Divort. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 644
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 92 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna nr. 615, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns recurentul reclamant, personal, și intimata pârâtă, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează că recursul este netimbrat.
Recurentul reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât nu a știut exact cu cât trebuie să timbreze recursul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul reclamant, personal, și intimata pârâtă, personal.
Recurentul reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. -/01.10.2009, timbre judiciare de 0,30 lei ce se anulează și se atașează la dosar, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Intimata pârâtă având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel în sensul admiterii acțiunii, să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă având cuvântul arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel a pronunțat hotărâri temeinice și legale, în motivele de recurs formulate nu se arată concret motivele reale de divorț, persistând în mențiunea că această căsătoriei nu mai poate fi continuată însă nu se spune concret de ce.
Relațiile tensionate dintre ei sunt din culpa recurentului reclamant care întreținea relații extraconjugale, consuma alcool, avea un limbaj neadecvat atât în fața ei cât și în fața copiilor, era foarte violent lovind-o și în fața străinilor și în fața copiilor. Mai mult, recurentul reclamant și-a dat un anunț pe INTERNET la matrimoniale pentru a-și căuta o concubină, cu care de altfel a și început.
Dar cu toate acestea l-a iertat și l-a primit acasă în liniștea și căldura conjugal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea ambelor hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel ca fiind legale și temeinice. Depune la dosar concluzii la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, sub nr.1469/262/27.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, pe baza probelor ce le va administra, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 8.09.1975, înregistrată sub nr.314 în Registrul stării civile al Primăriei mun. C, jud.C, din vina exclusivă a pârâtei și reluarea numelui purtat anterior de către pârâtă, acela de "", fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 8.09.1975, iar din căsătorie au rezultat doi copii, respectiv, născut la 10.06.1976 și, născut la 5.09.1978, în prezent majori, că în timpul căsătoriei, părțile s-au separat în fapt de mai multe ori, ultima despărțire având loc în urmă cu aproximativ 10 luni, datorită comportamentului necorespunzător al pârâtei, care era deosebit de impulsivă, iar în această situație, reclamantul apreciază relațiile dintre ei ca fiind grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei este vădit imposibilă.
În temeiul art. 119 Cod pr. civ. pârâta a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei părților, încheiată la 8.09.1975, din vina exclusivă a reclamantului-pârât, obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de întreținere către aceasta, în vederea asigurării medicației pentru boala dobândită în timpul căsătoriei, ca urmare a comportamentului reclamantului-pârât și menținerea numelui dobândit prin căsătorie.
De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat partajarea bunurilor comune, precum și obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 8.09.1975, căsătorie înregistrată sub nr.314, la Primăria Municipiului C, din căsătorie au rezultat doi copii, care în prezent sunt majori.
S-a mai arătat de către pârâta-reclamantă că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, datorită comportamentului necorespunzător al reclamantului-pârât, în sensul că, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice avea un comportament animalic, era violent în limbaj, o lovea, atât în prezența copiilor, cât și în prezența altor persoane, întreținea relații extraconjugale, inventa neadevăruri și fura bunuri din locuință, nu participa la treburile gospodărești, părăsea deseori domiciliul conjugal și își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania unei mătuși, chiar și cca.10 luni, întotdeauna și-a neglijat copiii, fiind total dezinteresat de creșterea și educarea acestora, fapt ce a determinat-o pe pârâtă să-l acționeze în judecată pentru pensie de întreținere în favoarea copiilor, nu-și îndeplinea obligațiile conjugale și cu toate că a încercat în repetate rânduri să poarte un dialog cu acesta în ideea rezolvării problemelor ivite și a salva căsnicia, toate aceste demersuri au eșuat.
A mai precizat pârâta-reclamantă că în luna noiembrie 1986 mai avut o tentativă de divorț, însă, la insistențele soțului său, aceștia s-au împăcat.
Reclamantul-pârât - a formulat răspuns la cererea reconvențională a pârâtei, prin a invocat excepția netimbrării acesteia iar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acordarea pensiei de întreținere, reclamantul-pârât a precizat că soția sa a fost angajată la Compan D, de unde, ca urmare a comportamentului său, a fost destituită din funcție și ulterior trecută pe lista de șomaj, toate acestea conducând la suportarea unei depresii care au necesitat mai multe internări, în final fiind pensionată pe caz de boală.
