Divort. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.657
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr.349 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant A asistat de av. și intimata-pârâtă asistată de av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța a procedat la audierea minorului, în Camera de Consiliu, răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces-verbal, atașat și numerotat la dosarul cauzei.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-reclamant A solicită admiterea recursului, încredințarea minorului către recurentul-reclamant, cu obligarea intimatei-pârâte la plata pensiei de întreținere corelativă. În susținere arată că prin admiterea probei privind reaudierea minorului, interesul superior al minorului coincide cu opțiunea minorului de a locui cu tatăl. Mai arată că și tatăl poate fi un bun părinte, astfel cum rezultă și din dovezile depuse la dosar, respectiv ancheta socială, opinia minorului exprimată în 2 situații și memoriile depuse de minor care au fost atestate de apărător. Precizează că minorul este afectat de atitudinea mult prea a mamei față de tată. În concluzie solicită admiterea recursului, minorul să fie încredințat tatălui, astfel cum a fost și voința acestuia. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat. În combaterea recursului arată că minorul a fost traumatizat și tiranizat de tată în timpul procesului. Precizează că s-au depus acte noi, minorul are probleme de sănătate, mama a fost cea care i-a pregătit o hrană caldă, tatăl încercând doar să-i facă anumite favoruri, cum ar fi să-l lase cât vrea el la calculator, să-i cumpere pizza, să-l ducă la Mc. Susține că tatăl niciodată nu a făcut temele cu copilul, nu știe să gătească, mai mult chiar martorii reclamantului nu au avut ce să-i reproșeze mamei. Mai arată că nu înțelege ambiția și atitudinea tatălui care nu poate accepta că această variantă nu este spre binele copilului. Învederează că, analizând toate aspectele, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, mama îi poate oferi stabilitate, nefiind o jucărie în mâna tatălui. Arată că nu are importanță opinia minorului deoarece acesta a fost instruit și influențat. În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul în replică, solicită reaudierea minorului, arată că tatăl nu are interes să nu-i fie bine minorului, mâncarea este gătită în casă de recurent și mama acestuia, iar minorul fiind supus la o stare de stress a trimis memorii care au fost atestate că au fost scrise de mâna minorului.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că minorul este influențat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.349/A/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul-reclamant A, împotriva sentinței civile 1366/2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 1366/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr- s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la 16.05.1991 între reclamantul A și din vina acesteia.
S-a dispus că pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei; a fost încredințat minorul spre creștere și educare pârâtei, iar reclamantul a fost obligat să plătească pentru minor o pensie de întreținere în cuantum de 25% din veniturile realizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care a criticat hotărârea apelată cu privire la modul de soluționare a cererii privind încredințarea minorului precum și neacordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului acesta a susținut că deține condiții optime pentru creșterea și educarea minorului și că s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea acestuia.
În cauză s-a formulat cerere de aderare la apel d e către pârâtă privind doar culpa reținută pentru desfacerea căsătoriei.
Instanța de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului a dispus administrarea de noi probe, respectiv au fost audiați martori.
Examinând întreg probatoriul administrat, atât la fond cât și în apel tribunalul a reținut că apelanta-pârâtă se ocupă de creșterea și educarea copilului iar împrejurarea că minorul are o atitudine mai față de mamă se datorează atmosferei create în domiciliu de apelantul-reclamant.
Din depoziția martorului, tribunalul a reținut faptul că anterior deteriorării relațiilor de familie, afecțiunea dintre mamă și minor era perfectă, împrejurare care a și fost avută în vedere când s-a dispus încredințarea minorului mamei.
Tribunalul, având în vedere principiul consacrat de Legea 272/2004, privind respectarea interesului superior al copilului în orice decizie ce se va lua cu privire la acesta, precum și concluziile ce se desprind din probele administrate a constatat că mama minorului se ocupă de copil, ține în permanență legătura cu școala și se implică activ în toate activitățile întreprinse de școală.
