formulată de reclamantă, respectiv reîncredințarea spre creștere și educare a minorului -, fără obligarea intimatului la plata vreunei contribuții de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea apelului, reclamanta a invederat ca s-au schimbat conditiile avute in vedere la pronuntarea sentintei nr. 2353/07.03.2007 pronuntate de Judecatoria T in dosar nr. 333/-,prin care s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorului la intimatul parat, odata cu desfacerea casatoriei partilor, si ca interesul superior al minorului impune modificarea masurii privind incredintarea minorului in sensul ca acesta sa fie incredintat apelantei spre crestere si educare.
Din recomandarea emisa de Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala T- Centrul Judetean de Asistenta T, pe baza testelor efectuate minorului s-a constatat ca: din testul arborelui- s-a retinut ca minorul prezinta tensiuni la nivelul eului, care genereaza anxietate, facand eforturi pentru a-și stapani agresivitatea. Minorul prezinta un sentiment de abandon cu depresie si un sentiment de culpabilitate, astfel ca acesta are nevoie de sprijin, de sustinere si mai ales de mama care îi poate oferi securitate si afectiune.
S-a reținut că persoana cea mai importanta pentru o reprezinta mama, iar concluzia stabilita pe baza testelor de specialitate este în sensul că: "este recomandabil ca minorul să fie încredințat mamei, de care are o mare nevoie la aceasta vârstă. Interacțiunea cu mama lui îi dezvolta inteligența emoțională, care îl va ajuta în relatiile lui, îi dezvoltă inteligența emoțională, care îl va ajuta în relațiile pe care le va dezvolta ulterior, la școală și în societate.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului cu motivarea în esență că din atitudinea oscilantă a reclamantei în fața primei instanțe cu ocazia luării interogatoriului, rezultă starea de labilitate psihică a acesteia și că deși cea mai mare parte a timpului minorul locuiește în apartamentufratelui său, există o relație foarte puternică de afecțiune între minor și familia fratelui său.
Raportat la probatoriul administrat atât pe parcursul judecării cauzei la prima instanță, cât și la instanța de apel, s-a reținut de către tribunal că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 44 alin. 1 Codul familiei, astfel că a admis apelul reclamantei și a dispus în sensul celor mai sus menționate.
S-a reținut că din conținutul raportului de evaluare psihologica a copilului rezultă că preferința pentru contactul cu mama, s-a constatat nu doar la nivelul evaluării observative directe, ci și la nivelul probelor psihologice utilizate astfel în toate situatiile de test în care a fost simulată, la nivelul simbolic, metaforic situatia divorțului, separarii părinților sau a vieții de familie în general, s-a remarcat prezența opțiunii copilului pentru a merge la mamă.
În același raport s-a mentionat ca vârtsa cronologica și mentală a copilului îl situeaza pe acesta într-o perioada de dezvoltare specifica în care minorul parcurge un intens proces de structurare a identității de gen și a întregii personalități.
În consecință, coroborând cele cuprinse în conținutul raportului de evaluare psihologică, cu conținutul probelor testimoniale administrate în apel, declaratiile martorilor, instanta de apel a apreciat ca este în interesul minorului să fie reîncredințat la mamă spre creștere si educare.
În termen împotriva deciziei civile nr. 724 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 453/16.01.2008.
În motivare a arătat că de la data pronunțării sentinței civile nr. 2353/7.03.2007 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului, și până în prezent, nu există motive care să determine modificarea măsurii de încredințare a minorului. Luarea copilului de la părintele la care a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, să existe motive puternice care să demonstreze că menținerea copilului minor la acel părinte, ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale, respectiv dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere de către instanță la încredințarea minorului, or, condițiile pe care pârâtul le oferă minorului nu s-au schimbat în sens negativ.
A arătat că este inadmisibilă schimbarea soluției reîncredințării către intimată a minorului doar din considerentele îmbunătățirii situației financiare ale acesteia, situație financiară asigurată de concubinul acesteia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că instanța de apel a stabilit corect starea de fapt, astfel cum aceasta s-a conturat din probele administrate, și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 44 Codul familiei.
Astfel, după cum rezultă din raportul de evaluare psihologică a minorului întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (filele 76-84 dosar apel), s-a identificat o tendință accentuată a copilului de a sta în preajma mamei și de a relaționa cu aceasta (fila 84). De asemenea, în urma evaluării psihologice a minorului, s-a stabilit că atașamentul față de mamă este prezent și adecvat structurat, copilul acceptă manifestările de afectivitate din partea mamei, la rândul său își exprimă afectivitatea față de aceasta și caută prezența ei.
A susținut că din probele testimoniale administrate în cauză a rezultat că minorul în fapt se află în îngrijirea efectivă a cumnatei pârâtului, respectiv a soției fratelui pârâtului, împreună cu care pârâtul locuiește în aceeași curte, și mai puțin în îngrijirea pârâtului, care lucrează de dimineața și până seara la firma fratelui său.
A arătat că în prezent este angajată în muncă (lucrează ca învățătoare) și dispune de condiții locative deosebite și că manifestă interes și preocupare față de starea de sănătate a minorului.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ., ale art. 44 Codul familiei, ale Legii nr. 272/2004, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin raportul de evaluare psihologică a copilului efectuat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T - întocmit la solicitarea tribunalului, s-a concluzionat că din punct de vedere psihologic este necesară menținerea legăturilor copilului cu ambii părinți, că ambii părinți îi oferă copilului sentimentul de protecție și de siguranță, însă s-a identificat o tendință accentuată a copilului de a sta în preajma mamei și de a relaționa cu aceasta.
Coroborând concluziile acestui raport cu întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, recomandarea emisă de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională T, tribunalul a reținut în mod corect că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 44 Codul familiei și în raport de interesul superior al copilului, a dispus reîncredințarea minorului la mama reclamantă.
Raportat la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 272/2004, instanța de recurs a dispus audierea minorului în camera de consiliu, care a învederat că dorește să rămână cu mama sa.
Este adevărat că în ceea ce privește opțiunea minorilor de a fi încredințați unuia sau altuia din părinți nu are un rol preponderent în adoptarea deciziei, însă ea nu poate fi nesocotită, iar instanța este obligată să analizeze această opțiune în raport de probele administrate, acesta constituind un argument suplimentar numai dacă este în interesul său să rămână în îngrijirea și educarea celor care l-au crescut și în mediul în care s-a obișnuit.
În cauză, s-a reținut corect că este în interesul minorului să fie încredințat mamei sale.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. invocate de pârâtul recurent prin recursul declarat, astfel că în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 724/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe pârât să plătească reclamantei intimate suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 724/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei intimate suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 03.06.2009
Tehnored. 2 ex./03.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Timisoara | Interdicție. Decizia 614/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