Reclamantul-pârât a mai arătat că nu este de acord ca pârâta-reclamantă să poarte pe viitor numele dobândit prin căsătorie.
Referitor la capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune, reclamantul-pârât a precizat că urmează să se judece separat pentru acesta.
În aceste condiții, a apreciat cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, ca fiind inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia.
La termenul din 15.10.2008, pârâta-reclamantă a depus o motivare la cererea reconvențională, prin care a arătat mai multe aspecte din comportamentul necorespunzător al soțului-reclamant.
In cauză au fost încuviințate pârâtei proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 3 martori și s-a luat act că reclamantul nu solicită probe.
În urma administrării probatoriilor, Judecătoria Morenia pronunțat sentința civilă nr. 915/12.11.2008 prin care a respins cererea ca neîntemeiată, a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de către pârâta-reclamantă având ca obiect divorț, stabilire pensie întreținere și partaj bunuri comune, a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată, luând act de faptul că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, a respins cererea formulată de către pârâta-reclamantă, în sensul obligării reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar sarcina probei incumbă reclamantului, cu anumite excepții, ce nu se aplică în cauză și că având în vedere că reclamantul-pârât nu a înțeles să administreze probe care să dovedească susținerile sale, se impune respingerea acțiunii acestuia.
Întrucât pârâta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii reconvenționale, în baza art. art.20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la achitarea taxelor judiciare de timbru precum și a art. 9 din OG 32/95, modificată și completată prin Legea 123/1997, instanța de fond a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepție ridicată de către reclamantul-pârât și a anulat această cerere, ca netimbrată.
S-a mai luat act de faptul că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, s-a respins cererea formulată de către pârâta-reclamantă, în sensul obligării reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că instanța de fond nu a avut un rol activ în soluționarea cererii sale - art.129 Cod procedură civilă, că din înșiruirea motivelor sale de divorț, cât și din cele ale pârâtei din cererea reconvențională, judecătorul fondului trebuia să-și dea seama că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate, căsătoria neputând continua, singura formalitate ce avea de făcut fiind să stabilească vina părților, iar nu să aplice mecanic legea, invocând principiul disponibilității și că din motive pecuniare, atât el, cât și pârâta nu au putut angaja avocați care să îi consilieze.
A mai precizat apelantul că, a considerat că susținerile sale coroborate cu înscrisurile depuse și cu susținerile pârâtei, care adusese și doi martori, vor edifica instanța, în sensul dispunerii desfacerii căsătoriei, iar potrivit art.129 alin.2 Cod procedură civilă, judecătorul, văzând că pârâtul nu este asistat de avocat, trebuia să-i explice drepturile și obligațiile ce îi revin în calitate de reclamant, adică, în concret, să-i explice că fără martori nu poate admite acțiunea.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că instanța de fond a respectat prevederile art.129 Cod procedură civilă, în sensul că în ședința din 17.09.2008 s-a pus în vedere părților să prezinte în următoarea ședință probatoriul, că la ședința din 15.10.2008 instanța a dat cuvântul părților, reclamantul nu a depus nici o probă motivând că simpla înșiruire a motivelor de divorț pe care le invocă este suficientă, că pârâta a retras cererea reconvențională sub toate aspectele, inclusiv cel de divorț aceasta fiind anulată, nemaifiind de acord nici cu audierea martorilor, urmare a unei înțelegeri avute cu reclamantul, coroborarea motivelor reclamantului cu motivele pârâtei fiind imposibilă.
Intimata a mai arătat că acțiunea de divorț și apelul sunt motivate, în realitate, de dorința de libertate a reclamantului pentru a nu se achita de obligațiile familiale, motiv pentru care în astfel de momente pleacă temporar, își satisface capriciile, după care se întoarce spășit acasă, continuând conviețuirea și că cel vinovat și interesat de desfacerea căsătoriei este reclamantul, intimatei neimputându-i-se nimic, motiv pentru care solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile nr.915/ 12.11.2008, deoarece consideră foarte importantă integritatea și integralitatea familiei, mai ales când sunt și probleme în sânul acesteia, pentru păstrarea inclusiv a bunurilor dobândite pe perioada căsătoriei.