Privitor la opțiunea exprimată de minor, tribunalul a apreciat că acesta a fost exprimată în starea de stres la care minorul este supus datorită situației create în familie.
Pentru aceste considerente, a fost respins apelul reclamantului, de asemenea, s-a respins cererea de aderare la apel pe considerentul că întreg probatoriul administrat dovedește doar culpa pârâtei în ceea ce privește destrămarea relațiilor de căsătorie.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamantul.
Acesta a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă întrucât nu s-a avut în vedere opțiunea minorului exprimată, atât cu ocazia audierii acestuia cât și prin memoriul depus la dosar și s-au interpretat probele administrate numai în favoarea pârâtei.
Curtea examinând hotărârea recurată constată următoarele:
Critica recurentului referitoare la modul de soluționare a cererii privind încredințarea minorului este o critică de nelegalitate întrucât privește modul de aplicare și interpretare de către instanța de apel a dispozițiilor art.42 Codul familiei.
Legea nr.272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta respectarea drepturilor copilului respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament, potrivit art.2 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești,instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului, în conformitate cu art.31 alin.(3) din același act normativ.
Principiul interesului superior al copilului este instituit și de dispozițiile art.42 Codul familiei, potrivit cărora, instanța va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor.
Dincolo de condițiile materiale și morale oferite de părinți pentru creșterea și educarea copiilor, nu trebuie neglijată opinia acestora exprimată în conformitate cu dispozițiile art.42 alin.(1) Codul familiei și art.24 din Legea nr.272/2004.
Dreptul de a fi ascultat prevăzut de aceste dispoziții, conferă acestora posibilitatea de a cere și a primi informații, de a fi consultați, de a-și exprima opinia, de a fi informați asupra consecințelor pe care le poate avea opinia lor dacă este respectată, opinia copiilor putând fi luată în considerare și i se poate acorda importanța cuvenită în raport cu vârsta și gradul de maturitate.
Curtea constată în cauza de față, că nu se poate imputa vreunuia dintre părinți că nu ar putea asigura și garanta pe viitor condiții adecvate unei creșteri și educări corespunzătoare a minorului însă, ținând seama de principiul enunțat mai sus, determinată pentru soluționarea cererii privind încredințarea minorului este chiar opinia acestuia.
Atât prin memoriile depuse la dosar cât și cu ocazia audierii în instanță minorul și-a exprimat în permanență opțiunea de a rămâne cu tatăl său.
În recurs, au fost depuse alte memorii ale minorului în care își exprimă aceeași opțiune și pentru a fi înlăturată orice suspiciune privind modul în care au fost redactate aceste memorii instanța a reaudiat minorul.
S-a constatat cu această ocazie că minorul, în vârstă de 14 ani, este foarte vehement în ceea ce privește opțiunea de a fi încredințat tatălui și și-a motivat această dorință atât prin legătura mai puternică pe care o au cu tatăl său precum și pe atitudinea mai manifestată de mamă după incidentul ce a determinat destrămarea relațiilor de familie.
Curtea apreciază că, opțiunea minorului care are vârsta de 14 ani, nu poate fi neglijată și trebuie luată în considerare, acesta având gradul de maturitate necesar pentru a conștientiza consecințele opțiunii sale.
Sunt argumentele pentru care Curtea apreciază că atât instanța de apel cât și instanța de fond au făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.42 Codul familiei și a celor din Legea 272/2004, neacordând importanța cuvenită opiniei minorului și va admite recursul dispunând reformarea celor două hotărâri în mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr.349 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite apelul formulat de
Schimbă în parte hotărârea apelată, cu privire la încredințarea minorului și dispune încredințarea minorului, născut la 20 iunie 1995, reclamantului-pârât.
Obligă pârâta-reclamantă să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere, în cuantum de 25% din veniturile nete realizate, începând cu 10.06.2009 și până la majoratul minorului.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
- --- - ---
GREFIER,
ptr. POLITIC - plecat
GREFIER SECȚIE,
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 3 ex./7.07.2009.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1441/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
