Divort. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- divorț
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.65
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în comuna, nr.253, județul S, împotriva deciziei civile nr.48 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă, reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul intimat depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind direct înmânat pârâtei recurente.
Pârâta-recurentă nu solicită amânarea judecării cauzei pentru studierea întâmpinării și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau de invocat excepții prealabile, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, arătând că, deși nu este în măsură a face dovada veniturilor actuale ale pârâtului, cunoaște că acesta are posibilitatea de a plăti o pensie majorată de întreținere, față de cea stabilită în sarcina acestuia, motivând că suma de 180 lei lunar este insuficientă pentru creșterea și întreținerea celor doi minori.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului pentru motivele descrise în întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, precizează că nu mai lucrează în Italia, este și el bolnav, ceea ce îl obligă la cheltuieli și, mai mult de suma de 200 lei lunar - pe care a achitat-o constant, cumpărând și haine, nu poate suporta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că, prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți și înregistrată sub nr.4574/285/14.08.2008, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei la data de 02 septembrie 2000, pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", minorii rezultați din căsătorie, - și a- să fie încredințați pârâtei spre creștere și educare, cu stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea acestora, în funcție de venitul minim pe economie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s- căsătorit cu pârâta la data sus menționată, din căsătorie rezultând cei doi copii și din cauza dificultăților financiare el a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, pentru a-și putea cumpăra o casă și a-și întreține familia, revenind periodic în țară, însă, de circa un an de zile între ei au apărut neînțelegeri datorită comportamentului pârâtei, care ar avea relații extraconjugale. A mai arătat reclamantul că el are probleme de sănătate și muncește perioade scurte de timp în străinătate, astfel încât nu are posibilitatea de a-i crește și întreține pe cei doi minori, motiv pentru care a solicitat ca aceștia să-i fie încredințați pârâtei spre creștere și educare.
Întrucât este plecat în străinătate, reclamantul a fost reprezentat în instanță de mandatar avocat G, în baza procurii judiciare autentificată cu nr.2474/2008, depusă la fila 7 dosar.
Pârâta s-a prezentat în instanță și a invederat faptul că este de acord cu desfacerea căsătoriei, solicitând să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie. De asemenea, a fost de acord ca minorii să-i fie încredințați ei spre creștere și educare, însă solicitat ca reclamantul să plătească, în favoarea acestora o pensie de întreținere, reprezentând 1/3 din venitul pe care le realizează acesta în Italia.
Prin sentința civilă nr.3969/16.10.2008 a Judecătoriei Rădăuțis -a admis acțiunea, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 02.09.2000 și înregistrată în Registrul Stării civile al Primăriei localității, din culpa amândurora, s-a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior,acela de "", au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare minorii - și a-, iar reclamantul a fost obligat să le plătească lunar pensie de întreținere de către 400 lei, începând cu 16.10.2008 și până la majorat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că relațiile dintre cei doi soți sunt grav și iremediabil vătămate din culpa amândurora, că reclamantul, aflându-se în străinătate, nu are posibilitatea să se ocupe efectiv de creșterea și educarea minorilor rezultați din căsătorie, care sunt în grija pârâtei și că reclamantul lucrează în străinătate, unde câștigă aproximativ 8 Euro pe oră, muncind 10 ore pe zi.
Apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe, au fost admise prin decizia nr.48/3.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, care a schimbat-o în parte, în sensul obligării reclamantului apelant să plătească în favoarea fiecăruia dintre minori câte 90 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii - 14.08.2008 și până la majoratul acestora, cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată din apel și respingerea cererii pentru cheltuieli formulată de aceasta.
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că judecătoria a încălcat prevederile art.86 și 94 din Codul familiei, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada potrivit art.1169 Cod civil, că reclamantul ar obține venituri muncind în Italia și că, deși pârâta nu a solicitat în fața primei instanțe ca plata pensiei de întreținere să se realizeze începând cu data introducerii acțiunii, acordul debitorului reclamant manifestat în acest sens, este de natură să acopere neregularitatea procedurală, cu atât mai mult cu cât, învoiala intervenită este în interesul superior al minorilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat, în esență, că stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în sarcina reclamantului și în favoarea celor doi copii minori rezultați din căsătorie, prin raportare la venitul minim pe economia națională (580 RON) este nelegală, în condițiile în care, din probele administrate în cauză a rezultat că acesta lucrează în Italia și realizează venituri de câte 2000 Euro lunar.
Critica formulată se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă se dovedește a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.86 alin.1 din Codul familiei, "obligația de întreținere există între părinți și copii", iar în conformitate cu prevederile art. 107 alin 1 din același act normativ, "copilul minor este întreținut de părinții săi", aceștia din urmă având aceleași drepturi și îndatoriri față de copil, după cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 97 alin. 1 din Codul familiei.
Este adevărat că obligația de întreținere a părinților față de copiii minori are un caracter complex și se circumscrie îngrijirii de sănătatea și dezvoltarea fizică a minorilor, de învățătura și pregătirea profesională a acestora, însă art. 94 alin. 1 și 3 din Codul familiei instituie plafoane maxime ale cuantumului acestei obligații, funcție de starea de nevoie a minorilor și mijloacele debitorului obligației.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului întreținerii este necesar să se țină seama se posibilitățile materiale ale ambilor părinți, aceștia fiind amândoi debitorii obligației, luându-se în calcul, printre altele, veniturile stabile, obișnuite, obținute din muncă, iar nu cele ocazionale.
De precizat este și faptul că practica judiciară și literatura de specialitate sunt unanime în aprecierea caracterului independent al obligației în discuție, astfel încât părinții neîncadrați în muncă, dar capabili de a munci, datorează întreținere copilului minor.
Fiind cunoscut că procesul civil este guvernat de regula actori incumbit probatio prevăzută de art. 1169 Cod civil, potrivit căreia, "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", în mod corect tribunalul a apreciat caracterul injust al cuantumului pensiei de întreținere stabilit de prima instanță, în condițiile în care, pârâta nu a produs dovezi pertinente și concludente din care să rezulte fără echivoc că reclamantul-intimat obține venituri superioare celui minim pe economia națională, muncind în Italia, deși sarcina probei revenea acesteia în baza textului legal citat.
Mai mult, din înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, (filele 11-15 dosar apel) rezultă că acesta este înscris în evidențele populației rezidente în localitatea, din data de 25 iunie 2008 și a renunțat prin demisie la postul ocupat în cadrul societății motivat de existența unor probleme de sănătate (lombosciatică, hernie de disc, hipertensiune arterială), aspecte de natură să infirme declarația lipsită de actualitate subiectivă și lapidară a unicului martor audiat în cauză, cum corect a reținut tribunalul.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta, domiciliată în comuna, nr.253, județul S, împotriva deciziei civile nr.48 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.SP/15.05.2009
Nr.ex.2
Jud.fond: -
Jud.apel: -
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Divort. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Cluj | Plasament. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