Instanța de apel, în temeiul art. 295 Cod pr. civ. a încuviințat părților la solicitarea acestora proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte doi martori.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 92/12.03.2009 a respins ca nefondat apelul, păstrat hotărârea apelată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a apreciat corect că reclamantul nu a dovedit motivele invocate și care ar justifica admiterea cererii de divorț, luând act la termenul de judecată din data de 15.10.2008 de susținerea acestuia, în sensul că nu înțelege să administreze probe și în cuvântul pe fond reclamantul arătând că lasă soluționarea cauzei la aprecierea primei instanțe.
A mai reținut tribunalul că pentru a putea fi declarată desfăcută căsătoria în temeiul disp.art.38 alin.1 din Codul familiei, trebuie să existe motive temeinice care să fi dus la vătămarea gravă a raporturilor dintre soți și la imposibilitatea continuării căsătoriei, iar, în speța de față, apelantul nu a făcut proba existenței motivelor de divorț, nici la prima instanță, nici în instanța de apel, deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil reclamantul avea această obligație.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 295 Cod pr. civ. tribunalul, la cererea părților, a admis proba cu 2 martori, fiind audiați martorul, la cererea apelantului, respectiv martora ta, la cererea intimatei, luând act la termenul din data de 12.03.2009 că părțile înțeleg să renunțe la audierea celui de-al doilea martor.
A apreciat tribunalul că, din materialul probator administrat nu reiese că pârâta - intimată ar avea vreo culpă în destrămarea relațiilor de căsătorie, din depozițiile martorilor rezultând că reclamantul-apelant este cel care a intrat într-o relație de concubinaj, iar intimatei neputându-i-se reproșa nimic, declarația martorei ta fiind elocventă sub acest aspect.
De altfel, împrejurările relatate de martorul nu sunt apte să facă dovada culpei pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie, întrucât cel care a determinat despărțirea în fapt este reclamantul, dovedindu-se că a întreținut relații extraconjugale, aspect confirmat de către ambii martori.
Tribunalul nu a reținut din declarația martorului aspectele pe care acesta le relevă cu privire la împrejurarea imposibilității căsătoriei, apreciind că nu reprezintă o dovadă a motivelor de divorț, instanța de judecată fiind suverană în a aprecia, pe baza probelor administrate, cu privire la constatarea că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
A concluzionat tribunalul că, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că pârâta ar avea vreo culpă în destrămarea relațiilor personale dintre soți, iar divorțul, în sistemul Codului Familiei și al Codului d e Procedură Civilă actuale, nu poate fi pronunțat din vina exclusivă a reclamantului, în condițiile în care pârâta, deși, a formulat cerere reconvențională, a renunțat la judecata ei în ședința publică din data de 12.11.2008, instanța pronunțându-se, cu prioritate, pe excepția netimbrării cererii reconvenționale și anulând-o pentru netimbrare, urmează a respinge apelul ca nefondat, cu păstrarea sentinței primei instanțe și luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind nesocotite dispozițiile art. 129 al. 5 Cod pr. civ. art. 261 pct. 5 Cod pr. civ. și art. 38 al. 1 Cod familie.
A mai precizat recurentul că, în loc să facă aplicarea celui din urmă text de lege, instanța de apel face aprecieri privind declarația martorului, pe care nu o reține, în schimb reține numai declarația martorei pârâtei și consideră că este "suverană în a aprecia dacă relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă", ceea ce arată cel mai mult puterea discreționară a acesteia în justețea soluției.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat rezultă cu prisosință că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă întrucât pârâta nu mai locuiește cu acesta, mutându-se în comuna, jud. A, chiar acesta fiind un motiv puternic de divorț.
Totodată, martorul, soțul sorei pârâtei, chiar dacă nu a declarat totul despre caracterul impulsiv al acesteia din motive lesne de înțeles a precizat foarte clar în fața instanței că este imposibil de continuat această căsătorie, din vina amândorora.
A mai învederat recurentul că, la instanța de fond pârâta a introdus cerere reconvențională, arătând că nu mai este posibilă căsătoria, datorită printre altele a lipsei relațiilor conjugale, după care s-a răzgândit pentru a-l șicana, dar fără a schimba prin aceasta situația de fapt a imposibilității continuării căsătoriei.
