Divort. Decizia 1441/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1441
Ședința publică de la 18 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 117/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentul,lipsă fiind părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- cauza este la primul termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă;
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 18267 și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a veni și apărătorul intimatei.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata, lipsă fiind părțile.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 15686 și întâmpinare, înmânând un exemplar și apărătorului recurentului.
Avocat arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu dorește termen în acest sens.;depune la dosar chitanța nr. - pentru plata taxei de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 1,50 lei.
La solicitarea instanței ambii apărători solicită comunicarea hotărârii la cabinetele de avocați.
Avocat depune la dosar originalul adeverinței emisă de locul de muncă al recurentului, din Italia, pe care nu a tradus-o, instanța urmând a aprecia ca, în situația în care este necesară traducerea să acorde un termen în acest sens.
Instanța constată că pensia a fost stabilită în procent și nu în sumă motiv pentru care nu consideră necesară adeverința.
Apărătorul recurentului arată că a depus diligențe pentru obținerea acestei adeverințe pentru că altele sunt de fapt veniturile acestuia. Mai mult, recursul formulat vizează două capete de cerere respectiv unul cu privire la culpa părților, la care s-a renunțat, și unul privind pensia.
Apărătorul intimatei arată că la fond adeverința a fost tradusă și constată că veniturile din adeverința depusă la acest termen nu corespund cu cele din adeverința anterioară. Consideră necesar ca adeverința să fie tradusă. Arată că și ea a făcut demersuri pentru a obține relații cu privire la veniturile recurentului și unitatea i-a comunicat că acestea sunt confidențiale și nu pot fi comunicate, situație în care, în măsura în care instanța va aprecia, solicită a fi cerute oficial. Depune în acest sens copii ale cererilor formulate privind solicitarea veniturilor recurentului.
Apărătorul recurentului arată că în urma demersurilor efectuate ea a primit adeverința.
Apărătorul intimatei arată că înțelege să conteste conținutul înscrisului, mai ales cu privire la veniturile din martie, existând o diferență între ceea ce conține înscrisul și ceea ce conține fluturașul depus de intimat, aflat la fila 96 dosar fond.
Instanța, având în vedere că nu se contestă autenticitatea înscrisului iar acesta precizează doar niște cifre, apreciază că nu este necesar a fi tradus; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului în sensul stabilirii pensiei în raport de veniturile depuse în recurs, considerând că pensia stabilită este mai mare decât ar trebui față de veniturile recurentului. Precizează că în fluturașul pentru luna martie depus la fond sunt cuprinse și anumite sporuri pe care, însă, nu le primește în fiecare lună. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere urmează a se lua act de renunțare. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită a se lua act de renunțare cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere. Cu privire la pensia de întreținere, arată că recurentul a obținut venituri mai mari decât cele din adeverința depusă în recurs, situație confirmată și de ancheta socială, unde recurentul arată că obține venituri de 1400 euro din care ar fi de acord să plătească o pensie de 230 sau 250 euro. Consideră că înscrisul depus la recurs nu poate constitui o probă pentru admiterea recursului. De reținut este și faptul că recurentul nu achită pensia stabilită, mama fiind cea care se ocupă de minor. Față de aceste considerente solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 117/AC/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de reclamantul și a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă .
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante în favoarea minorei -, o cotă de 25% din veniturile nete lunare începând cu data introducerii acțiunii până la data de 03.04.2009 și în continuare suma de 150 lei lunar.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și obligat apelantul să plătească apelantei suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut:
Prin Sentința civilă nr.2325/13.11.2008 Judecătoria Târgu Neamța admis în parte acțiunea civilă de divorț și cererea reconvențională formulată de reclamantul pârât, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă și în consecință:
A desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 16.04.1990 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei comunei Vânători N județul sub nr. 5 din 16.04.1990 din vina ambelor părți.
A încredințat pârâtei reclamante spre creștere și educare pe minora născută la data de 2.01.1993 și a fost obligat reclamantul pârât la plata către pârâta reclamantă în favoarea minorei a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 125 lei începând cu data introducerii acțiunii 25.04.2008 și până la majoratul minorei.
S-a dispus ca pârâta - reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de "".
A încuviințat ca reclamantul pârât să o ia pe minora - născută la data de 2.01.1993 la domiciliul său, de 2 ori pe lună - în prima și a treia săptămână de sâmbăta ora 9 și până duminica la ora 18 și de asemenea în prima lună din vacanța de vară și în prima săptămână în vacanța de iarnă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe ambele părți au declarat apel în termenul legal.
Apelantul-reclamant a criticat sentința primei instanțe sub aspectul reținerii culpei comune în destrămarea căsătoriei, cât și sub aspectul încredințării minorei mamei. Astfel, apreciază apelantul că vinovată de desfacerea căsătoriei este doar pârâta care nu se ocupa de familie și avea diverse relații extraconjugale.
Totodată susține că în mod greșit s-a dispus încredințarea minorei spre creștere și educare mamei, întrucât dânsul pe de o parte îi poate asigura acesteia condiții mult mai bune, iar pe de altă parte mama nu se ocupă efectiv de creșterea minorei aceasta fiind lăsată în grija rudelor ei.
În apelul său pârâta a criticat sentința primei instanțe sub aspectul reținerii greșite a culpei comune la desfacerea căsătoriei, cât și sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere.
Susține apelanta că vinovat de desfacerea căsătoriei este doar reclamantul care a intrat în toamna anului 2006 într-o relație extraconjugală în Italia cu o femeie.
Sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere se arată că reclamantul a realizat venituri mult mai mari în străinătate, respectiv suma de 1685 euro/lună. Ca atare, se impunea stabilirea unei pensii de întreținere în procent de 25% din veniturile nete ce le realizează acesta lunar în Italia.
Tribunalul analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu prin prisma probelor administrate în faza primei instanțe, dar și în apel, a constatat că tema pretențiilor și probațiunii vizează, în esență, desfacerea căsătoriei încheiate între părți cu toate capetele de cerere accesorii.
Prima instanță, în mod corect a apreciat că o continuare a căsătoriei dintre părți este imposibilă, destrămarea acesteia fiind consecința culpabilă a ambilor soți, așa cum rezultă din depozițiile martorilor.
Raportat la aspectele menționate s- constatat încălcare de către ambele părți a art. 2 Codul Familiei, potrivit căruia "relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei care sunt datori să-și acorde unul altuia sprijinul moral și material" fiind astfel îndeplinite cerințele privind desfacerea căsătoriei din culpă comună.
Referitor la încredințarea minorei spre creștere și educare în modalitatea aleasă de prima instanță, aceasta a ținut cont în mod corect de principiul " ascultării opiniei copilului și luării în considerare a acestuia" prevăzută de Legea nr. 272/2004, în ceea ce o privește pe minora la care s-au adăugat și celelalte criterii clasice (atașamentul față de rude, starea materială, etc.).
Cum în apel nu s-au produs alte acte de natură a proba că intimata nu este un părinte adecvat sau mai puțin potrivit decât ar fi apelantul, tribunalul a conchis că măsura încredințării spre creștere și educare a minorei în modalitatea dispusă de către prima instanță este în acord cu probele administrate în cauză, astfel încât nu se impune schimbarea ei sub acest aspect.
În schimb, sub aspectul cuantumului obligației de întreținere stabilită în cauză, tribunalul a considerat că în raport de faptul că reclamantul a obținut până la data de 03.04.2009 venituri nete se impune acordarea unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cotă de 25% din veniturile sale nete lunare, conform art. 94 Codul Familiei, iar ulterior ca urmare a faptului că acesta nu mai are venituri certe, expirându-i contractul de muncă determinat, se impune acordarea unei pensii de întreținere în cuantum de 150 lei lunar raportat la salariul minim pe economie.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de reclamantul; a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă; a schimbat în parte sentința apelată.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamantul.
Acesta a formulat recursul în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, susținând, în fapt, că s-a stabilit în mod eronat cuantumul pensiei de întreținere, calculându-se venitul de bază la 1680 euro/lunar, deși această sumă a fost încasată doar pe o singură lună și cuprindea sporuri salariale cât și cheltuielile pe care firma le trecea în fluturașul declamatului, iar sub aspectul reținerii culpei comune în destrămarea căsătoriei a susținut că nu s-a făcut nicio dovadă privitoare la culpa sa în desfacerea căsătoriei.
În susținerea recursului reclamantul a depus acte, respectiv certificatul de rezidență precum și acte privitoare la veniturile obținute în perioada martie 2008-martie 2009.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât motivele în fapt invocate de recurent nu se regăsesc în prevederile art. 304 Cod pr. Civilă.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările părților, raportat la dispozițiile legale în materie, constată recursul neîntemeiat.
În ceea ce privește critica adusă reținerii culpei comune pentru desfacerea căsătoriei, Curtea constată că într-adevăr aceasta nu se regăsește în prevederile art.304 Cod pr. Civilă, aceasta vizând temeinicia aprecierii probelor administrate în cauză, sub acest aspect.
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care privește legalitatea stabilirii cuantumului pensiei de întreținere, Curtea constată că instanța de apel a stabilit o pensie în procentul prevăzut de lege, pentru perioada 25.04.2008 - 03.04.2009, procent ce se aplică la veniturile nete obținute lunar.
Cum executarea hotărârii sub acest aspect se va face raportat la veniturile obținute efectiv de către recurentul-reclamant, critica adusă de recurent sub acest aspect hotărârii recurate este lipsită de o justificare reală, care să-l prejudicieze.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă să oblige recurentul la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs, reprezentând onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 117/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefundat.
Obligă recurentul să plătească intimatei 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2009.
PREȚEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.recurs /14.12.
tehnored. /14.12.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
| ← Divort. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bacau | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1480/2009. Curtea de... → |
|---|