Așa fiind, neavând copii minori în întreținere, căsătoria nu se desface numai pentru că pârâta se opune, chiar dacă este imposibilă continuarea acesteia.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, recurentul la fond nu a înțeles să administreze probe din care să rezulte susținerile sale, iar în apel a prezentat un singur martor care este în dușmăniei cu aceasta.
A mai precizat intimata că martorul a confirmat că a fost prezent la dezbateri și a recunoscut că și în trecut și în prezent reclamantul a avut și are relații extraconjugale și că fiecare parte ascultată separat are dreptate.
Pe de altă parte se reține că cel vinovat și interesat de desfacerea căsătoriei este chiar reclamantul, iar intimatei nu i se poate reproșa nimic.
Intimata a depus la dosar acte.
Intimata a formulat și depus la dosar note scrise.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Recurentul reclamant a investit inițial Judecătoria Moreni cu o cerere având ca obiect desfacerea căsătoriei, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta, intimată în prezenta fază procesuală.
Prima instanță a respins cererea acestuia motivat de faptul că reclamantul nu a înțeles să administreze probe în dovedirea susținerilor sale, așa cum se reține din considerentele sentinței.
În urma căii de atac promovată de către reclamant tribunalul, prin decizia ce face obiectul prezentului recurs a păstrat hotărârea de primă instanță.
La fundamentarea acestei soluții a stat reținerea de către instanța de control judiciar a împrejurării că din probele administrate nu rezultă că pârâta ar avea vreo culpă în destrămarea relațiilor personale dintre soți, iar divorțul nu poate fi pronunțat din culpa exclusivă a reclamantului, în condițiile în care deși soția a formulat cerere reconvențională, a renunțat la judecată, prima instanță dând prioritate excepției de netimbrare a respectivei cereri.
În adevăr, unul din aspectele rolului culpei în procesele de divorț este acela că dacă din probatorii rezultă culpa exclusivă a reclamantului, în situația în care soțul pârât nu cere și el desfacerea căsătoriei, este justificată respingerea acțiunii.
Astfel, în lipsa cererii reconvenționale divorțul nu se poate pronunța decât dacă instanța constată că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de către soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este soțul reclamant.
Ori, în speța dedusă judecății față de probatoriile administrate în mod legal s-a reținut că vinovat de destrămarea relațiilor de familie este numai reclamantul, astfel încât cererea se impune a fi respinsă.
La fundamentarea acestei soluții, așa cum s-a arătat în precedentul
prezentelor considerente a stat o corectă și coroborată interpretate a probelor pin prisma textelor de lege incidente.
În ceea ce privește declarația martorului, în mod judicios instanța de apel a apreciat-o ca subiectivă, chiar martorul învederând că din toamna anului 2008 nu mai este în relații bune cu pârâta, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.
Pe de altă parte, este atributul instanței de a stabili în baza probelor administrate reală situație de fapt și să facă aplicarea legii la cele reținute, neputându-se vorbi în acest sens de o putere discreționară a instanței de apel așa cum susține recurentul.
Totodată, simpla apreciere a unui martor în sensul că o căsătorie nu mai poate continua din culpa ambilor soți nu este de natură să fundamenteze o soluție de admitere a unui astfel de petit în lipsa coroborării cu alte mijlocare probatorii în sensul culpei comune, criticile recurentului vizând aceste aspecte fiind de asemenea nefondate.
Nici despărțirea în fapt a soților nu poate conduce la admiterea acțiunii dacă această situație nu este imputabilă pârâtei sau ambilor soți.
, împrejurarea că în fața primei instanțe pârâta a introdus cerere reconvențională, la care ulterior a renunțat, judecătoria dând eficiență cu prioritate problemei timbrajului și dispunând anularea acesteia ca netimbrată, nu are nici o relevanță juridică pe planul soluției pronunțate, în lipsa vreunei culpe a soției în destrămarea relațiilor de familie.
Pentru toate motivele învederate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 92 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna nr. 615, județul A, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red
4 ex/06.10.2009
nr- Judecătoria Moreni
nr- Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă
operator de date ci caracter personal notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Răpire internațională de copii. Decizia 211/2010. Curtea de... → |
|---|
